Orașele basarabene. 1932.

Al. David, noiembrie 1932:
« (…) Relatiile dintre satenii si targovetii de aici (Provincia Basarabia – n.n.) sunt destul de reduse si incordate. Orasenii nu dau nici o atentie satului. Taranul basarabean este despretuit, privit de sus de catre surtucarul dela oras. In orice caz, cei dela oras se desintereseaza de viata satului, de cari nu se simt legati prin nimic.

Aceasta lipsa de legaturi spirituale intre ceea ce este a satului si ceea ce este a orasului aici in Basarabia, nu este un fenomen rasarit din senin, ca fulgerul. Nu. Ci isi are o explicatie istorica.

Traind sub regim despotic tarist, clasa taraneasca din Basarabia, formata in marea ei majoritate din moldoveni, se simtea streina fata de orase, alcatuite din locuitori de nationalitati diverse: evrei, greci, rusi, ucraineni, poloni, armeni, nemti.

Moldovenii au fost si sunt inca putini la numar in orasele basarabene. Si chiar acei care au fost la originea lor moldoveni, s'au rusificat, atrasi de onorurile slujbelor platite de stat si au adoptat limba, portul, obiceiurile si moravurile rusasti, pentru a fi cat mai pe placul stapanitorilor.

Intre populatia straina si instreinata de neam a oraselor si cea moldoveneasca a satelor s'a cascat cu incetul, pe masura rusificarii oraselor, un abis adanc. Orasenii nu vroiau sa auda de moldoveni, nu voiau sa auda de sateni. Si chiar acei oraseni, cari erau moldoveni de bastina, se simteau jigniti atunci cand le pomeneai ca sunt moldoveni. Si cum numele de familie le trada originea lor moldoveneasca, ei isi schimbau numele, adaogandu-i, la coada, o terminatie ruseasca.

Astfel moldovenii erau despretuiti, pusi pe aceeasi treapta cu tiganii si erau numiti «mujici». Notiunea de «moldovean» era sinonima cu cea de «mujic» pentru orasenii basarabeni. (…)

Aceasta era situatia de eri, cand Basarabia se afla sub stapanirea ruseasca. Si, din pacate, situatia aceasta nu s'a schimbat dupa unire, decat foarte putin.

Orasenii basarabeni nu s'au putut acomoda noului regim (…), care cere o continua legatura sufleteasca, o armonie intre toate clasele sociale; si astazi taranii basarabeni sunt denumiti de oraseni tot «moldoveni» in sens peiorativ. Prapastia dintre sat si oras continua sa existe.»

(Nota: Este pastrat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, noiembrie 1932)