Mircea Snegur, primul preşedinte al Republicii Moldova, a explicat pentru „Adevărul" care sunt cele mai importante lecţii ale celor 20 de ani de independenţă.
„Adevărul": Dle preşedinte, cum comentaţi parcursul Republicii Moldova după 20 de ani de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă?
Mircea Snegur: Republica Moldova s-a constituit ca un stat suveran, independent, cu un regim democratic, cu o economie care tinde spre rigorile de piaţă, şi ca un stat membru cu drepturi depline în toate organizaţiile internaţionale şi majoritatea celor europene, ultima fiind Uniunea Europeană, cu care se negociază în prezent Acordul de Asociere. Acestea sunt principalele realizări. Desigur că sunt şi o sumedenie de probleme nerezolvate în toate domeniile.
Actuala stare de lucruri din ţară corespunde cu aşteptările din momentul proclamării independenţei sau vă doreaţi ceva mai mult?
Bineînţeles că situaţia actuală nu este cea pe care mi-o închipuiam atunci când adoptam Declaraţia de Independenţă. Bineînţeles că ne dorim un stat cu un nivel mult înalt de trai. Ţăran fiind, îmi doresc ca şi oamenii de la ţară să aibă toate cele necesare: infrastructura de producere, tehnică, să aibă unde vinde producţia, să nu stea cu ea la marginea şoselelor în timpul recoltării. De asemenea, restul ramurilor economiei trebuie să se dezvolte, să atingă un nivel mult mai competitiv pe piaţa mondială. Să nu avem probleme de export cu care ne confruntăm acum.
Care a fost rolul maselor în procesul de obţinere a independenţei?
A fost unul decisiv pentru că politicienii şi intelectualii au mizat pe susţinerea lor de la începutul Mişcării de Renaştere Naţională. Or, se ştie că evenimentele principale sunt legate nu numai de manifestările de la Chişinău, asemenea adunări au avut loc în toate localităţile. De acolo a venit sprijinul. Intelectualii de la ţară le-au explicat oamenilor de rând ideile venite din Capitală. În zilele puciului de la Moscova, la apelul preşedintelui, la Chişinău s-au adunat zeci de mii de oameni veniţi din toate colţurile republicii. Ţin minte că au ieşit în faţa oamenilor preşedintele republicii, prim-ministrul, preşedintele Parlamentului. Am vorbit cu ei şi le-am răspuns la toate întrebările. Până s-a clarificat situaţia puciului de la Moscova, cetăţenii au fost prezenţi în piaţa centrală din Capitală. Erau o susţinere şi o înţelegere reciprocă între politicieni şi oamenii de rând. Mi-aş dori ca şi azi să fie tot o asemenea concordie.
Cum ar putea fi depăşită actuala criză politică?
Am mare încredere în actuala Alianţă pentru Integrare Europeană şi în liderii ei. Sunt oameni rezonabili şi sunt convins că se va găsi o ieşire din situaţie, în caz contrar politicienii vor pierde încrederea cetăţenilor şi riscăm să ajungem iarăşi în haos. Cel puţin politicienii trebuie să se pătrundă de acest simţ al responsabilităţii. Acum contează foarte mult să se stopeze disensiunile politice şi să fie ales preşedintele republicii. Vă asigur că avem cadre foarte competente, pe mulţi dintre tinerii experţi eu îi admir. Avem potenţial să devenim ceea ce ne-am propus acum 20 de ani.
Cum vedeţi astăzi izbucnirea conflictului transnistrean?
2 martie pentru mine este o zi tristă, deşi ar exista şi un temei ca să ne şi bucurăm. La 2 martie, Republica Moldova a fost admisă în familia mondială, în Organizaţia Naţiunilor Unite. Anume acolo, în pauza de după admitere şi arborarea drapelului ţării noastre, mi s-a transmis că la Nistru s-au produs primele împuşcături. L-am informat imediat pe secretarul general Boutros Boutros Ghali, care a fost foarte atent şi m-a sfătuit ca la întoarcere să facem tot posibilul să aplanăm conflictul cât mai curând posibil. Nu întâmplător a fost aleasă această zi de forţele separatiste. Se cunoştea dinante că noi vom fi la ONU pentru acel eveniment solemn şi cu siguranţă s-a dorit stoparea procesului de aderare. Întotdeauna la 2 martie, când se marchează începutul războiului, retrăiesc acele momente şi am numai sentimentele de tristeţe. Cu aceste dureri voi pleca şi în altă lume pentru că este greu de trecut peste ele, mai ales când mă întâlnesc des cu combatanţii şi participanţii la lupte. Deşi au trecut mulţi ani de la acele evenimente tragice, tristeţea nu trece odată cu aceasta. Unica consolare pentru mine este că de 19 ani la Nistru s-a instaurat pacea şi nu mor oameni.
Cine a dispus eliberarea liderului separatist Igor Smirnov care fusese arestat de autorităţile constituţionale?
