LA MULȚI ANI LUME !

Vorba ceea, nu m-am născut într-o ţara scăldată de ocean, cu clădiri zgârîe-nori, centre comerciale imense şi universităţi de prestigiu. Nu am mers la şcoală cu autobusul galben şi nici nu am fost regele balului. În schimb am purtat cercei din cireşe, am fumat frunză uscată de nuc , am împușcat cu praștia în felinare şi am furat harbuji de la vecini. Să ne iubim țara fraților!
Un 2010 relativ bun pentru noi și pentru Moldova, însă 2011 ne va demonstra că este loc și de mai bine. Așa să ne ajute Dumnezeu! La mulți ani lume !

Citește mai departe...

Exact acum 4 ani a închis ochii un mare patriot al Moldovei, Dorimedont Cecan

Dorimedont Cecan a fost un cleric ortodox din Republica Moldova, care a îndeplinit rangul de episcop de Edineț și Briceni în perioada 1998-2006, murind ca urmare a unui grav accident rutier.

Dorimedont Cecan s-a născut la data de 4 martie 1961, în satul Petrunea din raionul Glodeni (astăzi în Republica Moldova), într-o familie numeroasă de 9 copii, dintre care Nicolae Feodorovici (numele pe care-l primise la botez + patronimicul) era cel mai mare. Familia sa a dat și alți monahi (Paisie, Hariton și Onufrie Cecan). În anul 1978 a absolvit cursurile școlii secundare, apoi în perioada 1979-1981 și-a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Armatei Sovietice.

A studiat la Seminarul Teologic din Moscova (1983-1987) și apoi la Academia Teologică din Moscova (1987-1991), ale cărei studii le-a absolvit la 30 mai 1991. Apoi, la data de 3 iunie 1993, Academia Teologică din Moscova i-a conferit titlul de candidat în teologie cu teza de istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse "Mănăstirile și viața monahală din Biserica Rusă în secolele XIII-XIV".

În anul 1986 a intrat ca frate în obștea Lavrei "Sf. Serghei" din orașul Serghiev Posad, regiunea Moscovei. La data de 7 decembrie 1986 a fost tuns în monahism cu numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon la 6 ianuarie 1987 în Catedrala din Vladimir de către IPS Serapion Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din Chișinău de către IPS Serapion Fadeev, mitropolit al Chișinăului (viitor mitropolit de Tula și Belevsk).

La data de 25 septembrie 1990, este numit ca stareț la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani (Basarabia), fiind ridicat la rangul de egumen al acestei mănăstiri la 18 octombrie 1990 de către episcopul Vichentie Moraru de Bender. A deținut funcția de stareț al Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani timp de 8 ani, timp în care a reabilitat edificiul monahal care fusese închis în anul 1962. În perioada stăreției sale, s-a reparat Biserica "Sf. Nicolae" (resfințită în 1991), s-a deschis un Seminar Teologic în mănăstire (în 1991), s-a reparat corpul de chilii pentru ieromonahi și ierodiaconi (în anii 1994-1995), s-a început repararea Bisericii de vară "Sf. Înălțare", s-a deschis schitul de maici "Sfintele Maria și Marta" (în 1996) care se află la o distanță de 20 km de orașul Căușeni și este dependent de Mănăstirea Noul-Neamț, s-a înființat o tipografie, etc.

Mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului l-a ridicat pe ieromonahul Dorimedont la rangul de arhimandrit la data de 8 ianuarie 1993. În același an este decorat cu toiag păstoresc de către IPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove. Mitropolitul Vladimir i-a acordat la 28 noiembrie 1994 dreptul a purta crucea pectorală cu diamante. La 29 ianuarie 1995, arhimandritul Dorimedont Cecan a fost numit în funcția de prorector al Seminarului Teologic din Chișinău, cu sediul la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani. Apoi la 28 mai 1997 a fost numit președinte al Comisiei de formare religioasă și catehizare din cadrul Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldova. Din anul 1996 este și membru al Comisiei Teologice al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. În anul 1996 a fost decorat cu cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române - Crucea Patriarhală.

Ulterior, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a adoptat o hotărâre de a forma noi eparhii în Republica Moldova: la 17 iulie 1998 este formată Eparhia de Cahul și Căușeni, condusă de atunci de P.S. Episcop Anatolie Botnari, iar puțin mai târziu, la 6 octombrie același an au fost create încă două eparhii noi: Eparhia de Edineț și Briceni în frunte cu P.S. Episcop Dorimedont Cecan și Eparhia de Tiraspol și Dubăsari, condusă de P.S. Episcop Iustinian Ovcinicov.

Episcopul de Edineţ şi Briceni, Dorimedont Cecan.

La data de 6 octombrie 1998, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis înființarea Episcopiei de Edineț și Briceni și numirea ca episcop a starețului Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani, arhimandritul Dorimedont Cecan. El a fost hirotonit întru arhiereu la 8 noiembrie 1998 în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului, arhiepiscopul Serghei Fomin de Solnechnogorsk, arhiepiscopul Arsenie Epifanov de Istra, episcopul Evghenie Reșetnikov de Vereia, episcopul Aleksei Frolov de Orehovo-Zuevo, episcopul Iustinian Ovcinicov de Tiraspol și Dubăsari și episcopul Chiril Naconecinîi de Bogoroda.

Episcopia de Edineț și Briceni editează ziarul „Steaua Betleemului” și revistele "Ortodoxia" și "Ortodoxia pentru Copii", toate acestea avându-l ca fondator și redactor-șef pe PS Dorimedont.

De asemenea, PS Dorimedont a înființat pe teritoriul Eparhiei de Edineț și Briceni pentru formarea viitorilor preoți următoarele școli teologice: Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Teologul” și Seminarul Teologic Liceal (de băieți) „Sfântul Sfințit Mucenic Foca” din Edineț (ambele având sediul la Mănăstirea „Nașterea Domnului” din satul Zăbriceni, raionul Edineț), Seminarul Teologic Liceal (de fete) „Sfânta Cuvioasă Muceniță Elisabeta” din orașul Edineț (având sediul în clădirea Episcopiei de Edineț și Briceni) și Centrul de Studii Patristice "Sf. Paisie Velicicovski" de la Mănăstirea din Zăbriceni.

Accidentul și dilemele sale

La data de 5 decembrie 2006, PS Dorimedont, Episcop de Edineț și Briceni a suferit un grav accident rutier petrecut pe șoseaua Dondușeni-Otaci, în condiții de minimă vizibilitate, din cauza ceței abundente. Accidentul s-a produs pe la orele 18.30, când PS Dorimedont, însoțit de arhidiaconul Ioanichie Veșca și protodiaconul Onufrie Cecan (fratele mai mic al episcopului) se deplasau pentru slujba de priveghere la Mănăstirea Călărășeuca, care, în ziua următoare, își sărbătorea hramul.

Înaintea unei curbe din apropierea satului Moșana din raionul Dondușeni, mașina, care mergea cu o viteză mai mică de 70 de km pe oră, a intrat cu roata dreaptă într-o groapă, iar șoferul a pierdut controlul asupra acesteia. Automobilul a zburat de pe șoseaua aflată la o înălțime de un metru față de nivelul pământului, s-a lovit frontal de un stâlp și de gardul unei case, iar apoi s-a întors cu roțile în sus. Deși autoturismul (un Renault Megane din 2005) avea șase airbaguri, acestea nu s-au deschis. În momentul impactului, tetiera de la bancheta pe care ședea ierarhul s-a dislocat, lovindu-l cu tijele în spate .

După impact, ierarhul a fost scos din mașină, el plângându-se că nu-și simte mâinile și picioarele. Cu multă dificultate, episcopul a fost transportat, în deplină cunoștință, la Spitalul din Dondușeni, iar către ora patru dimineața aviația sanitară l-a adus la Spitalul Institutului de Neurochirurgie din Chișinău. După efectuarea rezonanței magnetice nucleare, s-a constatat că el a suferit un grav traumatism la coloana vertebrală (fractură a vertebrei C5 a coloanei vertebrale cervicale care s-a rupt completamente, deplasându-se în toată lungimea spre măduva spinării), la cap, la plămâni și și-a rupt mâna stângă. În după-amiaza zilei de 6 decembrie a fost operat la coloana vertebrală, dar operația nu a fost reușită.

Episcopul și-a revenit a doua zi după operație, când tocmai împlinea 20 de ani de călugărie și fost vizitat de cei apropiați, de câteva persoane din conducerea de vârf a Republicii Moldova și de doi dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova (PS Petru Musteață și PS Anatolie Botnari), care l-au împărtășit. După spusele celor care l-au vizitat, PS Dorimedont s-a exprimat astfel: „Dacă Domnul a hotărât să mă ia, fie voia lui”. În seara zilei de 7 spre 8 decembrie, situația sănătății episcopului s-a agravat considerabil, acesta fiind transportat de urgență la Clinica de Neurochirurgie „Lorenz Bohler Krankenhaus” din Viena (Austria) pe cheltuiala oamenilor de afaceri Victor Copiimulți și Anatol Stati, care au achitat cheltuielile pentru transportare (16 mii de euro) și pentru operația la Viena (50 mii de euro) .

În seara zilei de 8 decembrie, Prea Sfințitul a suferit o intervenție chirurgicală repetată, care a durat aproximativ 10 ore, fixându-i-se coloana vertebrală. Șansele de vindecare erau destul de mari, dar în ultimele zile ale anului 2006 starea sănătății sale s-a agravat din cauza unei puternice inflamații a plămânilor. Episcopul Dorimedont Cecan a trecut la cele veșnice în dimineața zilei de 31 decembrie 2006 în Clinica de Neurochirurgie din Viena (Austria), la vârsta de doar 45 ani.

Corpul neînsuflețit a fost adus la Chișinău la 2 ianuarie 2007, fiind întâmpinat la Aeroport și însoțit de un convoi (din care făceau parte episcopii Anatolie de Cahul și Comrat și Iustinian de Tiraspol și Dubăsari) la Catedrala Mitropolitană. Episcopul își exprimase dorința de a fi înmormântat în Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, loc unde și-a dus ascultarea de monah și stareț. În partea stângă a Catedralei i s-a săpat o groapă, dar la adâncimea de doi metri au fost găsite moaștele unui călugăr, având sub cap o cărămidă cu numele și data morții (ieroschimonahul Isachie, mort la 1880, "tipograf și legător de cărți"). Craniul părintelui Isachie era intact și avea culoarea cerii, iar moaștele sale au fost depuse temporar în cripta mănăstirii. Groapa a fost acoperită, iar mormântul PS Dorimedont s–a hotărât să fie în capela cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului” din preajma Catedralei.

Înmormântarea episcopului Dorimedont a avut loc la data de 4 ianuarie 2007 , la funeralii participând pe lângă toți ierarhii din Republica Moldova și câțiva arhierei din Rusia și Ucraina: IPS Onufrie Berezovski, mitropolitul de Cernăuți și Bucovina, IPS Serghie Gensițki, arhiepiscop de Ternopol și Cremenețk și P.S. Meletie Egorenko, Episcop de Hotin și vicar al Mitropoliei de Cernăuți. De asemenea, a fost prezentă și o delegație din partea Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi în frunte cu Mitropolitul Vlasie Mogârzan.

PS Dorimedont era considerat un adversar al mitropolitului Vladimir Cantarean cu care intrase în mai multe conflicte cum ar fi cel legat de dorința mitropolitului de a ceda în anul 2001 Mănăstirea Nou Neamț din Chițcani către Episcopia de Tiraspol și Dubăsari. Episcopul, care fusese 8 ani stareț la acea mănăstire, s-ar fi opus categoric, reușind să obțină rămânerea ei în cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului .

De asemenea, PS Dorimedont a fost singurul ierarh care a votat împotriva alegerii arhimandritului Petru Musteață ca episcop de Nisporeni în 2005 și a arhimandritului Marchel Mihăescu ca episcop de Bălți și Fălești în 2006. De altfel în 2009 episcopul Marchel de Bălți și Fălești a făcut campanie electorală pentru PCRM, la ordinul ÎPS Mitropolitului Vladimir al întregii Moldove, bun prieten cu Vladimir Voronin, iar în 2010 același Marchel împreună cu întreaga mitropolie a Moldovei l-au susținut deschis la alegeri pe candidatul în parlamentul Moldovei, Vladimir Pasat.

Citește mai departe...

Se teme Biserica să îi canonizeze pe legionarii morți în temnițele comuniste?

Ignorarea de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române a „Dosarului Sfinților Închisorilor” trebuie să aibă o explicație logică. În ultimii ani, spre lauda ei, BOR a canonizat multe nume cinstite de evlavia populară, îmbogățind cu sfinți români calendarul ortodox.

Cu atât mai stranie este ignorarea totală a mucenicilor din pușcăriile comuniste.

A celor care au preferat moartea în locul trădării credinței strămoșești. Care să fie explicația? Unde e logica? Să mă ierte Dumnezeu pentru vorba proastă, dar de ce Valeriu Gafencu, bunăoară, nu își are locul alături de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului?

Este o explicație politică?

Se teme BOR de o reacție a Uniunii Europene, dacă vor fi canonizați martirii anticomuniști, dintre care mulți legionari?

Sau se teme să nu își strice bunele relații cu actuala conducere a țării, în capul căreia s-ar sparge oalele europene?

Prețuiesc mai puțin „Sfinții Închisorilor” decât suma de la buget alocată, să zicem, pentru Catedrala Neamului?

Sursa: ZiuaVeche via www.nationalist.ro

Citește mai departe...

Alianţa pro-europeană este aproape constituită. Un avion rusesc a aterizat la Chişinău!

Exponenţii celor trei partide liberal-democrate au negociat până cu mult dincolo de miezul nopţii, iar astăzi dimineaţă tratativele au fost preluate de liderii formaţiunilor politice. Tot noaptea trecută, pe aeroportul din Chişinău a aterizat un avion rusesc.

Ieri, după o rundă de negocieri care a durat aproape trei ore, liderii celor trei partide necomuniste (PLDM, PD şi PL) au declarat presei că discuţia a fost una „bărbătească şi eficientă". „Fiecare lider a demonstrat pe alocuri flexibilitate şi înţelegere”, a menţionat liderul PD, Marian Lupu.

La ora 22.00, grupurile de negociatori din partea celor trei partide au continuat discuţiile la un hotel din Chişinău până la ora 3.00 dimineaţa. Aceste negocieri au dus la semnarea unui „acord tehnic” despre partajarea funcţiilor guvernamentale şi în administraţia centrală. Informaţia nu este oficială. Ea a fost comunicată jurnaliştilor de analistul politic Roman Mihăieş:

„Anumite surse mi-au confirmat că a fost semnat un acord tehnic între PL, PD şi PLDM. Acordul a fost semnat nu de primele persoane, adică nu de şefii partidelor. Am înţeles că acest acord conţine organigrama guvernării cu toate funcţiile, cu toate agenţiile... Adică viitorul guvern”.

Astăzi dimineaţă, liderii celor trei partide s-au întrunit din nou la Reşedinţa de Stat, iar discuţiile au durat mai bine de două ore. La final, cei trei lideri politici au anunţat că divergenţele au fost depăşite şi urmează să fie luată decizia politică:

Liderul PLDM, Vlad Filat: „Vrem să vă comunicăm că am finalizat procesul de negocieri în cadru trilateral. Urmează noi să avem discuţii vis-a-vis de această situaţie de finalizare a negocierilor în cadrul fracţiunii parlamentare a PLDM, pentru a lua o decizie. Aceasta înseamnă că aproape de începutul şedinţei Parlamentului va fi clară situaţia".

Liderul PD, Marian Lupu: „Constat că în această etapă discuţiile şi negocierile cu partenerii din grupurile parlamentare care au fost prezente aici sunt finalizate. Nu mai există întrebări neclare. Respectiv, noi, reprezentanţii conducerii PD, mergem la şedinţa Consiliului Naţional al partidului pentru adoptarea unei decizii finale. În mod evident, aceasta vă va fi adusă la cunoştinţă pe parcursul zilei de astăzi".

Liderul PL, Mihai Ghimpu: „Discuţiile s-au încheiat. Rămâne să luăm hotărîrea. Noi mergem să discutăm la şedinţa lărgită a Biroului Permanent al partidului unde vom lua decizia definitivă. La problemele care au existat între noi, am găsit consens. Rămâne decizia politică".

Şedinţa Parlamentului la care trebuie să fie anunţată decizia privind constituirea coaliţiei de guvernare este programată pentru ora 16.00.

„Alianţa pentru Integrare Europeană este, practic, reeditată. Urmează doar procedura formală de semnare a documentelor de constituire", scrie publicaţia„Timpul" cu referire la surse din interiorul Partidului Comuniştilor. Potrivit acesteia, documentele de constituire a alianţei de centru-dreapta sunt deja pregătite. Ele urmează doar să fie semnate de liderii celor trei partide.

Publicaţia mai scrie că aseară, pe aeroportul din Chişinău, a aterizat un avion „cu experţi din partea administraţiei prezidenţiale de la Kremlin", pentru a se întâlni cu conducerea Partidului Democrat ca să o determine să facă alianţă cu comuniştii. Întâlnirea programată pentru astăzi dimineaţă între liderii comunişti şi cei democraţi se pare că nu a mai avut loc. Surse de pe aeroport au confirmat faptul că aseară, într-adevăr, s-a înregistrat o cursă charter Moscova-Chişinău. Conducerea Partidului Comuniştilor refuză să comunice cu presa.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Chisinau, Deutsche Welle

Citește mai departe...

Ridicaţi de poliţie pentru că au tăiat porcul de Crăciun

Ceea ce la noi reprezintă o tradiţie, în Statele Unite ale Americii reprezintă ceva de neimaginat. Este vorba de tăierea porcului, obicei care a dus la secţie o familie de români, stabilită în Chicago, transmite DC News, citat de RGNews.

Trupele SWAT au intervenit după ce vecinii au chemat poliţia, alertaţi de zgomotele care se auzeau. Tabloul pe care l-au găsit mascaţii în curtea lor este uşor de imaginat pentru noi, dar scenariu de groază pentru ei. Imaginea uni bărbat care ţinea un lighean pentru a colecta sângele, în timp ce un altul pârlea porcul cu o butelie de gaz a fost prea mult şi i-au dus pe români la secţie, unde au fost scăpaţi de un avocat conaţional. Deşi avocatul a pledat potrivit unei legi care acordă dreptul la libertate culturală în privinţa ritualurilor tradiţionale, românii au primit un avertisment şi vor fi supravegeaţi timp de doi ani.

Sursa: Prompt Media

Citește mai departe...

Ștefan cel Mare în bătălia politică din Republica Moldova

Personalitate complexă şi ieşită din comun, Ştefan cel Mare a ajuns să monopolizeze imaginarul politic din Republica Moldova, deoarece mitul său s-a arătat extrem de proteiform, alimentând atât discursul pro-occidental românesc, cât şi pe cel al „moldoveniştilor” pro-ruşi.

Sfântul Ştefan cel Mare are o istorie specială în Republica Moldova. Un teritoriu disputat, un adevărat ţinut de frontieră („borderland”), care a catalizat nu doar succesiunea caleidoscopică a regimurilor politice, dar a lăsat şi o amprentă adâncă asupra mentalităţii populaţiei.

După declararea independenţei, în Republica Moldova s-au cristalizat două proiecte identitare aflate în competiţie: unul „românesc”, bazat pe conştiinţa unităţii lingvistice, culturale şi spirituale a popoarelor de pe ambele maluri ale Prutului, şi unul „moldovenesc”, de sorginte stalinistă, care tinde să supraliciteze identitatea regională, transformând-o într-una etno-naţională, distinctă şi antagonistă în raport cu cea românească. Ideea acestora din urmă, parafrazându-l pe d’Azeglio, ar fi: „Am creat Moldova, acum haideţi să-i creăm pe moldoveni”. Ambele proiecte au utilizat la maximum acest simbol, încât se poate vorbi de un „ştefanocentrism” în discursul politic şi istoric din Republica Moldova.

Statuia lui Ştefan – instrument de legitimare simbolică

Invocat până la saturaţie de mişcarea de eliberare naţională de la sfârşitul anilor 1980, domnul moldovean a devenit repede o adevărată emblemă a acesteia. În anul 1928, arhitectul basarabean Alexandru Plămădeală ridică chiar în centrul Chişinăului o statuie a domnului moldovean, care a avut la rândul ei o istorie dramatică.

Este evacuată în iunie 1940 de către administraţia românească în retragere, pentru a nu fi lăsată în mâinile sovieticilor, apoi readusă pentru scurt timp la Chişinău, în 1942, ca peste doi ani din nou să fie strămutată tocmai la Craiova. Dar monumentul a fost găsit şi acolo, fiind întors la Chişinău ca „proprietate a statului sovietic” şi instalat pe locul său vechi din faţa grădinii publice. Aceste peregrinări demonstrează importanţa crescândă a instrumentelor de legitimare simbolică în secolul al XX-lea.

După evenimentele din Ungaria (1956), autorităţile sovietice au început o luptă acerbă contra surselor naţionalismului local „moldovenesc”, în centrul căruia se afla figura lui Ştefan. Spre exemplu, una dintre cele mai cunoscute organizaţii clandestine anti-comuniste a luat chiar numele domnului român – „Arcaşii lui Ştefan” (Soroca). De aceea, s-au purtat discuţii privind evacuarea monumentului din centrul Chişinăului sau chiar distrugerea acestuia. Doar graţie intervenţiilor intelectualităţii s-a reuşit păstrarea operei lui Plămădeală. Totuşi, în 1971 s-a decis mutarea statuii mai în dosul parcului, cu aproximativ 18 metri, interpretată atunci ca o simbolică „mutare spre uitare”.

De la Lenin la Ştefan

Perestroika a schimbat configuraţia de forţe în URSS, iar mişcarea de eliberare naţională l-a propulsat pe domn în calitate de simbol, alături de poetul Mihai Eminescu. Avea toate calităţile pentru aceasta: era victorios, moldovean şi român, luptător pentru creştinătate şi nemilos cu duşmanii. În condiţiile existenţei unui monopol al partidului asupra mijloacelor de informare, la monumentul lui Ştefan cel Mare se întruneau reprezentanţii mişcării pentru adunări, dezbateri publice, se afişau anunţuri sau articole din presă.

Marile mitinguri de proteste, care se desfăşurau pe artera principală a oraşului în anii 1988-1989, porneau tot „de la Ştefan”. Apogeul mişcării l-a constituit Marea Adunare Naţională din 27 august 1989 la care au participat câteva sute de mii de români din toate raioanele „republicii” şi la care s-a cerut expres readucerea alfabetului latin şi conferirea limbii române statutului de limbă oficială.

În perioada construcţiei statale, după declararea Independenţei Republicii Moldova, la 27 august 1991, simbolul lui Ştefan cel Mare a devenit şi mai revendicat. Pe durata regimului sovietic, imaginea lui Lenin era omniprezentă până la saţietate în spaţiul public, astfel încât substituirea s-a rezolvat oarecum firesc în favoarea lui Ştefan cel Mare.

Monumentele şi busturile lui Lenin din pieţele publice şi instituţii încep să fie înlocuite cu cele ale lui Ştefan, iar portretele liderilor sovietici, aflate obligatoriu în cabinetele funcţionarilor de toate rangurile, erau aruncate (de unii ascunse, pentru „timpuri mai bune”) şi reamplasate cele ale marelui voievod. Artera principală a Chişinăului, bulevardul Lenin, a fost redenumită „Ştefan cel Mare”, aşa cum s-a întâmplat şi cu mai multe instituţii publice sau chiar colhozuri! Acest transfer simbolic a atins apogeul după ce imaginea lui Ştefan cel Mare a fost introdusă pe bancnotele naţionale ale Republicii Moldova de orice valoare, exact cum în perioada sovietică era cea a lui Lenin.

Treptat, figura voievodului începe să „monopolizeze” spaţiul simbolistic basarabean, iar imaginea sa, utilizată tot mai des pentru a semnifica noua „statalitate” moldovenească. Revenirea la putere a forţelor (neo)conservatoare – agrarienii şi apoi comuniştii – a reactivat şi modernizat proiectul identitar moldovenesc lansat de sovietici.

Campaniile lui Ştefan împotriva muntenilor, speculate la maximum

Concepţia naţională de stat, adoptată de majoritatea comunistă din Parlament la 19 decembrie 2003, era îndreptată să-i confere Republicii Moldova o nouă identitate politică şi etno-culturală – poporul moldovenesc. Ştefan cel Mare era chemat să joace un rol important în această nouă mitologie politică, pentru propagarea căreia erau utilizate cele mai moderne şi sofisticate tehnologii politice.

În anul 2004, holding-ul media apropiat comuniştilor a montat un film cu pretenţii ştiinţifice, numit sugestiv „Necunoscutul Ştefan”, în care imaginea voievodului era chemată să ilustreze principalele direcţii ale politicii partidului de guvernământ. Orice mit istoric este unul reducţionist, menit să simplifice realitatea, pentru a fi mai uşor accesibil maselor, pe de altă parte el trebuie să fie extrem de sugestiv.

Astfel, atunci când se afirmă că Ştefan cel Mare vorbea în limba slavă sau chiar rusă (?!), se încearcă nu doar oficializarea statutului limbii ruse, dar şi ideea existenţei unei Moldove „polietnice” şi „multiculturale” încă din Evul Mediu.

Relaţiile dinastice cu marele cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea, sunt prezentate în termenii unei teleologii politice – parteneriatul strategic „secular” cu Rusia. Pe de altă parte, legăturile bune ale domnului moldovean cu Papalitatea şi statele creştine trebuiau să justifice în faţa propriului electorat „turnura” pro-occidentală a PCRM-lui în campania pentru parlamentarele din 2005, rezultată în urma eşecului planului Kozak şi a răcirii relaţiilor cu Rusia.

O caracteristică importantă a proiectului identitar moldovenesc o constituie sublinierea diferenţei faţă de tot ce este românesc. Moldovean şi român sunt interpretate drept antonime. Aici au fost speculate la maximum campaniile lui Ştefan cel Mare împotriva muntenilor, pe care îi considera „vicleni”, „trădători”, fapt care alimenta stereotipurile faţă de români în general. În această ordine de idei putem menţiona şi sărbătorirea de către Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove a sfântului Ştefan cel Mare pe „stil vechi”, adică pe 15 iulie, cu toate că a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română şi trecut în sinaxar pe data de 2 iulie!

Singura explicaţie a unui asemenea gest, care contravine oricărui principiu (calendaristic, istoric sau canonic), este aceea că are un substrat politic, pentru a evita „prăznuirea” în aceeaşi zi cu „românii”. În ceea ce priveşte proclamarea lui Voronin drept urmaşul lui Ştefan, ea nici nu necesită comentarii.

Bunăoară, în campania electorală încheiată recent (noiembrie 2010), comuniştii moldoveni au refuzat să iasă la mitinguri sub drapelul naţional al Republicii Moldova, tricolorul, pe motiv că este străin „spiritului” lui Ştefan. Ca rezultat, a fost etalat un drapel imaginat al lui Ştefan cel Mare – bicolor (roşu şi albastru dispuse pe orizontală cu bourul în mijloc).

Aceste două culori se regăseau pe stema Principatului Moldav din perioada regulamentară, atunci când se afla sub… protectoratul Rusiei. Ideea renunţării la simbolistica mişcării naţionale de la sfârşitul anilor 1980 (drapelul, stema şi chiar alfabetul latin) revine în dezbaterile publice ale mediilor pro-comuniste şi rusofone, constituind un element important al discursului revanşard, anti-românesc şi, în esenţă, anti-occidental.

Sursa: historia.ro

Citește mai departe...

Plan rusesc pentru o alianţă de stânga. Miza – febra sărbătorilor

Republica Moldova se îndreaptă spre o guvernare de stânga. Anunţul despre constituirea alianţei pro-ruse ar putea fi făcut joi, înainte de Revelion, pentru ca febra sărbătorilor să tempereze eventualele reacţii sociale.

„Aceasta ar însemna alegeri parlamentare anticipate noi peste un an", susţin liderii partidelor liberale din Parlamentul de la Chişinău. Scenariul a fost plămădit la Moscova.

După constituirea grupurilor parlamentare, prima şedinţă a noului Parlament de la Chişinău, condusă de liderul comunist Vladimir Voronin, a fost întreruptă ieri până joi, la ora 16.00 din cauza lipsei unei majorităţi parlamentare. Vizibil emoţionat, cel care a solicitat pauza a fost preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov.

Jocul de replici dintre acesta şi preşedintele şedinţei Vladimir Voronin a părut cam fals:„Dumitru Diacov: - Colegii abia acum se simt deputaţi şi sigur că este nevoie de o pauză pentru a ne consulta, pentru a găsi o soluţie şi a crea această majoritate parlamentară de care este nevoie şi după care urmează să purcedem la alegerea organelor de lucru. De aceea, domnule preşedinte, a fost o zi grea, o zi importantă pentru dumneavoastră şi pentru noi... Rugăm să anunţaţi o pauză. Până când?... Dumneavoastră... Joi! Joi! Jo.... Joi!

Vladimir Voronin: - Care la joi?

Dumitru Diacov: - 16, da?

Vladimir Voronin: - Ora 16.00 sau 16 ianuarie, joi?

Dumitru Diacov: - 30 decembrie, ora 16.00.

Vladimir Voronin: - Onorat Parlament, se anunţă o pauză în şedinţele noastre până joi, 30 decembrie, ora 16.00. Mulţumesc. La revedere!".

Liderul Alianţei Moldova Noastră, Serafim Urechean, susţine că alegerea zilei de joi, 30 decembrie, pentru continuarea şedinţei Parlamentului nu este întâmplătoare. El presupune că aceasta s-a făcut pentru a diminua, pe fonul sărbătorilor, reacţiile sociale ce ar putea apărea ca urmare a constituirii unei alianţe de stânga între PD şi comunişti.

Scenariu definitivat la Moscova

Kremlinul s-ar afla în spatele noilor decizii politice moldoveneşti

Potrivit unor surse care au solicitat anonimatul, scenariul ar fi fost definitivat la Moscova, „în cercuri foarte înalte" pe 16 şi 17 decembrie, iar la discuţii a participat şi controversatul om de afaceri din Republica Moldova, Vlad Plahotniuk, care de ieri este deputat PD. Apropo, tot Vlad Plahotniuk a fost primul care l-a întâlnit, la propriul hotel, pe 5 decembrie, pe şeful administraţiei prezidenţiale ruse, Serghei Narîşkin (http://www.publika.md/serghei-nariskin-s-a-intalnit-cu-vlad-plahotniuc--numarul-doi-pe-lista-pd_155041.html). După acea vizită-fulger, între Partidul Democrat şi Partidul Comuniştilor, au început negocierile misterioase şi rodnice pentru formarea coaliţiei pro-ruse. Analiştii politici vorbeau atunci despre nişte anagajamente şi promisiuni asumate în faţa emisarului rus de liderul PD, Marian Lupu.

Etapa a doua a planului este, potrivit surselor citate, atragerea voturilor liberale necesare pentru alegerea şefului statului. În acest sens se va miza pe atmosfera de beligeranţă dintre PL şi PLDM.

Prim-vicepreşedintele PLDM, Alexandru Tănase, a declarat că „o coaliţie între PD şi comunişti înseamnă alegeri parlamentare anticipate sigure în 2011”. Şi liderul PL, Mihai Ghimpu, a reconfirmat că deputaţii liberali nu vor vota niciodată un candidat la Preşedinţie propus de o alianţă de centru-stânga, „deoarece aceasta ar însemna readucerea lui Voronin la putere".

Unul din fruntaşii comunişti, deputatul Vadim Mişin, a declarat ieri că „Partidul Comuniştilor nici nu se gândeşte că va sta în următorii patru ani în opoziţie. Noi purtăm negocieri intense cu Partidul Democrat şi am ajuns deja la un acord de principiu în vederea creării unei alianţe”, a menţionat Vadim Mişin.

Începând de ieri, premierul în exerciţiu, liderul liberal-democrat Vlad Filat, este noul preşedinte interimar al Republicii Moldova! Potrivit Constituţiei, în cazul în care preşedintele Parlamentului nu a fost ales la prima şedinţă, fotoliul de şef al statului este ocupat de primul-ministru.

Autor: Vitalie Călugăreanu

sursa: www.dw-world.de

Citește mai departe...

Ţăranii, obligaţi să plătească poliţe medicale pentru ultimii 3 ani

Persoane neangajate în câmpul muncii sunt obligate de autorităţi să achite poliţe de asigurare medicală pentru ultimii câţiva ani, chiar dacă acestea nu au apelat în acest răstimp la servicii medicale de stat gratuite.

În satul Ustia, raionul Dubăsari, 23 de persoane au fost acţionate în instanţa de judecată pentru neachitarea poliţelor de asigurare medicală pentru ultimii trei ani. Oamenii nu sunt angajaţi în câmpul muncii şi nu sunt asiguraţi din contul statului, dar au în posesie cote de pământ. Respectiv, aceştia fac parte din categoria de persoane care urmează să se asigure în mod individual. Suma solicitată de la fiecare ţăran depăşeşte 8000 de lei. Aceştia spun că, chiar dacă şi-ar vinde roada, în mare parte porumb, nu ar acumula suma solicitată.

Tractorist cu patentă

Simion Savin din satul Ustia, raionul Dubăsari, ne spune că în ultimii trei ani a avut mai multe probleme de sănătate, dar, nefiind asigurat, a achitat integral serviciile medicale. În toamna anului curent, a aflat că datorează Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM) 8255 de lei, pe motiv că ar fi deţinător de patentă. Bărbatul ne spune că problemele au început să-l urmărească după ce fiica din Italia i-a trimis bani din care şi-a permis să-şi cumpere un tractor şi acela uzat. Familia are în posesie un hectar de pământ. În una din zile, fiind în câmp, s-au apropiat de el reprezentanţii poliţiei rutiere care i-au solicitat să prezinte patenta de întreprinzător, pe motiv că ar putea oferi servicii cu tractorul şi altor familii contra cost. Neavând documentul, bărbatul a fost sancţionat cu o amendă de circa 300 de lei şi avertizat că, dacă nu-şi va perfecta patenta, va fi sancţionat şi mai dur. În săptămânile următoare, acesta şi-a făcut patentă, valabilă pentru o lună de zile – de la 23 aprilie până la 22 mai 2010, atât cât să-şi lucreze pământul. La scurt timp, s-a pomenit deja cu executorul judecătoresc la poartă. Acesta i-a cerut să achite, conform unei ordonanţe judecătoreşti, suma de 2663 de lei în contul CNAM, plata pentru poliţa de asigurare pentru anul 2010. „Înainte de aceasta, am fost bolnav şi am achitat toate serviciile medicale din banii mei. Nu înţeleg de ce mă obligă să plătesc această poliţă?!”, se revoltă agricultorul.

Să cumpere poliţa pentru ultimii trei ani

Savin şi ceilalţi 22 de deţinători de terenuri care au primit solicitări similare au contestat ordonanţele judecătoreşti la Judecătoria raionului Dubăsari. Toate cele 23 de ordonanţe au fost anulate. La scurt timp, reprezentantul CNAM, Ştefan Cimbir, director al Agenţiei Teritoriale din Bender, cu sediul în s. Varniţa, a depus o cerere de chemare în judecată în care îi solicită ţăranului deja suma de 8255 de lei, plata pentru poliţa medicală pentru trei ani – din 2008 până în 2010, la care se adaugă penalităţile. „Ordonanţele judecătoreşti în cazul lui Savin şi al celorlalţi aflaţi în situaţii similare au fost anulate, dar reprezentantul CNAM s-a adresat în instanţă şi în acest caz urmează să fie luată o decizie judecătorească”, ne-a spus preşedintele Judecătoriei raionului Dubăsari, Veaceslav Suciu.

Solicitat de JURNAL, Ştefan Cimbir a menţionat că şi asupra deţinătorilor de terenuri se răsfrânge legislaţia privind asigurarea medicală obligatorie. La întrebarea de ce abia acum li se cere persoanelor să achite poliţele de asigurare pentru anii 2008 şi 2009, Cimbir motivează că Agenţia pe care o conduce şi-a început activitatea în raionul Dubăsari abia în 2009.

Venitul din roadă pentru plata poliţei şi a impozitelor

Simion Savin s-a adresat la Ministerul Justiţiei, Guvern şi la Mircea Buga, directorul general al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină. În toate cazurile, a fost sfătuit să recurgă la serviciile unui avocat. „Dacă mi s-ar fi spus să achit în fiecare an această sumă, aş fi plătit. Reiese că tot ce câştigăm de la cote va fi achitat sub formă de impozite şi pentru poliţa de asigurare. Din ce să trăieşti atunci şi cum să-ţi întreţii familia?”, se întreabă revoltat agricultorul decis să meargă până la capăt în a-şi căuta dreptatea.

Solicitat de JURNAL, Mircea Buga, directorul CNAM, a declarat că, începând cu 2004, fiecare persoană este obligată prin lege să achite primele de asigurare, fie în formă procentuală de la salarii, fie în mod individual. „Proprietarii de terenuri agricole, deţinătorii de patente sau alte categorii neangajate de cetăţeni trebuie să achite prima de asigurare până la 31 martie a fiecărui an. În cazul deţinătorilor de terenuri agricole, se aplică anumite reduceri, în acest an în mărime de 75 la sută din prima de asigurare, adică în loc de 2248 de lei, aceştia urmau să achite până la 31 martie suma de 619 lei. Pentru deţinătorii de patente au fost prevăzute reduceri de până la 50 la sută. După 1 aprilie, survin efectele Legii, pentru neachitarea primei care prevede sancţiuni”, a spus Buga, precizând că Codul Civil permite solicitarea achitării atât a primelor de asigurare pentru anul în curs, cât şi cel mult pentru doi ani precedenţi.

Potrivit directorului CNAM, anual, sunt înregistrate zeci de mii de persoane sancţionate. „Decizia în privinţa cetăţenilor din raionul Dubăsari o ia instanţa de judecată, nu CNAM. Respectiv, instanţa e cea care urmează să ţină cont de circumstanţele atenuante, cum ar fi situaţia grea din familie sau lipsa locurilor de muncă”, a mai spus funcţionarul.

Svetlana Corobceanu
sursa: ziar.jurnal.md

Citește mai departe...

Ultimă oră ! Marian Lupu și-a ales calea !

Mâine se face exact o lună de la ultimele alegeri parlamentare. Din păcate, însă, marii noștri politicieni tot nu găsesc limbă comună, nu pot împărți ”interesele naționale”. N-ar fi fost tensionată situația în societate dacă acei de 2 metri de bulbuși (Marian Lupu) n-ar umbla ca dama de companie de la liberali la comuniști și ar hotărî odată și pentru totdeauna care tabără să aleagă. Sper ca Lupu să aleagă calea cea ”dreaptă”, că de nu, there is only one way...

Citește mai departe...

Formuzal a câștigat din nou alegerile din Găgăuzia

Mihail Formuzal a fost reales in functia de Guvernator al Gagauziei pentru urmatorii 4 ani. Potrivit rezultatelor preliminare, publicate de Comisia Electorala din autonomie, actualul bascan l-a invins pe primarul de Comrat, Nicolae Dudoglo, depasindu-l cu 3 mii de voturi.

Astfel, Formuzal a acumulat 51,59% sau 31 780 de voturi, iar Dudoglo - 48,4% sau 29 820 de voturi. Asta in conditiile in care la urne au iesit 61 600 de alegatori din cei 107 mii inscrisi pe liste.

CEC are la dispozitie 5 zile pentru a anunta reuzultatele finale ale scrutinului. Datele vor fi transmise pentru validare Curtii de Apel de la Comrat.

Bascanul reales va intra in functie dupa ce va depune juramantul.

Mihail Formuzal conduce regiunea din anul 2006, cand l-a detronat pe comunistul Gheorghe Tabunscic.

sursa: www.stireazilei.md

Citește mai departe...

Holocaustul si crimele comunismului, tratate diferit - de ce?

Sase ministri de externe apartinand unor state din fostul lagar comunist au solicitat, recent, comisarului european pentru Justitie, Viviane Reding, sa puna sub semnul egalitatii genocidul practicat de regimurile totalitare comuniste cu Holocaustul.

Seful diplomatiei romane, Teodor Baconschi, impreuna cu omologii sai din Cehia, Lituania, Letonia, Ungaria si Bulgaria au initiat un demers in acest sens, astfel incat persoanele care neaga atrocitatile comise de calaii comunisti sa raspunda in fata unei legi comunitare similare cu cea referitoare la Holocaust.

Dupa analizarea "scrisorii celor sase", Comisia Europeana a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru legiferare cu privire la crimele atribuite comunistilor, dar problema trebuie pastrata in studiu. Acestea sunt cuvintele cuprinse in raportul trimis Parlamentului European si guvernelor celor 27 de state membre UE.

Purtatorul de cuvant pentru Justitie al forului continental, Matthew Newman, a motivat respingerea afirmand ca "regimurile comuniste nu au vizat minoritati entice".

Acest unghi de abordare este straniu. Rezulta ca exista doua tipuri de asasinare in masa. Nu conteaza efectul insumand multe milioane de vieti retezate, ci motivul declansarii lui.

Daca in Europa functioneaza identitatea de pareri, la sectiunea capital, de pilda, atunci aceeasi familie cu resedinta centrala la Bruxelles trebuie sa fie unita si in modul in care isi aminteste de trecut, dar mai cu seama, cum il trateaza. Acelasi Newman a declarat ca "acum nu exista un consens. Statele membre au abordari diferite".

Cei sase ministri semnatari ai documentului subscriu ideii ca genocidul comunist ar trebui tratat dupa aceleasi standarde ca si cel comis de regimul nazist, in special in acele tari in care exista legi privind negarea Holocaustului.

Detinatorul lituanian al portofoliului Externelor, A. Azubalis, a punctat mentionand: "toata lumea cunoaste crimele nazismului, dar numai o parte a Europei e constienta de crimele comunismului".

Cheia respingerii demersului poate sta in urmatorul comentariu apartinand lui Maximilian Marco Katz, directorul Centrului de Monitorizare si Combatere a Antisemitismului in Romania: "crimele comunismului trebuie recunoscute si victimele tratate cu toata atentia. Insa, aducerea la acelasi numitor comun a crimelor naziste si a celor comuniste ar avea ca rezultat aruncarea Holocaustului intr-un colt cat mai intunecat al istoriei, in special in fostele tari comuniste".

Ramane demn de stiut cat timp se va afla in studiul Uniunii Europene problema ridicata si care sunt statele ce o contesta.

Citește mai departe...

Dragii noștri ruși, învățați-ne cum să vă iubim, dar nu cum să vă urâm!

Azi, 26 decembrie, în Piața Marii Adunări Naționale a avut loc al treilea miting al forumului Pro-Europa. Persoanele prezente la miting și-au reitareat dorința de refacere a Alianței pentru Integrare Europeană în formula PLDM-PD-PL. 

Printre cei care au vorbit în fața mulțimii s-a numărat și Ion Ungureanu, fost ministru al Culturii în primul Guvern democrat al R. Moldova, Ion Ungureanu. "Fiecare componentă a Alianței a avut și are meritele sale. Ghimpu: Pentru că reprezintă un ideal sfânt. Filat: Pentru că este un pro-european pragmatic foarte eficient. Lupu: Pentru că s-a dezis de comuniști și a format o Alianță democrată. Dle Lupu, nu întinde struna pentru că poate să plesnească", a precizat Ungureanu în fața mulțimii.

Totodată, acesta a ținut să vorbească și despre relația dintre moldoveni/români și ruși. "Dragii noștri ruși, învățați-ne cum să vă iubim, dar nu cum să vă urăm. Dragostea cu de-a sila nu se poate. Nimănui nu-i este pe plac când este tratat cu trufie. Se știe că oameni mai toleranți ca moldovenii sunt greu de găsit. De ce permanent suntem înjosiți și batjocoriți? Narâșkin a încurcat baza militară din Tiraspol cu aeroportul din Chișinău", a ținut să puncteze Ungureanu în discursul său de azi. 

"Cel mai mare dușman al nostru a fost și rămâne dezbinarea. Nicăieri nu ne așteaptă câinii cu colacii în coadă. E una când muncești atunci când știi că ai un viitor, și alta când muncești săpându-ți groapa. Nu neteziți drumul revenirii comuniștilor la Chișinău. Lăsați-ne să muncim pentru un viitor pe care ni-l dorim. Trenul istoriei nu are obiceiul să-i aștepte pe cei întârziați", a conchis Ungureanu, aclamat de mulțime. 

UNIMEDIA și Privesc.Eu vă invită să urmăriți integral discursul lui Ion Ungureanu, ținut astăzi în Piața Marii Adunări Naționale: 

 

UNIMEDIA precizează că Ion Ungureanu, în calitatea sa de ministru al Culturii, a luat o serie de decizii cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. El a desființat în anul 1992 Teatrul Național "Maxim Gorki" din Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național "Mihai Eminescu". Acesta a repus în centru Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare. Ungureanu a deținut în perioada sovietică funcția de regizor al teatrului Armatei ruse de la Moscova.

Sursa: UNIMEDIA 

Video: privesc.eu 

Citește mai departe...

R.S.S. Moldovenească și rolul ei în evoluția română

Acum 21 de ani, R.S.Moldovenească a fost un cap de pod pentru lovitura de stat din România.

Mâna Moscovei din spatele revoluţiei române

Oricât ar părea de neverosimil, în zilele de 21-25 decembrie 1989, implicarea directă a URSS în răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu putea fi urmărită de la Chişinău, practic, cu ochiul liber. Atât că agitaţia sovietică la frontiera de la Prut părea atunci o reacţie la răscoala populară de la Timişoara şi Bucureşti.

Lucrurile, de fapt, stăteau exact pe dos. Cu cât sovieticii se foiau mai mult în stânga Prutului, cu atât mai tare se degrada situaţia în dreapta lui.

Astăzi există probe indubitabile că îndărătul revoluţiei anticomuniste din România s-a produs o ordinare răsturnare de palat. În aceste condiţii, evenimentele la care am asistat în decembrie 1989 sunt privite acum dintr-o altă perspectivă. Şi nici nu-i de mirare. De la o distanţă în timp întregul se vede adesea mai limpede.

Ca să ne dăm seama ce se întâmpla în acele zile, haideţi să ne amintim de contextul evenimentelor. La finele lui 1989, la Chişinău lua turaţii perestroika. Basarabia trecuse la alfabetul latin. Cenzura, până atunci feroce, a lăsat-o brusc mai moale. Societatea era puţin ameţită de pe urma libertăţii nesperate care picase pe capul oamenilor ca o mană cerească.

Pe acest fundal, graniţa ferecată de la Prut şi regimul lui Ceauşescu păreau un atavism odios şi un obstacol enervant în faţa unirii fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului. Afară mirosea puternic a schimbare. Toată lumea aştepta căderea Cortinei de Fier.

În această situaţie, spiritele rebele de la Radio-Televiziunea de Stat de la Chişinău clocoteau. La începutul lunii decembrie 1989, fiind redactor în Departamentul Actualităţi TV, subsemnatul a scris, a redactat şi a difuzat, din propria-i iniţiativă, un comentariu critic despre caracterul desuet şi inuman al comunismului în general şi al celui românesc în special. Chiar a doua zi, în replică, ministerul de Externe de la Bucureşti a trimis o notă de protest la Moscova despre care fusesem informat la Chişinău de Ion Guţu, secretar al CC al Partidului Comunist din Moldova. Surprinzător însă, nu au urmat represalii care în alte împrejurări n-ar fi întârziat să vină. Acest fapt nu putea fi întâmplător. Era un semn că Mihail Gorbacoiv cloceşte ceva contra lui Nicolae Ceauşescu.

TV Chişinău, aruncată-n luptă alături de Vocea Americii

Că într-adevăr Moscova urzeşte împotriva Bucureştiului ne-am convins mai cu seamă după declanşarea protestelor de la Timişoara, când administraţia Televiziunii de la Chişinău, din reflex, pesemne, a interzis toate informaţiile parvenite din România. Acest fapt a trezit nemulţumirea jurnaliştilor care s-au apucat pe ascuns să pregătească un reportaj despre tulburările de dincolo de Prut. Nu mică însă ne-a fost mirarea, când a doua zi am constatat că activitatea noastră clandestină n-avea niciun rost. Totul se rezolvase ca prin miracol. După un sunet de foarte sus, Televiziunii de stat i s-a dat mână liberă.

În consecinţă, TV Chişinău a reflectat în voie şi reprimarea manifestaţiilor sângeroase de la Timişoara, şi mitingul de la 21 decembrie de la Bucureşti, unde Ceauşescu fusese huiduit, dar şi celelalte evenimente care au urmat. Acum e clar de ce cenzura sovietică s-a dat la o parte şi a permis libertăţii presei să triumfe.

Mediile oficiale de informare din România erau constrânse atunci să evite cu stricteţe orice referinţa la demonstraţiile de la Timişoara. Singurele surse de informare erau posturile de radio Europa Libera si Vocea Americii. La acestea, astfel, s-au adăugat Radio Chişinău şi TV Chişinău.

În ziua de vineri, 22 decembrie, străzile Chişinăului de dimineaţă erau împânzite de militari sovietici care parcă răsăriseră din pământ. Totodată, în Dealul Schinoasei, pe coridoarele Televiziunii de stat, şi-au făcut apariţia câţiva ofiţeri KGB care, în discuţiile cu şefii instituţiei, nu ascundeau că au sosit de la Moscova. Unul dintre aceştia intrase şi în redacţia noastră ca să ne avertizeze sec că se aşteaptă evenimente importante în România.

Curios este faptul că hotarul de la Prut, care până atunci părea de netrecut, a început, nitam-nisam, să se deschidă cu generozitate pentru “cetăţenii sovietici” deja în prima jumătate a zilei de 22 decembrie, când Ceauşescu era încă la putere. În jurul orei 11 primisem câteva telefoane la redacţie din care aflasem uluit că se poate merge nestingherit în România. Un înalt demnitar mă sunase ca să-mi sugereze că am putea trimite chiar un reporter la Iaşi.

Hotarul căzuse înainte de înlăturarea lui Ceauşescu

Deşi nu ne venea să credem, am reacţionat prompt şi am cerut Ministerului de Interne să ni se perfecteze actele pentru plecarea în România. În jurul orei 12 aflasem că avem aprobarea KGB-lui de la Chişinău. Acest detaliu contează enorm, deoarece la acea oră Nicolae Ceauşescu se afla încă în sediul Comitetului Central şi îşi închipuia că anume el continuă să conducă ţara. În realitate, lăcatul de la graniţa estică a României fusese deja descuiat de KGB.

Fişi atenţi. Pe la 12.15, soţii Ceauşescu, intoxicaţi de generalul Victor Stămculescu, noul ministru al Apărării Naţionale, părăsesc capitala la bordul unui elicopter. După fuga lor, secretarul general mai deţine, formal vorbind, puterea doar o oră şi jumătate. La 13.30, Stănculescu, prin nota telefonica nr. 39, il destituie oficial pe Ceausescu din functia de comandant suprem, ordonând Armatei sa nu execute de acum încolo decât ordinele ministrului Apărării Naţionale. Un sfert de oră mai târziu, el îi oferă protecţie lui Ion Iliescu şi îl recunoaşte succesor al dictatorului detronat.

Între timp, de cealaltă parte a Prutului, la Chişinău, KGB-ul perfectează cu viteza sunetului toate actele pentru deplasarea în România a unei echipe de reporteri de la Radioteleviziunea Moldovenească. Nicolae şi Elena Ceaşescu, după aterizarea forţată a elicopterului, încă nu fusese reţinuţi la Târgovişte pentru a fi internaţi într-o unitate militară, când la vama Ungheni se circula deja ca pe bulevard. Reporterii şi cameramanii de la TV Chişinău, în frunte cu Valeriu Saharneanu, actualul preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor, trecuse Prutul şi ajunsese la Iaşi fără să vadă vreun grănicer român. Hotarul, de fapt, încetase să mai existe. Acum se ştie că la fel stăteau lucrurile şi la frontiera româno-magheară.

Vă daţi seama ce se întâmpla? Armata Naţională şi Securitatea română s-au dat la o parte, dând posibilitate celor două servicii secrete sovietice – KGB şi GRU – să intre nestingherit în ţară pentru a crea o atmosferă favorabilă tranziţiei de putere. Tocmai de aceea, ziariştii noştri au putut urmări deja în seara zilei de 22 decembrie cum în Iaşi sau Braşov nişte “terorişti invizibili” trăgeau non-stop rafale de foc peste capetele mulţimilor, sediilor administrative sau caselor de locuit.

Ceauşescu era oficial conducătorul statului, când în dimineaţa zilei de 22 decembrie, hotarele României erau deja controlate de KGB şi GRU din ambele părţi. Tocmai de aceea, nici unul dintre aşa-zişii terorişti nu a putut fi identificat, darămite reţinut şi diferit justiţiei! Ruşii au invadat România cu sute de trăgători de elită care au menţinut întreaga ţară în stare de suspans atâta timp cât a fost nevoie ca noua conducere în frunte cu Ion Iliescu să preia efectiv pârghiile puterii de stat.

Cei ucişi în zilele de 16-25 decembrie 1989 în România s-au stins din viaţă cu senzaţia că iau parte la o revoluţie. Şi într-adevăr, a izbucnit o rebeliune populară împotriva dictaturii comuniste. Numai că aceasta a fost incitată şi manipulată din umbră de o conspiraţie obscură. Ca şi revoluţia Tweeter de la 7 aprilie 2009, de altfel.

De unde şi concluzia. Poporul, când nu-i în stare să-şi impună voinţa pe cale democratică, riscă să fie manipulat prin violenţă.

Sursa: bogatu.voceabasarabiei.net

Citește mai departe...

Onisifor Ghibu, apostolul Basarabiei

Savantul Onisifor Ghibu a contribuit la punerea bazelor învăţământului superior românesc din Transilvania şi din Basarabia.

Doctor, din 1909, al Universităţii din Jena, Onisifor Ghibu, născut în 1883 în Săliştea Sibiului, localitate care a dat şase academicieni, a lăsat în urma lui o operă copleşitoare: a tipărit în timpul vieţii peste 100 de titluri de cărţi şi broşuri, pe teme de pedagogie, educaţie, religie.

El s-a ocupat de organizarea şi susţinerea a peste 3.000 de şcoli româneşti din Ardeal, înainte de Marea Unire. Ca apoi, în 1919, să preia şi să reorganizeze Universitatea din Cluj, al cărei profesor a devenit.

El a avut un rol hotărâtor şi în modernizarea vieţii culturale, de învăţământ şi a celei politice din Basarabia, pe atunci provincie românească, de care răspundea în conducerea ASTRA.

Astfel că el a înfiinţat acolo, în anii 1926-1927, „Astra Basarabeană" şi i-a expus primului ministru de atunci, Alexandru Averescu, problemele Basarabiei.

„Părintele" Universităţii din Chişinău

Onisifor Ghibu a susţinut ideea înfiinţării unui institut superior de agricultură la Chişinău. El a plecat de la constatarea că institutul cu acest profil din Iaşi era frecventat de studenţi care erau, în proporţie de 95%, din Basarabia. Demersul său a venit în contextul în care autorităţile locale din Chişinău insistau pentru înfiinţarea unei facultăţi de teologie ortodoxă. Însă Onisifor Ghibu a recomandat să fie lăsată teologia pe planul doi al priorităţilor. În pledoaria sa pentru o universitate care să includă un institut de agronomie la Chişinău a adus şi un alt argument forte: „Ruşii au creat Republica Moldovenească bolşevică, dincolo de Nistru, iar noi trebuie să răspundem printr-o instituţie puternică, care să impună şi celor aproape un mi-lion de fraţi rămaşi sub «sugestiile» celui mai periculos dintre vecini".

De altfel, este semnificativ cum semna Onisifor Ghibu scrisorile sale către autorităţiile române: „profesor la universitatea din Cluj, comisar general al ASTREI pentru Basarabia, directorul ziarelor România Nouă şi Cuvânt moldovenesc din Chişinău, senator de Orhei". Aceasta nu dintr-o vanitate sau megalomanie, ci pentru a atesta răspunderile care şi le-a asumat şi cu care a fost încredinţat. Şi tot el este omul care a dus la Chişinău şi prima tipografie românească care a permis trecerea, treptată, la grafia latină. De asemenea, împreună cu fiul său, Octavian O. Ghibu, au adus cărţi în limba romănă şi au pus bazele unei biblioteci publice româneşti. La care, după 1989, prin conlucrarea bibliotecilor judeţene din Cluj, Bistriţa, Târgu-Mureş şi Alba Iulia, s-a adăugat înfiinţarea celei de a doua mari biblioteci publică donată de români, numită „Transilvania", la inauguarea căreia a fost de faţă şi semnatarul acestui text. Onisifor Ghibu a înfiinţat şi Partidul Naţional Moldovenesc, înainte de anul 1918, partid care a jucat un rol hotărâtor în procesul de unire cu regatul României. Şi pentru toate acestea şi alte fapte mai puţin ştiute, basarabenii l-au omagiat pe Onisifor Ghibu şi pe fiul său Octavian. La 31 mai 1998 au dezvelit un monument închinat amintirii lor.

Răzbunarea comuniştilor

Dar, după 1944, comuniştii şi ocupanţii sovietici s-au răzbunat crunt pe academicianul Onisifor Ghibu. L-au internat timp de peste opt luni în lagărul de la Caracal. Apoi l-au dat afară din universitate, în casă i-au repartizat cu chirie doi ofiţeri de securitate, i-au tăiat apoi pensia şi altele. La memoriile adresate de Onisifor Ghibu „prietenului" din tinereţe, dr. Petru Groza, devenit premierul „sovietic" al României, acesta nu i-a răspuns, iar când au dat faţă în faţă în curtea Mitropoliei ortodoxe din Sibiu, premierul l-a anunţat cinic că este pe lista celor care au pornit războiul cu URSS şi că problemele lui mai suportă amânare...

Scrisoare către Hruşciov

Dar cum Onisifor Ghibu nu era omul care să se lase cu una cu două, a trimis o scrisoare, în 1956, liderilor sovietici N.S. Hruşciov şi N.I Bulganin, cărora le-a cerut să revizuiască problema Basarabiei. Acesat gest i-a adus cinci ani de închisoare efectuată la Făgăraş, cunoscută prin regimul aspru la care erau supuşi deţinuţii. E drept că, pe patul de moarte, Petru Groza, care avea, probabil, mustrări de conştiinţă, l-a amnistiat pe Onisifor Ghibu. Dar mizeriile materiale au continuat până aproape la moartea sa, intervenită în 15 aprilie 1996.

Virgil Lazăr

Citește mai departe...

Război împotriva Crăciunului?

Crăciunul şi creştinismul se află sub asediu în toată lumea, în Occident şi în lumea necreştină. Dar acesta nu este un motiv să nu ne bucurăm de Sărbătoarea Naşterii Domnului. Dimpotrivă.

În New Jersey, la intrarea în tunelul Lincoln, spre New York, o organizaţie de atei americani a plasat un panou publicitar care îi înfăţişează pe Cei Trei Magi şi următorul text: „ŞTIŢI că este un mit. Anul acesta sărbătoriţi RAŢIUNEA!". Un alt panou le spune cetăţenilor dintr-un alt stat: „Da, Virginia... Nu există Dumnezeu!". În Canada, patria de origine a multiculturalismului, departamentul de psihologie al unei universităţi din British Columbia a realizat următorul studiu: a pus două grupe de studenţi în două clase, una „dotată" cu un mic brad de Crăciun, iar cealaltă fără, şi i-a întrebat cum se simt. Se pare că studenţii sikh şi budişti s-au simţit nesiguri şi excluşi la vederea bradului, drept pentru care „studiul" conchide că expunerea publică a simbolurilor de Crăciun afectează sentimentul de incluziune al minorităţilor religioase şi încrederea lor de sine.

În Oregon, o şcoală a interzis bradul de Crăciun, ca fiind un simbol religios. În America, Crucea Roşie a interzis toate simbolurile legate de Crăciun. Angajaţilor unor lanţuri de magazine importante, precum Gap, Best Buy, Eddie Bauer, Banana Republic şi Home Depot, le este interzis să le ureze clienţilor „Crăciun fericit!". Mai multe municipalităţi au fost avertizate să îndepărteze scena Naşterii Domnului, tradiţional amplasată într-o piaţă publică, din orice loc care poate măcar aminti de autorităţile publice, în numele secularismului şi al separaţiei religiei de stat. Nici măcar Google nu mai prezintă Crăciunul pe pagina sa de pornire, ci un evantai de tradiţii foarte multiculţi.

În Tennessee, celebra Uniune Americană pentru Libertăţi Civile (ACLU) a trimis o serie de scrisori şcolilor publice, prin care le cere să evite etalarea simbolurilor religioase creştine şi să expună simboluri seculare care să promoveze incluziunea. În Tennessee, patria muzicii country - şi a lui Jack Daniels! -, comentatorul conservator al postului Fox News Bill O'Reilly crede că toate acestea fac parte dintr-un „război împotriva Crăciunului" lansat de stânga progresistă împotriva valorilor creştine tradiţionale ale Occidentului, un concept emis de un alt comentator Fox News, John Gibson, într-o carte publicată în urmă cu cinci ani.

Cel puţin în ceea ce priveşte ACLU, O'Reilly are dreptate. Responsabilii ACLU au încercat să răspundă acuzaţiilor sale în mai multe articole (inclusiv în USA Today) şi comunicate în care afirmă că nu au nimic împotriva Crăciunului, din contră, şi că nu au nimic împotriva expunerii simbolurilor creştine ATÂTA VREME CÂT SE FACE ACASĂ SAU LA BISERICĂ.

Toate aceste atitudini par extrem de tolerante şi de sensibile la adresa libertăţii religioase, dar nu sunt. Ateii nu sărbătoresc raţiunea, pentru că ateismul este doar o altă CREDINŢĂ. Oricine a avut vreodată de-a face cu ştiinţa ştie că ştiinţa nu poate şi nici măcar nu încearcă să răspundă la întrebări privind transcendenţa. Nici măcar nu le pune. Dacă vrei să fii ştiinţific şi „raţional" până la capăt, atunci te declari agnostic, nu ateu. Ateismul este doar o altă atitudine metafizică şi atât. Despre ACLU şi celelalte intervenţii ale autorităţilor într-o poveste care nu-i priveşte ar fi de întrebat numai atât: ce facem cu colindele? Sunt o expresie a religiozităţii creştine manifestate în spaţiul public. O să le interzicem sau o să le îngrădim în spaţiul Bisericii sau în cel al locuinţei personale când ele sunt menite să fie expresii ale coeziunii comunităţilor CREŞTINE? Sigur, ACLU nu vrea să facă asta! În august a publicat un comunicat în care „aplauda proiectul construcţiei unui «centru islamic plus moschee»" în apropiere de Ground Zero. Problema cu moscheile e că sunt foarte publice şi, de cinci ori pe zi, un tip pe care îl numesc muezin cheamă lumea la rugăciune public, cu ajutorul unor boxe destul de puternice. Sigur, ACLU nu ar aproba aşa ceva.

Apropo de lumea islamică, Bill O'Reilly nu are dreptate. Nu există nici un război împotriva Crăciunului şi a creştinismului în America sau în Occident. Doar mici bătălii cu o stângă fără repere. Adevăratul război se duce altundeva: în Irak, unde creştinii sunt măcelăriţi de Al Qaeda, în Liban, unde au devenit minoritate, în Egipt, unde copţii sunt oficial cetăţeni de rangul doi, sau în China şi Coreea de Nord, unde persecuţia comuniştilor împotriva creştinilor se numără în mii de victime. Papa Benedict al XVI-lea a numit săptămâna trecută creştinismul ca fiind cea mai persecutată religie de pe glob. Faptele arată că are dreptate. Dar acesta este mai curând un motiv se ne bucurăm încă şi mai mult de vestea Naşterii Domnului. Există Speranţă. Când mergeţi diseară la slujbă, gândiţi-vă la oamenii care îşi riscă viaţa când îşi fac cruce. Crăciun Fericit!

de Cristian Câmpeanu

Citește mai departe...

Crăciun fericit tuturor !

Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru creştinii de toate vârstele, dar mai ales pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în care merg să colinde, împodobesc bradul, se duc la biserică şi, după un post lung care începe la mijlocul lunii noiembrie, se bucură de Naşterea Domnului, la o masă îmbelşugată de familie, în mijlocul celor dragi.

În zilele dinaintea Crăciunului gospodinele au pregătit preparatele pentru masa festivă dar şi colacii pentru colindătorii, care sosesc în seara de ajun pe la case.

Mai ales la sate, colindătorii, costumaţi în portul tradiţional, urează sănătate, fericire si prosperitate gospodarilor. Ei primesc, în schimb, colaci, dulciuri sau bani.

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini.

Citește mai departe...

Vezi aici care sunt cele mai tari 10 filme din 2010

Orice top sau clasificare artistică naşte controverse, iar topul celor mai tari 10 filme din 2010 pe care l-am propus nu este o excepţie. Poate că sunteţi de aceeaşi părere cu mine, poate că nu, însă în mod cert nu veţi rămâne indiferenţi când veţi vedea cele 10 filme. 

10.INCEPTION

Christopher Nolan a fost întotdeauna fascinat de vise şi de relaţia lor cu starea de veghe, dar şi de potenţialul extraordinar al minţii omeneşti în timpul somnului. A visat la INCEPTION (Începutul) aproape zece ani, de pe vremea când lucra la Memento, acel film în care eroul îşi pierde memoria de scurtă durată şi are permanent nevoie post-it-uri să-şi planifice viitorul apropiat. Inception pleacă de la premisa că este posibil să pătrunzi în visul cuiva şi să ai acces la subconştientul acelei persoane. Accesul la subconştient nu presupune doar extracţia informaţiilor, ci şi posibilitatea de a inocula idei noi, astfel încât persoana respectivă să creadă că acestea îi aparţin. Dacă premisa vi se pare mult prea fantezistă, Inception tot merită efortul pentru excelenta tensiune specifică filmelor heist, a situaţiilor limită şi pentru vizualurile suprarealiste în slow motion, absolut amuţitoare.

9. No One Knows About Persian Cats

Stereotipurile referitoare la Iran se rezumă la stat islamic şi impenetrabil, ambiţii nucleare, covoare persane şi, în general, o ţară relativ periculoasă şi de evitat. Ceea ce înseamnă că ştim puţine lucruri despre persani şi în mod sigur nu ştim aproape nimic despre muzica underground din această ţară. Pisicile Persane este un splendid film despre o trupă iraniană de indie rock care se zbate să emigreze ilegal la Londra. În încercarea lor de a face rost de paşapoarte false, cei doi ne poartă într-o călătorie inedită prin oraşul Teheran, unde facem cunoştinţă cu mai mulţi artişti şi formaţii excluse în afara legii iraniene. Este un film cu foarte multă muzică bună, dar nu un musical, cuceritor încă de la primele cadre.

8.The Social Network

Ei bine, da, suntem fiinţe sociale şi ne e teamă să nu murim singuri şi nefericiţi, aşa că mi-e imposibil să ignor popularul The Social Network, deşi nu am înţeles tot timpul despre ce vorbea puştiul minune Mark Zuckerberg, impecabil interpretat de Jesse Eisenberg. Poate că sunteţi fani facebook, poate că nu, însăpovestea

 naşterii celei mai populare reţele de socializare din toate timpurile nu vă poate lăsa indiferenţi, mai ales că regizorul David Fincher (Fight Club, Seven, Zodiac) a împănat-o cu dialoguri sufoase, dinamitate din cele mai luminate şi cool capete de la Harvard. Ce a reuşit să facă Fincher? Să spună o poveste greu de spus despre un un puşti genial şi cu păcatele lui omeneşti, care a revoluţionat modul în care oamenii interacţionează pe internet.

7. I'm still here 

Sunt nebun după Joaquin Phoenix, aşa că "I'm still here" mi-a dat mari emoţii. Povestea care a tras pe sfoară criticii de film şi a atras dispreţul detractorilor a început în 2008, după premiera filmului "Two Lovers", la care Joaquin nu a participat. Dacă n-aş ştii că a fost o înscenare memorabilă sau chiar o intoxicare cu pretenţii la Oscar, ar fi trebuit să înlocuiesc „povestea" cu „iadul" şi aş fi început textul diferit. În film, Joaquin renunţă la actorie în favoarea unei cariere hip hop. Îşi lasă barba şi părul

 să crească în dezordine, poartă cu lunile aceleaşi haine, bea, se droghează şi filozofează la întâmplare despre rolul lui în univers. E trist să laşi de-o parte actoria când eşti unul dintre cei mai buni, dar e înspăimântător să te apuci de hip hop, s-o faci lamentabil şi să fii frustrat din cauza asta.

6. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

Românii îl regretă pe Ceauşescu. Cel puţin unii dintre ei. Asta spun sondajele care fac deliciul presei şi al invitaţilor de la televizor, pe care nimeni nu-i opreşte când îşi dau cu părerea. Filmul lui Andrei Ujică grupează în Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu o selecţie de filmări memorabile din arhiva mult iubitului conducător. Nicolae Ceauşescu în imaginile dezolante de la Târgovişte, plimbându-se cu caleaşca la Londra, cu Nixon prin piaţă la Bucureşti sau la vânătoare de urşi. Ce mai, este un colaj de momente savuroase, le-aş numi rezumatul unor vremuri incredibile şi absurde, pe care mulţi dintre noi le-am trăit. Îl veţi vedea şi pe Nicolae Ceauşescu omul, jucând stângaci volei, înotând în mare la Neptun sau relaxându-se împreună cu copiii în vila de la munte. Nicolae Ceauşescu mi s-a părut naiv, vulnerabil - cel puţin în contextul geopolitic de atunci -, şi desprins de realitatea cotidiană a poporului pe care l-a condus.

5. Last Train Home

Există peste 130 de milioane de muncitori migratori în China zilelor noastre şi toţi se întorc acasă de Noul An Chinezesc. Este cea mai mare migraţie umană din lume. Aşa se prezintă acest minunat documentar chinezesc, un film despre conflictul dintre generaţii, despre părinţi care se sacrifică pentru copii şi despre conflictul dintre cei chinezii care produc şi chinezii care consumă. S-ar putea face un film similar cu românii care se întorc acasă din Italia şi Spania de sărbători. Last Train Home este simplu, delicat şi emoţionant şi ar putea intra liniştit în topul celor mai bune documentare ale deceniului.

4. The Secret in Their Eyes

Două poveşti misterioase şi absorbitoare din Buenos Aires. Una s-a petrecut în 1974, când a avut loc o crimă a cărei rezolvare este încă neclară, cealaltă are loc în zilele noastre şi este la fel de dramatică ca cea de atunci. The Secret in Their Eyes este un film populat de personaje memorabile: Benjamin (Ricardo Darín) este un fost procuror care a dat peste cadavrul unei femei frumoase în urmă cu 25 de ani; Irene (Soledad Villamil) este judecătoare, este frumoasă şi are o eleganţă cuceritoare. Cei doi sunt foşti colegi şi au fost implicaţi în acest caz. Irene, la fel ca Benjamin, este gata să dezgroape ancheta atunci când el vrea să scrie o carte despre fata ucisă şi nu este nici un secret că între cei doi este ceva mai mult decât o relaţie strict profesională.

3. 127 Hours

Regizorul britanic Danny Boyle are un portofoliu impresionant, daca ne gândim doar la Trainspotting (1996), Plaja (2000) şi Vagabondul milionar (2008). Filmează superb şi spune bine poveştile, aşa că dacă sunteţi curioşi să vedeţi cum a adaptat o întâmplare reală, cu un tânăr protagonist cu spirit aventuros, care rămâne captiv între pereţii înguşti ai unui canion timp de 127 de ore, atunci trebuie să vedeţi revelaţia 127 Hours.

2. Lebanon

Am văzut Lebanon vara asta la TIFF, în prezenţa regizorului Samuel Maoz, un tip înalt, cu o mină împăcată, care a lucrat la scenariul acestui film aproape 10 ani. În 1982, Samuel avea 20 de ani şi era tanchist în armata istraeliană când Israelul a invadat Libanul,. Acţiunea din Lebanon se petrece, în mare parte, în interiorul înăbuşitor şi claustru al unui tanc. Samuel şi colegii sunt neexperimentaţi, fricoşi, umani şi aruncaţi în vârtejul războiului din care nu înţeleg nimic. Nu e genul de film de război cu eroi medaliaţi, ci unul tăios, realist şi filmat impecabil, care nu poate înlocui experienţa războiului, dar ne poate da o idee bună despre el.

1. Cherry Tree Lane 

Cherry Tree Lane este cel mai tulburător film pe care l-am văzut anul acesta. Începe cu o banală discuţie casnică între soţ şi soţie, într-o linişte acută, nepermis de reală, apoi totul se schimbă când o gaşcă multirasială de adolescenţi dau buzna peste ei în casă. Ca să me explic, Cherry Tree Lane este un film englezesc, cu actori necunoscuţi şi buget minuscul. Însă dozează şi acumulează o tensiune necruţătoare pe toată durata filmului, iar la final te catapultează din scaun. Este pur şi simplu neîndurător la capitolul violenţă psihică, de tipul Funny Games, doar că ceva mai verosimil. Atât de bine făcut, încât te lasă cu impresia că eşti părtaş la ce se întâmplă eroilor. Ce putem învăţa din el? Că este posibil să ni se întâmple absolut orice, oricând. Şi că în situaţii limită suntem capabili cele mai întunecate acte de violenţă.

 top realizat de Dragoș Nicolae

Citește mai departe...