Nu e pentru prima oară când remarc că, de fapt, comunismul agresiv n-a fost inventat de epoca modernă, ci doar perfecţionat, după Revoluţia Franceză din 1789, de către „maeştrii” iluminato-liberalo-burghezi. Totdeauna, de când e lumea-lume, mai ales de când, vorba lui Rousseau, s-a trezit unul să înconjoare o bucată de pământ cu sârmă/sfoară şi să proclame: „Asta e a mea! Feri, că dau cu parul” – şmecherii, numiţi eleganto-savant: “conducători/cârmuitori/diriguitori de popoare”, au avut tendinţa cinică de a transforma neamuri dăruite de Dumnezeu, blânde şi la locul lor, cu foarte diverse ocupaţii şi gânduri – în gloate stupide şi nivelate pe creier, pe care să le manipuleze/cârmească/diriguiască într-o singură direcţie: “stupiditatea orientată politic”, adică prostirea cu rost şi folos – atât de necesară unei “guvernări” (a se citi, “pre limba” cronicarului: “beliri a şapte piei de pre om”!) liniştito-confortabile…şi foarte rentabile, pentru o mână de şmenari obraznici (dar, precum se ştie, “obraznicul mănâncă praznicul”!).
Conta extrem de puţin dacă aceşti şmecheri aveau în fruntea lor regi, împăraţi, preşedinţi… (excepţie au făcut doar voievozii Răsăritului Sud-European, mai cu seamă ai celui valah… - care şi-au scuipat, ţărăneşte-ciobăneşte, în palme, şi s-au apucat, din pragul gospodăriei/mocşei/moşiei de Neam, de hăcuit oştirile fără număr ale musulmanilor lacom-năvălitor - devenind ei, voievozii, poate fără să vrea, dar poate luminaţi fiind de însuşi Hristos - însă asta-i treaba lui Dumnezeu, nu a noastră - autentici „aleşi ai Domnului”, AUTENTICI ŞI BUNI PĂSTORI DE NEAM CU MISIUNE SFÂNTĂ! misiunea de a-l apăra/păstra, în inimile europenilor, pe Hristos Mântuitorul/Luminătorul Întregii Lumi!) treaba lor tot „şmenăreală” şi „fraiereală de mase prostite” se chema. Iar propaganda, că se făcea peste gard, din uliţă, prin pristavi năimiţi cu ziua… - sau prin televiziune, tot metodă de obţinere a oribil de monotone/”comuniste”/orbite/ paralizate la creier „gloate”, din onorabile şi vii „neamuri”, era.
Poate să fi fost oarece diferenţe la subtilitatea “procesului în desfăşurare”…dar rezultatul final tot tâmpirea “globală” a fost şi rămâne…: masiva tâmpire sclavagistă, masiva tâmpire feudală, masiva tâmpire burghezo-îmborţoşată de bani şi ipocrizie /minciuni, masiva tâmpire comunisto-bolşevico-stalinistă (ipocrizie/minciună tot pentru sporirea “burţii” de bani, fireşte!). Sărmanul Hristos-Dumnezeu a cam fost lăsat pe-afară, prin frigul uitării/părăsirii, în toate aşa-zisele “orânduiri ale politichiei” şmenarilor omenirii…Nimic, dar ABSOLUT NIMIC, din sfintele învăţături ale blândului nazarinean, n-a fost aplicat de omenirea condusă de aceşti şmenari politici…ci doar criminal distorsionată a fost învăţătura hristică, spre folosul păcălicilor…că se numeau ei “cruciaţi”, sau “descoperitori de lumi”, sau “bush-mani”/neo-cruciaţi…Doar crimă şi hoţie, (ATENT ŞI DIN VREME) PLANIFICATE!!!
Aşa că nu mă mir deloc de manevrele epocii aşa-zis “liberale” actuale, de a păcăli şi nenoroci, în Europa de azi, “masele” atâtor neamuri vii şi având o istorie cu mult duh şi personalitate (Voiesc, dumnealor aşa-zis „liberalii”, a le lua până şi Duhul din piept: imnul, steagul, moneda, suveranitatea! pe Dumnezeu-Hristos/afirmarea civilizaţiei creştine! şi ce le mai rămâne Neamurilor, măi, hămesiţilor şi neistoviţilor în lăcomie?!). Atâta doar că stau şi mă gândesc cât le va merge, acestor păcălici – căci îmi vine greu să cred că o mână de oameni, oricât de brezi vor fi fiind ei, pot transforma în gelatină, pentru vecie(!!!), minţile elementelor unor entităţi divine, cum sunt Neamurile VII ale Pământului. Evident, primul meu gând se îndreaptă spre Marea Şmenăreală Contemporană, numită „Uniunea Europeană” – UE…
Iată ce spun Christopher Booker şi Richard North (în lucrarea lor comună Uniunea Europeană sau Marea Amăgire – istoria secretă a construcţiei europene, Antet, Buc., 2006), în legătură cu unul dintre cei doi masoni-naşi, amândoi nişte taraţi şi frustraţi, plini de „zăcătură de ură” contra omenirii, ca nişte broaşte râioase gigantice fraţi-masoni care au ocupat poziţii superioare în Liga Naţiunilor („fratele” englez Arthur Salter, stimulatorul „euro-schizofreniei” Angliei, şi „fratele” francez Jean Monnet, cel ce ura „statul-naţiune” şi „democraţia”) şi au „gândit” planul a ceea ce se va numi (şi chiar se numeşte!) UNIUNEA EUROPEANĂ: „Problema era că viziunea unei lumi perfect planificate, creată de tehnocraţi eficienţi, putuse părea atrăgăgtoare atrăgătoare – în teorie. În practică, însă, până la urmă a devenit clar că acea viziune nu avea nicio legătură cu realitatea omenească. Nicio latură a ei nu funcţiona aşa cum se intenţionase, pentru că rigiditatea sa tehnocratică nu era valabilă decât pe hârtie şi în capetele oamenilor. Odată ce s-au investit resurse gigantice pentru a transpune în realitate viziunea abstractă, curând a devenit clar că visul nu dusese decât la un coşmar. (n.mea: coşmar-coşmar, dar al naibii de profitabil coşmar, prin exploatarea, fără scrupule, a fraieriţilor, fraieriţi-mai-vechi- intraţilor sau mai fraieriţi-mai-nou-intraţilor în UE, cei intraţi în genunchi, precum valahii României! - câtă vreme fraieriţii încă dorm duşi, călare pe …coşmar!). Pentru Monnet, echivalentul dorinţei lui Le Corbusier de a demola oraşele vechi ale trecutului era ura lui faţă de statul-naţiune. Visul său strălucitor era acel guvern supranaţional al viitorului, condus de tehnocraţi, înălţându-se mai presus de toate complicaţiile naţionalismului şi ale democraţiei (s.mea). La fel ca în cazul lui Le Corbusier, posibilitatea neaşteptată ca acest vis să se împlinească a fost creată de al Doilea Război Mondial (n.mea: sunt absolut convins că cel de-al Doilea Război Mondial a avut cu totul alţi vinovaţi şi cu totul altfel de ţinte, decât cei/cele declaraţi/declarate şi condamnate oficial, din moment ce TOCMAI FINANŢATORII/BANCHERII/PROFITORII DIRECŢI AI RĂZBOIULUI NU AU COMPĂRUT ÎN FAŢA TRIBUNALULUI DE LA NŰRENBERG!). Şi, tot la fel ca visul lui Le Corbusier, şi cel al lui Monnet a devenit în cele din urmă o sursă de inspiraţie pentru o întreagă generaţie nouă de tehnocraţi şi funcţionari publici, susţinuţi de elitele politice ale Europei de Vest, pentru care «proiectul» oferea şansa de a juca un rol central în cea mai mare aventură politică a epocii lor.”
Vă daţi seama, oare, că tot acest „construct”, căruia, de 20 ani, i se face reclamă, în România, ca la pasta de dinţi Blend-a-med (…dar, dacă „cumpărătorii” se dovedesc refractari la „consum”, sunt mânaţi ca vitele la abator, ÎN INTERIORUL CONSTRUCTULUI CELUI DEMENT! - prin toate mijloacele de constrângere imaginabile şi non-imaginabile) ESTE RODUL MINŢII UNOR NEBUNI ŞI MANIACI?! Şi, ca somnambulii, noi acceptăm şi urmăm acest „proiect”, în toată amploarea lui SINUCIGAŞĂ! – îl urmăm cu entuziasm: entuziasm „somnambulesc”, fireşte, hipnotizaţi propagandistic, fireşte! dar, tot atât de „firesc”, pentru ura anti-democratică a nebunilor iniţiatori: NEÎNTREBAŢI DEMOCRATIC, PRIN REFERENDUM!!! – referendum care ar fi fost absolut necesar, din moment ce consecinţele „proiectului” angajau/angajează destinele UNOR NEAMURI, MULTE ŞI ÎNTREGI! căci toate ponoasele le trag NEAMURILE, tot aşa cum toate foloasele le trag şmenarii politico-economici, de obicei nişte trădători de orice/oricine, fără niciun fel de scrupule! de cei cu „ubi bene, ibi patria”, iar „patria” lor sunt BANII!
Iată cum îşi încheie excursul lor meditativ, asupra „constructului” UE, cei doi politologi/autori englezi: ”Tot ceea ce era rău la blocurile-turn ale lui Le Corbusier a devenit evident când în ele a trebuit să locuiască oameni adevăraţi, care au descoperit că sfidau realităţile şi nevoile omeneşti. La fel s-a întâmplat şi cu blocurile-turn create de tehnocraţii lui Monnet. Statul-naţiune şi democraţia erau prea fundamentale pentru necesităţile umane, ca să poată fi eliminate pur şi simplu, prin dictat tehnocratic. La fel ca în cazul oamenilor care s-au deşteptat în faţa lipsei inumane de suflet a visului utopic al lui Le Corbusier, jinduind după toată căldura, vitalitatea şi realitatea omenească ale vechilor oraşe pe care le pierduseră, acelaşi lucru se întâmplă cu tot ceea ce a nimicit visul utopic al dlui Monnet. Numai când oamenii au descoperit că şi-au pierdut democraţia şi puterea propriilor lor ţări de a se guverna singure, au început să aprecieze într-un fel nou cât de preţioase erau valorile care le-au fost luate fără ştirea lor.
Deveniseră victimele uneia dintre cele mai mari prefăcătorii colective ale sec. XX, care din acest punct de vedere merită să fie aliniată lângă visele de autoamăgire ale comunismului (n.mea: aşa că mai terminaţi, politologilor de doi bani, cu afirmaţia aberantă că blocurile/block-house-urile sunt „vina/iniţiativa lui Ceauşescu”: NU, monstruozitatea nivelantă/anihilantă de minţi/personalităţi/intimităţi/libertăţi a blocurior este pornită din viziunea „democrat-liberală” asupra unor megapuşcării/lagăre de muncă şi de mancurtizare, prin re-ideologizare, naţionale şi supranaţionale! de supraveghere poliţienească, tip „Big Brother”, pentru concentrare, în vederea unei anihilări rapide a nemulţumiţilor, iar nu a nemulţumirilor/surselor de nemulţumire… – le-a născut dictatura tiranică a societăţii de consum şi de scopire a personalităţii Neamurilor, nu dictatura lui Ceauşescu! Le Corbusier nu era din Scorniceşti!).
Mai curând, poate, iar nu mai târziu, fantezia marelui proiect european se va dărâma, biruită de realitate, distrusă de toate acele contradicţii pe care, în ambiţiile ei demente, n-a fost în stare să le prevadă şi pe care n-ar fi putut niciodată să le rezolve. Dar, la fel ca viziunea lui Le Corbusier şi pe o scară mult mai amplă, va lăsa în urma ei distrugeri cumplite: un pustiu din care popoarele Europei vor avea nevoie de mulţi ani ca să se trezească iar la viaţă.”
ALIENAŢILOR DE DUMNEZEU, NEAMURILE SUNT ENTITĂŢI DIVINE!!! NEBUNILOR, LIBERTATEA ESTE STAREA DIVINĂ SPECIFICĂ OMULUI, PRIN „LIBERUL ARBITRU”, CA STARE SPECIFIC UMANĂ, STABILITĂ DE ÎNSUŞI DUMNEZEU, ÎNCĂ DE LA CREAŢIA LUMII, ÎN STAREA PARADISIACĂ!
E puţin probabil ca strigătul nostru de amintire şi avertizare să fie auzit de surzii Pământului, şmenarii anti-naţionali ai megatiraniei „globalizării” aşa că să mai vedem, în contemporaneitatea imediată, ce se mai întâmplă…
Se întâmplă bine… că dl Băsescu, preşedintele României, ia lecţii de filosofie a megapuşcăriilor/lumi, chiar de la sursă…adică de la şmenarii UE!!! Lumea de pe la noi râdea, când Băsescu, vorba lui Jaroslav Hašek, a „cacarisit-o” cu referendumul, din toamna lui 2007, pentru uninominalele sale. – şi a declarat că va repeta referendumul, până-i va ieşi “pasienţa”! Adică, rezultatul referendar, prin care năzuia să-şi formeze/instaleze un mega-partid unic (ŞI-L ARE, AZI, ÎN 2010, “ANUL DICTATURII” PEDELISTE!)
Hmmm… Mulţi credeau că e o clovnerie de-a lui Băsescu. Nu, fraţilor, este adâncă şi foarte modernă/la modă, adică…filosofie europeană!!! Căci şi europenii au „cacarisit-o” aşijderi, cu Constituţia lor şmenărească şi, deci, schimbă melodia „democratică, cu cea „tiranicească”… deh, fiecăruia, de fiecare dată, „după necesităţi” vorba Programului Partidului Comunist Unic (care „“comunism” a fost clocit, ca soluţie temporară/de avarie, tot de LIBERALII REVOLUŢIEI „ILUMINAŢILOR”!).
Iată ce zice dna Anne-Marie Le Pourhiet (profesor de Drept public, la Universitatea din Rennes, autoare a unui Manual de Drept Constituţional, în Franţa), despre Concluziile „summit”-ului de la Lisabona (concluzii trase joi, 13 decembrie 2007), concretizate într-un Tratat, pe post de surogat de Constituţie Europeană (după ce Franţa şi Olanda au respins-o pe cea „de drept” – ?! – dar şi după ce Irlanda şi Danemarca au fost silite să repete referendumul, până a ieşit à la Băsescu!) - informaţie primită de noi prin Réseau Voltaire, a dlui Thierry Meyssan: când jurnalista elveţiană Silvia Cattori îi atrage atenţia dnei Le Pourhiet că, la Reuniunea Comitetului Naţional pentru Referendum, de la Paris, ar fi pronunţat cuvinte surprinzătoare” (precum “înaltă trădare”, “lovitură de stat”), la adresa iniţiativei dlui Sarkozy, de a ratifica tratatul „modificativ”, pe cale parlamentară - mă întreb dacă Dumnezeu l-a făcut pe Băsescu, după „matriţa Sarkozy”, sau invers): „E vorba de un act foarte grav, care probează foarte bine că referirile neîncetate ale tratatelor europene la valorile democratice sunt o mare ipocrizie/„tartufferie”, pe care această Europă tehnocratică şi confiscatorie nu poate s-o realizeze decât contra voinţei popoarelor. Europa este con-substanţial anti-democratică, vrea să ne impună cu voia ori fără voia noastră. Noi nu suntem primul popor căruia i-a fost siluită voinţa, irlandezii şi danezii au fost, de asemenea, constrânşi să re-voteze, PÂNĂ AU ZIS, ŞI EI, DA!” (s. mea - n. mea: vedeţi ce profesori meşteri/„maeştri” a avut dl Băsescu, întru perfecţionarea domniei sale întru ale… „tartufferiei”?).
Dar la noi (n. mea: adică, la francezii „păstoriţi” de Sarkozy…), cinismul este încă şi mai violent (n. mea: vedeţi? – deci, bine aţi făcut, cumetrilor, că l-aţi re-votat pe Băsescu, că, cică-i mai bun ca Sarkozy!), pentru că ni se refuză chiar dreptul de re-votare (n. mea: dl Băsescu este mai tenace şi mai sadic: ar organiza referendumuri în fiecare zi, că doar nu-s pe banii lui!) - impunându-ni-se o ratificare parlamentară.”
Mai departe, urmează un pasaj pe care îl redau doar pentru a ilustra paralizia cerebrală instalată chiar şi în creierele cele mai bune ale Europei contemporane naivitatea „căii democratice a votului”, pentru înlăturarea trădătorilor, „INDISPENSABILITATEA” RĂULUI (n. mea: tare blajini şi naivi v-a/ne-a mai făcut tratamentul din acest mega-ospiciu, numit Europa/Lumea Negustorilor de Azi!): Silvia Cattori: „Dacă acest tratat va fi, în sfârşit, impus şi dacă, aşa cum dvs. afirmaţi, există şi se aplică metoda «dublei lovituri de stat» – dl Sarkozy, dar, în egală măsură, şefii de stat şi guverne ai tuturor celor 27 de state membre ale UE – nu vor trebui ei, mai devreme sau mai târziu, să se explice, în legătură cu «trădarea» făcută de ei?” – şi răspunsul dnei Anne-Marie Le Pourhiet: “Pentru ceea ce este Franţa, preşedinele Sarkozy va trebui să se explice pentru multe lucruri. Dar sancţiunea electorală nu poate să funcţioneze decât atunci când există un candidat alternativ credibil, ceea ce încă nu este cazul, la noi…”
Dar cine credeţi dvs., stimată doamnă Le Pourhiet, că îi aduce în situaţia de „non-alternativi”/ne-înlocuibili/inimitabili/indispensabili, pe alde Sarkozy, la dvs., ori pe alde Băsescu, la noi?! V-aţi gândit, oare, la acel tânăr genialoid, de care vorbeşte Jan van Helsing, în cartea sa despre Organizaţiile Secrete ale Omenirii - şi care tânăr, jucându-se pe un computer de la NASA, pe la sfârşitul anilor ‘70, a descoperit numele URMĂTORILOR (”următori”, în raport cu data descoperirii numelor lor pe calculator!) 5 PREŞEDINŢI AI SUA?!…(Şi care nume, azi, se confirmă, deocamdată, “bob cu bob”…). N-ar fi deloc de prisos să faceţi efortul de a medita la acest aspect, fără niciun fel de “parti-pris”!
Pentru noi, românii, „summit”-ul de la Lisabona ascunde încă şi mai mari semne de întrebare – prin propunerea de „independenţă şi suveranitate” pentru provincia Kossovo, s-a deschis Cutia Pandorei iredentismul maghiar va fi/este, în mod sigur, copios re-alimentat la fel, problemele legate de aşa-zisa „Republică Moldova” Dar să nu creadă statele celelalte din Europa că vor scăpa de un „HAOS ORGANIZAT”, foarte profitabil pentru Guvernul Mondial, cel pescuitor în ape tulburi: Ţara Bascilor, Catalunia, Lombardia - dar PRIVIŢI LA BELGIA ANULUI 2010!!! (…în care flamanzii, după alegeri, sunt gata să rupă ţara în două, trecând cu dispreţ, peste voinţa valonilor, cu care au convieţuit o istorie!): „INCREDIBIL!” – ar zice unii „EI, NA-ŢI-O BUNĂ!” - le-aş răspunde eu-românul, „păţitul”… - etc. etc. etc.
***
Până atunci, eu încep să mă gândesc la altă imagine dar, mereu, în relaţie cu subiectul care mă obsedează, acum: UE! E vorba de cazul, de acum doi ani, al unei doamne care şi-a operat o tumoră canceroasă mai mare şi mai grea decât propriul ei trup: TUMORA CANCEROASĂ AVEA CCA. 80 DE KG!!! ERA PARALELĂ CU TRUPUL/CORPUL RESPECTIVEI BOLNAVE!
Veţi spune: „Ai luat-o peste arătură!” Nu, deloc. U.E.-ul acesta seamănă, foarte bine, cu un proces cancerigen – atât în sensul medical, cât şi în sensul introdus în discuţie despre „şansa divină a regenerării umane” (nu ştiu cât de mulţi cunosc… „discuţia” cu pricina) – discuţie deschisă şi purtată de Mircea Eliade, prin intermediul nuvelei sale Les Trois Grâces.
S-o luăm pe rând. Ce se zice că ar fi, „tehnic” vorbind”, CANCERUL? O creştere furibundă, dementă, a vitezei de înmulţire a celulelor propriului corp – COMPLET ÎNAFARA RITMULUI GENERAL/NATURAL/DUMNEZEIESC, al organismului - în anumite zone ale acestuia. Metastaza vine doar să confirme generalizarea-triumful NENATURALULUI-NON-DUMNEZEIESCULUI! Păi, nu se întâmplă tot aşa şi cu UE-ul?! Printr-o decizie dementă, statele/NEAMURILE europene sunt silite „să-şi iasă din fire”, din firea lor natural-dumnezeiască – şi să se dezvolte după „comenzi”/decizii supranaţionale! - naţiunea, prin intermediul componentei ei de adâncime, Neamul, fiind în contact cu divinitatea. Şi, după tot ce se vede, niciun stat măcar, nici măcar statele fondatoare ale UE (Franţa-Anglia-Germania) nu sunt scutite de această evoluţie nenaturală-ucigaşă (de fapt, având în vedere “ctitorii” - aţi văzut, mai sus, ce bună părere are dna din Franţa, Anne-Marie Le Pourhiet despre „onestitatea” constructului european - este o dezvoltare SINUCIGAŞĂ!).
Dacă impui unor state cu tradiţii de zeci de mii de ani – şi aici, mă refer direct la România! – „norme/standarde” europene aberante şi profund dăunătoare-distrugătoare a însuşi Duhului!, rişti: a) fie crearea unui monstru, pe care, dacă îl scapi din laborator, s-ar putea să te coste viaţa ta de „medic” de experiment nazist, tip Mengele şi a tuturor celor din balamucul-laborator! b)fie respingerea/ignorarea, firească şi sănătoasă, a „constructului” celui aberant – adică, însănătoşirea organismului statal/naţional, peste voia şi visul dlui Mengele-(de)-UE. A se vedea, să zicem, cazul cel mai amuzant acela al „cazanelor/alambicurilor pentru ţuică”, la care valahul n-o să renunţe decât odată cu viaţa! - dar, trăgând discuţia pe un teren înalt spiritual, extrem de neliniştitor pentru UE – valahii nu renunţă, nici în ruptul capului, la “cuiburile de ciori de prin păduri”! (cum s-a exprimat, condiţionant, un komisar european, care le voia, nici mai mult, nici mai puţin decât STÂRPIREA: „Veţi intra în UE doar după ce stricaţi cuiburile de ciori de prin păduri!”) vă mai amintiţi?! – adică, MONAHII ŞI MONAHISMUL ORTODOX-ROMÂNESC! Păi cum, nenorociţilor, noi am dăruit Europei monahismul, şi tot noi să-l stârpim?! Măi, păcălicilor, ia vedeţi-vă de treabă pe la alţii, mai proşti ca noi!