A fost o operaţie de arestare strălucită, organizată de generalul Costaş şi de adjuncţii săi. Smirnov a fost eliberat în urma unei decizii comune a conducerii republicii dintr-o pricină foarte banală. Susţinătoarele lui Smirnov, în frunte cu Galina Andreeva, au blocat calea ferată la Varniţa. Dincolo de Tiraspol se aflau eşaloane cu combustibil, materiale de construcţie, cărbuni ş.a.m.d. În partea aceasta a Nistrului au fost blocate eşaloanele cu producţia care trebuia exportată în alte părţi. În fiecare zi venea prim-ministrul Valeriu Muravschi la mine şi îmi cerea identificarea unei soluţii. Am decis că Republica Moldova nu poate rămâne paralizată din cauza lui Smirnov şi acesta a fost eliberat. Decizia a fost luată de comun acord de către preşedintele ţării, prim-ministru şi preşedintele Parlamentului. Atunci luam toate deciziile de comun acord.
Unii combatanţi vă critică pentru ordinele de retragere contradictorii?
Acum toate pietrele cad în capul lui Snegur. Cum puteam eu să dau ordine de retragere în 1992? Preşedintele controla situaţia prin trimişii săi, prin generalii pe care i-am făcut.
„Soluţia - forma de autonomie a Găgăuziei"
Care ar fi soluţia pentru reglementarea conflictului transnistrean?
O formulă de autonomie de care beneficiază Găgăuzia, în cadrul unei ţări integre. În proiectul pe care îl examinam în anii '90 existau câteva prevederi mai largi pentru transnistreni. O asemenea soluţie este suficientă.
Cheia se află la Chişinău, Tiraspol sau Moscova?
Chiar dacă jurnaliştii critică toate guvernările că n-au avut caracter să se impună în această chestiune, rămân la punctul meu de vedere. Este suficient ca Rusia, care are forţe armate imense în stânga Nistrului, să nu susţină nagâţurile lui Smirnov şi conflictul se rezolvă de la sine. Faptul că acordul de încetare a focului a fost semnat de preşedintele Rusiei şi preşedintele Moldovei este relevant. Moldova a luptat atunci cu forţele Federaţiei Ruse şi soluţionarea conflictului depinde de Moscova. De nenumărate ori am iniţiat convorbiri cu Boris Elţîn, am primit extraordinar de multe promisiuni, dar niciuna nu s-a realizat.
Problema transnistreană se află în atenţia cancelarului german Merkel. Mă bucură că această problemă este prezentă pe agendă marilor puteri. Trebuie să fim mai insistenţi, să ne gândim că reglementarea completă a conflictului este de lungă durată, şi că pentru asta trebuie să lucrăm mult.
„HAIDEŢI SĂ REZOLVĂM PROBLEME CONCRETE"
Populaţia de acolo mai poate fi recuperată? A crescut o generaţie cu alte idealuri şi valori.
Da, pentru că baza, mai ales în spaţiul rural, este aceeaşi. Acei oameni au avut de suferit în 1991-1992, au fost puşi la zid. Acolo s-a instaurat un regim autoritar prin forţa armelor. Dacă s-ar organiza alegerile libere sub egida organizaţiilor internaţionale, rezultatele ar fi altele. Să vedeţi cum ar decurge tratativele fără Smirnov, cu Anatoli Caminschi, de exemplu, actualul preşedinte al aşa-zisului Soviet Suprem. El este de la Râbniţa şi, pe cât îl cunosc, era un om mai cântărit, avea o viziune mult mai constructivă decât ceilalţi separatişti. Trebuie reluate contactele dintre cele două maluri, cum am făcut-o noi, pas cu pas. În 1992, după ce s-a liniştit situaţia, am spus: „Haideţi, până vom ajungem la o înţelegere politică, să rezolvăm problemele existente". La plecarea mea de la Preşedinţie nu existau vămi, oamenii circulau liber fără probleme. Tratativele erau regulate. Ne întâlneam lunar, şi în stânga Nistrului, şi în dreapta râului. Cel puţin pentru oameni era dat un semnal pozitiv. În cadrul acestor întâlniri se soluţionau probleme concrete. Infrastructura generală era aceeaşi.
Memorii pentru urmaşi
De opt ani, fostul preşedinte lucrează intens la memoriile sale. A lansat două volume dedicate primilor ani de pregătire şi proclamare a independenţei, dar şi despre războiul din Transnistria. „Iniţial mă gândeam să scriu o carte. După ce am studiat arhivele Parlamentului şi Preşedinţiei, am descoperit foarte multe documente. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să scot de acolo materiale înainte ca acestea să fie distruse în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Măcar ceva să rămână din istoria asta nouă", povesteşte el. Volumul 3 este dedicat creării statului, volumul 4 - politicii externe, volumul 5 - economiei de piaţă şi volumul 6 - impactului tranziţiei.
20 de ani de la referendum
La 17 martie 1991 a fost organizat în Uniunea Sovietică un referendum cu privire la noul tratat unional. Proiectul aparţinea lui Mihail Gorbaciov, preşedintele URSS, şi prevedea transformarea URSS într-un stat federal care să acorde un grad foarte mare de autonomie republicilor unionale. Republica Moldova, alături de Ţările Baltice, Armenia şi Georgia, a boicotat acest plebiscit. La 16 decembrie 1990, la Chişinău a avut loc o Mare Adunare Naţională a alegătorilor, la care moldovenii s-au opus organizării referendumului.
Sursa: adevarul.md
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: