Mai suntem anticomuniști sau băgăm picioru' ?

Totuși eu sunt de părerea că cei ce regretă sunt niște proști, în general e stupid să regreți pentru că nu are nici-o logică, iată mai bine făceam așa și nu altfel, etc, totul e deja făcut, spus și nu mai are sens toată văicăreala asta. Am impresia că pe tot globul pământesc numai moldovenii noștrii regretă și folosesc noțiunea de regret la fiecare pas. Da, a spune că regret că nu am învățat chimia, regret că nu am iubit-o pe Marghioala mai tare, regret că nu am fost la concert la Toto Cutugno, ar fi ca și cum aș regreta că m-am născut. Eu de ce spun toate ăstea, pentru că și așa mult disperatul și convulsionatul nostru popor e scuipat pe la toate colțurile, dar uite că se pare că mai și trăiește în regret, ceea ce ne face mai slabi, ceea ce ne faci minusculi în comparație cu cei ce nu regretă. Deci nu trebuie să regretăm oameni buni, trebuie să trăim demn, dârz, cu fruntea sus, pentru măcar a părea un popor desinestătător, dacă chiar nu suntem așa . Fac pariu cu oricine, din categoria așa zisă liberalo-democrată, că are minimum 3 regrete mari din ultimii 8 ani, pe când dacă întreb vreun șobolan roșu dacă are regrete, precis că nu le are. El e fericit, chiar dacă ai săi cam gâfâie ultima vreme, dar e fericit, șobolanul roade și va roade până se va surpa zidul democrației...

  Îmi aduc aminte finele anului 2008 și începutul 2009, Doamne, eram nebun, nu mă interesau pe mine fetele, mașinile, banii, distracția și restul ispitelor, mă interesa să fac în fel și chip ca să zboare de pe tron împăratul Voronin cu tot cu bufonii săi. Am izbutit parcă așa olecuțîcă să-l împingem de pe tronul în formă de strugure de poamă, însă, se pare că prudentul Voronin avea pusă centura de siguranță...
  Eu tot îi numesc acum zombi pe comuniștii, pentru că chiar sunt zombați și nu prea sclipesc la minte, dar atunci recunosc că eram și eu un zombi, dar nu am fost zombat de cineva anume, m-am autozombat. Eram mare și tare anticomunist și antippcd-ist, zi și noapte rupeam internetul certându-mă cu niște bieți comuniști care nu terminaseră nici 9 clase, a 2-a zi nu mergeam la facultate doar ca să stau să păzesc internetul ca nu cumva să apară vreun mesaj că comuniștii îs mai buni, că făceam farfal... acum mi se pare haios când îmi amintesc deși nu regret deloc. Of, sunt multe de povestit, multe și interesante, iar urma tuturor așa numitelor shcimbări și fâsuri în cap nu-mi sună decât o întrebare: CU CE M-AM ALES EU DIN TOATE ĂSTEA ?
  Oi fi eu patriot și apărător al limbii române, dar în urma unui an de analiză și meditare intensă am ajuns la niște concluzii, nu merită, nu merită nervii irosiți pentru interesele altora, nu merită frigul îndurat la mitingurile electorale, nu merită nopțile nedormite, nu merită ura asta banală cu minoritățile, merită doar un lucru - ceea ce gândești tu însuși ! Ăsta e cel mai important lucru, pentru că poți promova limba română irosindu-te la tot fleacul dar poți pur și simplu să o vorbești, iar dacă o vei vorbi româna, nimeni nu ți-o va fura niciodată. Poți vota pe cine vrei, absolut pe cine vrei, dar taci, ține gura închisă, mergi la votare și votează. Poți urâ comuniștii la infinit, totodată uitând că-ți sunt semeni, iar Dumnezeu spune să ne iubim semenii.
  Fraților, nu e nici un regret în articolul ăsta, nu regret nici-o literă scrisă, nici-o secundă petrecută în tot jocul politic, și mă bucur nespus de tare că m-am maturizat, am înțeles toate minusurile și plusurile mele și am devenit mai puternic.Nu știut dacă toți înțeleg ce am de spus, dar știu precis că pentru o anumită categorie de tineri acest articol este la fel de aproape de inimă ca și pentru mine. Într-adevăr, dacă ne gândim, ce-am câștigat noi tinerii din toată pseudolupta asta? Nimic absolut, decât absențe la universitate și un pic de experiență, cu care de fapt încercăm să ne și consolăm.
 Îmi povestea cândva un fost deputat: ”În timp ce eu mă băteam cu pumnul în piept acolo sus la tribună, strigând că suntem români, și vorbim româna, și jos comuniștii, trăind într-o hrușiovcă, alții își făceau averi și mergeau vara la mare și iarna la munte.”  Cred că ar trebui să deducem ceva din aceste spuse și să ne căutam fiecare de treaba sa, mai ales că suntem tineri și avem o viață înainte, independentă de culori politice și promisiuni electorale. Să-i lăsăm pe marii politicieni să se joace mai departe în cărți, în jocul lor preferat ”durak”.

P.S: Nu mai există anticomunism în Moldova, există business și adevăr istoric cât piciorușul unei furnici...

autor: Dragoș Galbur