Ei, dar mai există şi „efectul Eliade”…REVERSUL UNGHIULUI DE PRIVIRE A IMAGINII! Mircea Eliade, în nuvela sa Les Trois Grâces, afirmă că, de fapt, cancerul ar fi fiind, paradoxal, însăşi DOVADA LEACULUI/ŞANSEI DUMNEZEIESC/ DUMNEZEIEŞTI, dovada că Dumnezeu nu şi-a părăsit nicio clipă creatura preferată: Omul - Creaţia/CAPODOPERA Zilei a Şasea… De fapt, dincolo de aspectul monstruos/terifiant (proba LABIRINTULUI INFERNAL!), tumoarea canceroasă/ neoplasmul este dovada primordială şi esenţială a faptului că Dumnezeu a înglobat/camuflat, în creaţia/creatura sa, ŞANSA REGENERĂRII, dincolo de aspectul/aparenţa degenerării: „(…) «anamneză», «trezire» a instinctului teleologic, prezent în orice microorganism(…). Dumnezeu n-a putut distruge propria sa creaţie. Omul a rămas acelaşi, aşa cum erau Adam şi Eva în Paradis, înainte de păcat. (…)În corpul omenesc totul s-a păstrat (…) deci s-a păstrat şi taina vieţii veşnice, cu care fusese dăruit Adam(…). Păcatul originar n-a putut distruge mecanismul regenerării, ci numai l-a modificat, în aşa fel încât să nu mai poată fi recunoscut. Mai mult, l-a camuflat în nişte procese fiziologice care, aparent, indică exact contrarul regenerării, l-a camuflat în anumite maladii şi mai ales în cea mai primejdioasă afecţiune organică: proliferarea celulelor, neoplasma” (s. mea).
Ce-aş mai râde de dracul, dacă Mircea Eliade ar avea dreptate! Dacă cea mai gravă şi siluitoare de Duh experienţă a umanităţii terestre – tentativa de UCIDERE A SENTIMENTULUI NAŢIONAL/DE NEAM! – adevărată metastază a Duhului Neamurilor Pământului - ar marca tocmai începutul sfârşitului Domniei Satanei pe Pământ! Şi ceva din afundul sufletului meu îmi spune că, un geniu naţionalist, precum Mircea Eliade - singurul mare cărturar interbelic care a preferat ostracizarea „eternă” (cum cred fariseii zilelor noastre) – lepădării de mistica Şcoală Legionară a Demnităţii şi Eroismului – NU POATE GREŞI! Pentru că, oricare geniu naţional intră în consubstanţialitate, prin Neamul Metafizic pe care-l conştientizează/apără, întru Duhul său, cu Însuşi Domnul-Dumnezeul Fiinţei Neamurilor Metafizice…
Deci, mă întreb: om fi ajuns, prin „constructul” UE şi „globalizare”, la CAPĂTUL CEL MAI DE JOS AL AXEI LUMII („Cei din urmă vor fi cei dintâi!” – avertizează, de 2000 de ani, Hristos-Dumnezeu!) – adică, la metastaza aparentă a corporalităţii noastre terestre?! Dacă DA, atunci ni se apropie izbăvirea definitivă şi triumfală, OAMENI BUNI/OAMENI AI BINELUI!
AMIN!
AMIN!
Prof. dr. Adrian BOTEZ
1 comentarii:
De fapt 2009-2010 deja au dat dovada ca nu functioneaza "ideea".
Nu au trecut nici 10 ani de la aderarea Ungariei la EU si in alegerile din Ungaria s-a impus un partid "ultra-nationalist". Aceeasi e de observat in Olanda, Belgia, sau in referendumul cerut de Catalonia. De ce in statele noi si vechi membri ai EU iese la suprafata curentele nationaliste?
(Polonia exemplu opus EU. Polonia si-a pastrat moneda nationala, iar sistemul sau financiar-economic a fost dirijat de guvernatorul bancii nationale poloneze deseori impotriva tendintelor din sector din EU. Iar in criza economica Polonia a fost unicul stat EU care conform indicilor statistici nu a inregistrat regrese economice care au existat in zona euro, spre exemplu. Aproape acelasi exemplu sunt Danemarka si Suedia care si-au pastrat moneda nationala si un statut aparte in domeniul dirijarii pietii financiare.)
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: