Un erou ignorat - Radu de la Afumați

Sunt eroi în istoria noastră pe care nici „demitizarea” nu va reuşi vreodată să-i facă uitaţi ori să le scadă măreţia. Altora nici nu le mai trebuie „demitizare”, ei fiind ignoraţi chiar de pe vremea când poporul vibra de mândrie patriotică la descoperirea faptelor glorioase ale strămoşilor.

Unul dintre eroii ignoraţi este Radu de la Afumaţi, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare şi al doamnei Cătălina, domnitor al Ţării Româneşti în ianuarie-aprilie, iunie-august, octombrie 1521 - aprilie 1529. A fost căsătorit cu Voica, moartă în 1526, şi cu Ruxandra, ultima fiind fiica lui Neagoe Basarab. A luat domnia în vremuri tulburi, când Imperiul Otoman dorea transformarea ţării în paşalâc.
Prin luptele sale susţinute împotriva turcilor, Radu a izbutit să împiedice planurile sultanului Soliman Magnificul şi să îl silească să se răzgândească. I s-a dat supranumele „de la Afumaţi” pentru că avea o moşie în localitatea Afumaţi, judeţul Ilfov. Pentru a-l deosebi de alţi voievozi cu numele de Radu, el a mai avut şi alte supranume. Astfel, în timpul vieţii i s-a zis Radu Voievod cel Nou şi Radu-Vodă cel Tânăr, iar după moarte i s-a mai spus şi Radu cel Viteaz, ca dovadă a vitejiei fără seamăn demonstrate în stăvilirea ameninţării otomane. În documente se intitula „Io Radu Voievod, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod”. Şi-a început domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, poftitor la tronul Ţării Româneşti.

Între 1522 şi 1525, în ţară s-au purtat lupte crâncene cu turcii şi cu alţi pretendenţi la tron, sprijiniţi de turci. Inscripţia de pe mormântul lui Radu de la Afumaţi, de la Curtea de Argeş, pomeneşte de 20 de bătălii. La îndemnul Craioveştilor, s-a supus o vreme sultanului, dar, la sfârşitul domniei, în aprilie 1529, când a încercat să reia politica antiotomană, a fost ucis, împreună cu fiul său Vlad, de boierii Neagoe şi Drăgan, în vreme ce se afla în biserica numită Cetăţuia, aflată la miazănoapte de oraşul Râmnicu Vâlcea. Nu crezuse că hainii vor merge până acolo încât să profaneze lăcaşul de cult!
Prin căsătoria cu Ruxandra şi trecerea de partea Craioveştilor, aplecat deci mai mult spre Oltenia, Radu de la Afumaţi îşi atrăsese ura Drăculeştilor, care l-au socotit trădător.
Drăculeştii doreau aducerea pe tron a unui domn din rândurile lor şi în dauna boierilor olteni.
Din nefericire, ticăloşia unor boieri de atunci, care, nepăsători la primejdiile ce ameninţau ţara, îşi urmăreau doar propriile lor interese, prea seamănă cu comportamentul multor politicieni de astăzi faţă de necazurile României…