1933. Studiu privind mortalitatea infantilă în Basarabia

Studiu publicat de Dr. T. Vicol, decembrie 1933:

«Tot mai continuam a trata chestiuni basarabene aparte, pentru ca aceasta bucata de tara romaneasca are inca multe caracteristice de viata proprie, in trecut si in prezent.

Ne vom ocupa de data asta cu cea mai gingasa si grea chestiune de actualitate: cu mortalitatea copiilor in Basarabia.

Zic gingasa si grea nu atat din alte motive cat cauza ca medicul functionar nu intotdeauna poate sa-si spuna liber parerea. Are in urma lui o intreaga ierarhie de control si inainte de a-si da parerea in mod public, trebuie sa caute indreptatiri pe cale ierarhica.

In cazul de fata, insa, credem ca drumul ne este mai liber, pentru ca insusi d-l Ioanitescu, fostul ministru al Sanatatii, intr'o inspectie prin Basarabia a spus lucrurilor pe nume respicat: «Satele Basarabiei – a spus d. Ioanitescu – au un aspect jalnic. Spitale mici, paupere si putine… Medicii sunt rari si au drumuri impracticabile» etc. etc.

Exista o serie intreaga de conditiuni ale vietii basarabene pe care le vom descrie pe rand si de care depinde mortalitatea copiilor.

Asupra acestor conditiuni de viata, care dau nastere la cifre inspaimantatoare, vrem sa atragem atentia oamenilor de bine, pentru ca toti impreuna sa contribuim cu ce putem la indepartarea raului.

Pana in prezent nu exista in tara romanesca nici o lucrare de felul acesta , pe care ne-am gandit s'o facem noi pentru prima data.

Nu exista nici o statistica separata despre copiii bolnavi sau morti din Basarabia si cu atat mai greu deci ne este a lucra. Chiar daca exista vreo lucrare, ea, in tot cazul, nu este recomandata si raspandita in public de cei in drept.

Dealtfel nu ne miram. Ce sa mai vorbim de copii, cand prima statistica despre cauzele deceselor rurale in Romania – inclusiv copiii – apare abia in August 1929 in revista oficiala «Sanatatea Publica», lucrare apartinand d-lui Dr. I. Glicsman.

Gasim aici pentru Basarabia urmatoarele date, foarte pretioase, desi nu se arata varsta mortilor pe categorii de boil:
Debilitate congenitala: 7 733
Nastere prematura: 57
Alte boli ale primei copilarii: 1 426
Pruncucideri: 15
Numai aceste cifre, fara nici un comentariu, ne spun ca suntem in fata unui dezastru alarmant. (…)

Mortalitatea copiilor pe luna Martie 1933. Avem la indemana Nr. 7 al «Buletinului demografic», care este oglinda fidela a miscarii populatiei din Basarabia pe luna Martie 1933. (…)
Populatia totala este: 2 951 475
Nascuti vii: 9 589 (copii – n.n.)
Nascuti morti: 186 (copii – n.n.)
Morti in total: 5 455 (copii – n.n)

(…) Cea mai mare mortalitate infantila 33.6% - are jud. Lapusna, cea mai mare natalitate – 42% - jud. Cahul, care are mortalitatea numai 32.1%. Numai jud. Ismail are cea mai scazuta si natalitatea – 31.1% - si mortalitatea pana la 14 ani – 22.9%. Jud. Orhei se afla intr'o situatie foarte dificila fata de judetele vecine – Balti si Soroca. Are mortalitatea 39.8%, Balti – 34% (…). Iar in jud. Soroca numai 23.8% copii morti pana la 14 ani. (…)

Cifrele nu sunt luate la intamplare. Sunt reale si corecte si trebuie sa ne puna pe ganduri, fiind ca izvorasc din anumite cauze, care trebuiesc cautate si analizate spre binele Basarabiei si a tarii intregi. Proportia mortilor pana la 14 ani – 30.0% - pe intreaga Basarabie este ingrozitoare. (…)

Debilitatea congenitala este grozav de raspandita, formand 40.3% din totalul copiilor morti pana la 14 ani si aplicandu-se dupa «Ghidul Medicilor» numai copiilor de sub un an. Asupra acestei cifre ne permitem sa aruncam multa indoiala, fiind ca in mediul rural – si adeseori dupa moarte – este greu de diagnosticat cauza decesului, mai ales in satele unde nu este medic si unde interogatoriul este facut de agentul sanitar.

Indoiala noastra gaseste o justificare chiar in circulara recenta Nr. 2958 din 10 Octombrie 1933 a d-lui Medic Primar jud. Orhei, care intre altele reproseaza:
«In privinta verificarii deceselor e curata bataie de joc, ce poate avea urmari nedorite de nimeni. Am gasit, de exemplu, trecuti in buletinele de moarte printre 77 de morti numai 4 diagnoze: debilitate congenitala printre copiii mici; diaree printre copiii mai mari, senilitate printre oamenii in varsta si tuberculoze printre restul varstelor».

(…) Oricum am studia noi mortalitatea infantila – pe o singura comuna, pe un judet sau pe intreaga provincie, pe o singura luna sau mai multe luni – pot varia cifrele, devenind mai mici sau mai mari, dar raporturile se schimba foarte putin si concluzia ramane una si aceeasi, ca mortalitatea copiilor in Basarabia este ingrijoratoare.

Sa vedem acuma care sunt cauzele sau conditiunile, ce provoaca si mentin aceasta stare deplorabila. Cauzele sunt multiple si de doua categorii: generale sau principale si locale sau secundare.

Cauze generale.
In primul rand avem ignoranta poporului. Nestiinta de carte predomina toata viata adultilor si a batranilor, care erau analfabeti sub rusi si astfel au ramas in buna parte in Romania.

Nu avem cifre exacte despre analfabetii pe intreaga tara. Totusi, dupa cat se afirma, ar fi cam 70%. Si daca aceasta grozava cifra dainuieste acolo, unde exista invatamantul primar obligatoriu de zece ani, atunci Basarabia este mult mai inapoiata. Adultii si batranii – cu foarte rari exceptiuni – nu pot citi o carte romaneasca…

Din aceasta stare de fapt izvorasc o serie de imprejurari. Poporul nostru nu progreseaza, ci sta pe loc – conservator si intunecat, sustinand cu indarjire cele mostenite de la mosi si stramosi. (…) Am putea sa insuram pagini intregi despre aceasta nepasare a poporului fata de sanatate sau boala. Dar si cele cateva pareri populare de mai sus sunt zdrobitoare: cine moare, se mantuie de pacate, de necaz. Natural ca in aceste imprejurari copiii mor in masa.

A doua cauza generala si care e in stransa legatura cu prima, o formeaza cortegiul nesfarsit de babe si diferiti vindecatori impirici, care traesc in mijlocul poporului si fiind si ei inculti si ignoranti mentin cu sfintenie intunericul din viata poporului. (…)

A treia cauza principala este lipsa de ingrijire a mamei si copilului. Femeia gravida, mai ales cea muncitoare, nu este protejata nici de stat, nici de societate si nici de familie. Numai femeile (functionarele) au dreptul la un concediu de 2 luni: o luna inainte de facere si una dupa facere. Muncitoarele lucreaza alaturi de barbat pana la ziua facerei. Mai protejata in gospodarie este o iapa, pe care nu o pun la munca grea, ca sa nu piarda manzul.

Femeia gravida niciodata nu se adreseza catre moasa cu diploma pentru a fi examinata inainte de facere, pentru a capata indrumari necesare.

In fine hrana femeiei gravide nu se deosebeste cu nimica de hrana barbatului.

Desigur, ca in aceste cazuri copilul trebuie sa se nasca debil sau neviabil, sau chiar mort si daca aceasta nu se intampla atat de des, se datoreste rezistentei naturale a paturii muncitoresti.

Nasterile se fac fara moasa cu diploma, care asista abia 10% din totalul nasterilor. Femeia la nastere asterne sub dansa cele mai murdare toluri ca sa nu le murdareasca pe cele curate. La o zi – doua dupa facere se scoala si lucreaza prin casa. (…)

Imediat dupa nastere copilul, care are nevoie de atatea miscari, este infasat in scutece si pelinci si strans legat cu o fasa, avand mainile dealungul corpului, ca o mumie, ce nu se mai poate misca. Adesea ori mama, fiind ocupata cu lucrul sau vand cam putin lapte, mesteca in gura ei o mancare oarecare, apoi strange intr'un dop de petica si o pune in gura sugarului drept hrana artificiala. Ce are de a face, daca mama e sifilitica sau tuberculoasa? (…)

La varsta de 5-6 ani copiii sunt angajati in lucru, pazesc gastele, porcii, etc.

De ce sa ne miram atunci ca mortalitatea infantila este la noi atat de mare?

Cauzele secundare
Printre acestea primul loc il ocupa hrana proasta a muncitorilor. Si nu se poate afrima, ca poporul nostru se hraneste prost din cauza ca nu are ce manca. Doar vedem ca si taranii bogati se hranesc la fel de prost: mancarea nu este nici la timp, nici hranitoare.

Grasimile se consuma in cantitati cu totul insuficiente. Posturile il distrug pe taranii nostri religiosi. Mancarile de post sunt cu totul simple si foarte putin variate: predomina mamaliga cu muraturi. Painea este de calitate proasta.

Munca grea si hrana defectuoasa slabesc organizmul parintilor si a copiilor. Copiii se nasc slabiti si daca mai sunt si prost hraniti, atunci moartea ii coseste in casa.

Alta cauza locala o formeaza bolile asa zise sociale: sifilis, tuberculoza, paludism, pelagra, alcoolizm, cancer. Aceste boli au luat in Basarabia un avant foarte mare.

Tabela urmatoare ne zugraveste mersul acestor boli pe judete dela 1 Ianuarie pana la 1 Iulie 1933, cifre, pe care ni le-a pus la dispozitie Onor. Insp. Sanitar Chisinau prin bunavointa d-lui Gavrilescu.

TABEL



JUDETELE Paludism Tuberculoza Sifilis Pelagra Cancer
Lapusna 24.217 2.568 2.099 2.636 148
Soroca 1.956 1.086 2.101 214 116
Orheiu 1.802 1.803 2.847 765 113
Balti 8.874 1.213 1.099 1.252 80
Tighina 3.335 583 554 61 35
Ismail 1.973 935 435 21 41
Cetatea-Alba 836 3.237 775 - 108
Cahul 4.638 905 1.046 264 42
Hotin - - - - -
Total 47.831 12.330 10.956 5.213 638

Ne lipsesc datele pe judetul Hotin. Ne mai lipsesc date despre alcoolizm. Prea putina atentie se acorda alcoolizmului pe cand rachiurile sunt intrebuintate in cantitati mari.

Tabloul ne arata ca bolile sociale in ordinea descrescanda se insira astfel: primul loc il ocupa paludismul, apoi tuberculoza, sifilisul, pelagra si la urma cancerul.

Cel mai impaludat judet este Lapusna, cel mai sifilisat este jud. Orheiu. Care are tendinta sa concureze cu alte judete si in ce priveste celelalte boli sociale.

In aceste cifre nu intra capitalele de judete. Apoi trebue sa avem in vedere ca o buna parte de bolnavi stau pe acasa necautati si neinregistrati, iar altii se trateaza la medici particulari, care deasemenea nu far nici o statistica, asa ca numarul real al bolnavilor este cu mult mai mare si cu totul alarmant.

Apoi, avand in vedere ca dintre aceste boli numai sifilisul si paludismul au medicamente specifice si se pot vindeca, insa din lipsa de fonduri statul nu ne-a dat «Neosalvarsan» de 2 ani si nici chinina indeajuns, trebuie sa ne inchipuim in ce stare se gasesc bolnavii nostri de boli sociale. (…)

Toate aceste boli istovitoare au influenta teribila nu numai asupra organizmului parintilor, dar si asupra progeniturii de cateva generatii.

Dar boale epidemice? Cifre cu totul fantastice.
De exemplu, in lucrarea d-lui d-r Cazacu «Moldova dintre Prut si Nistru» gasim, ca in anii 1919-1926 inclusiv au existat in Basarabia 120.802 cazuri de tif.exantematic. (…)

In fine mai exista o cauza locala a mortalitatii copiilor – avorturile si pruncuciderile. Copiii nelegitimi in starea actuala a mentalitatii sociale sunt o povara pentru mama. Ingrijirea lor este foarte proasta, incat cei mai multi sunt condamnati sa moara, cu toate ca societatea a luat unele masuri pentru cresterea copiilor parasiti, instituind aziluri, orfelinate.

Avorturi declarate sunt putine. Gasim pe luna Martie 1933:
Avort septic: 9
Avort aseptic: 3
Gestatiie ectofica: 2
Pruncucideri numai: 2

Se intelege dela sine ca numarul avorturilor in criza economica actuala si in general este mult mai mare.

Acestea fiind cele mai evidente cauze ale mortalitatii infantile in Basarabia, sa vedem acuma ce se poate face si ce trebueste de facut pentru remedierea raului.

Mai intai ridicarea nivelului cultural al populatiei. Nu e destul sa se asigure frecventa scolilor primare, care au astazi numai cate 4-5 elevi. Ne trebuesc cursuri pentru cei, care nu stiu carte dela mic si pana la mare, barbati si femei, ca sa nu mai existe analfabeti.

Satele si orasele sa fie inundate cu literatura medicala populara si cu afise de propaganda. Judetul sa aiba filme cinematografice speciale, iar comunele cate un aparat radiofonic.

Imbunatatirea starii economice a poporului. Agronomia trebuie sa iasa din birourile de astazi si sa fie aplicata pe teren in mod rational. Recoltele ar fi atunci mai abundente si chiar daca preturile sunt mici, taranul are ce manca si vinde pentru o intretinere mai buna a familiei. Apoi munca taranului trebuie reglementata si asigurata ca si munca lucratorului industrial. Sa se munceasca dupa anumite norme, fixate de agronomi si nu din zori pana in zori si dupa obiceiuri ramase dela batrani.

Asigurarea pune anumite conditii pentru cautarea sanatatii si atunci taranul de voie de nevoie va trebui sa mearga la dispensar sau la spital si in acest mod va dispare cu incetul indiferenta fata de sanatate sau boala.

Munca mamei si a copilului trebuie protejata nu pe hartie, ci de fapt. Spunem aceasta fiindca ne-am deprins sa vedem in tara noastra legi destul de bune, daca nu chiar ideale, cum este legea sanitara 1933, dar ce folos, ca nu se aplica.

Puericultura sa ocupe locul de capetenie in serviciul moaselor comunale, care, impreuna cu surorile de ocrotire, cu asistente sociale, sa ia ofensiva spre casele taranilor pentru a le da sfaturi necesare.

Iar agentii sanitari sa nu astepte epidemii pentru a le combate si a-si arata numai atunci activitatea, ci sa intre in curtea si in casa locuitorului si sa ia pe loc masuri pentru curatirea elementelor antihigienice din viata poporului.

Sa prevenim raul, nu sa-l asteptam sa apara pentru a-l combate. In felul acesta nici un bolnav nu va ramane necautat, toti vor fi descoperiti, sfatuiti si chiar trimisi la medic. Cei sanatosi se vor deprinder cu higiena, intelegand ca personalul medical si cel sanitar auxiliar nu este pus numai sa lecuiasca boalele, ci mai mult sa le previna. Medicina viitorului este medicina preventiva.

Secretul trebuie scos din cerul bolilor sociale, fiindca tocmai acest secret – din nenorocire legiferat - si apoi rusinea ii face pe bolnavi sa nu se lecuiasca la timp. Si sifilisul si tuberculoza sunt boli ca toate bolile si trebuiesc privite ca atare.

Intelectualii nostri si indeosebi preotii si invatatorii trebuie sa stea alaturi de personalul medical in luptele pentru sanatatea poporului. Sa ne dea ajutor nu prin medicamente clandestine sau prin incercari de a vindeca bolile microbiene prin rugaciuni. Ajutorul sa se dea prin exemple si sfaturi practice, prin conferinte si propavaduiri.

Aplicandu-se in mod strict si masurile de constrangere fata de lecuitorii empirici, acestea se vor retrage pentru totdeauna in fata ofensivei culturale si medicale descrise mai sus.

Dar nu e destul ca bolnavii sociali sau epidemici sau chiar cei ordinari sa fie descoperiti si trimisi la medic sau sa vina ei chiar de buna voie. Putem preveni bolile cu sfaturi, dar, odata ivite, se lecuesc numai cu medicamente la domiciliu sau la spital.

Din experienta de pana acum se vede ca statul nostru nu poate sa asigure functionarea regulata a institutiilor medicale. Si atunci statul sa dea obolul sau, iar judetele si comunele sa fie obligate a da medicamente si bani pentru dispensare si spitale.

Populatia Basarabiei inca tine foarte bine minte timpul de sub rusi, cand tratamentul si medicamentele erau gratuite si pentru saraci si pentru bogati. Astazi am fi bucurosi sa fie tratati gratuit macar cei saraci.

Ne mai ramane sa rezolvam chestiunea cea mai delicata – abandonarea copiilor nelegitimi, avorturile si pruncuciderile, care sunt provocate cam de aceleasi cauze.

Legea e aspra pentru toate acestea, societatea insa tot mai sta si intotdeuna va sta la indoiala, fiindca exista umprejurari, cand mama – chiar daca ar sti ca pentru fapta ei va fi condamnata la moarte – prefera mai degraba sa faca pasul condamnabil, decat sa nu-l faca.

Abandonarea copiilor nelegitimi, avorturile si pruncuciderile vor disparea sau se vor micsora la numar atunci cand cresterea si educatia copiilor va fi asigurata materialmente de societate sau de stat.»

(Este redat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, decembrie, 1933)