Filat, Urechean și Lupu pe cale de a umili Basarabia la parada militară de la Moscova

În ziua de 9 mai, la Moscova, liderii de la Kremlin vor organiza cu mult fast „Ziua Victoriei” asupra fascismului. Pe lângă un şir de acţiuni de ordin socio-cultural, va avea loc şi o paradă militară consacrată „Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Alături de trupele ruse, la paradă se aşteaptă să participe şi forţe militare din statele CSI şi chiar din unele ţări membre ale NATO. Deşi manifestările socio-culturale sunt prezentate drept festivităţi ce au drept scop comemorarea victimelor căzute în luptele contra fascismului, scopurile adevărate ale acestora sunt cu totul altele. Şi anume, de a propaga punctul de vedere rusesc cu privire la cauzele şi consecinţele celui de-al Doilea Război Mondial.

De-a lungul anilor, Kremlinul a privit participarea liderilor de state la manifestaţiile legate de ziua de 9 mai la Moscova drept o acceptare de către aceştia a viziunii ruseşti privind cauzele şi urmările Războiului al Doilea Mondial. De aceea, problema participării la manifestările de acest gen, atât în trecut cât şi în prezent, în unele state din CSI şi din Europa de Est, este foarte politizată. Anul acesta şi Moldova s-a adăugat în lista statelor unde participarea la manifestările legate de „Ziua Victoriei” la Moscova a stârnit discuţii aprinse în societate.
De-a lungul anilor, liderii Ţărilor Baltice, dar şi a unor state din Europa de Est, care văd altfel decât Moscova rolul jucat de URSS în declanşarea şi urmările Războiului al Doilea Mondial, au evitat să participe la manifestările legate de ziua de 9 mai la Moscova. Este suficient să ne amintim în acest context de scandalul diplomatic care s-a iscat în anul 2005 între Moscova şi Tallinn pe de o parte, şi între Moscova si Riga pe de altă parte, când preşedinţii de atunci ai Letoniei (Vaira Vike Freiberga ) şi Estoniei (Arnold Ruutel) au refuzat să meargă la Moscova pentru a participa la manifestările legate de aniversarea a 60 de ani de la „Ziua Victoriei”. Preşedinţii Vike Freiberga şi Ruutel au condiţionat atunci mergerea lor la Moscova, de recunoaşterea şi condamnarea de către Rusia, ca stat succesor al URSS, a ocupării Ţărilor Baltice de către URSS în 1940.

Manifestaţiile de la Moscova – propagandă în stil sovietic a viziunii ruseşti asupra istoriei

Mai multe acţiuni întreprinse de Moscova, dar şi unele declaraţii ale oficialilor ruşi, ne fac să credem că principalul scop al manifestaţiilor legate de 9 mai sunt determinate şi anul acesta nu de dorinţa sinceră a autorităţilor ruse de a-i comemora pe cei care au căzut în luptele contra fascismului, ci de a propaga punctul de vedere rus cu privire la cauzele şi rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial. La 21 aprilie a.c., Konstantin Kosachev, Preşedintele Comitetului Dumei de Stat a Rusiei pentru relaţii internaţionale, criticând partidul comunist din Rusia, care se opune participării ostaşilor americani, englezi şi francezi la parada militară de la 9 mai, a spus între altele: “Invitarea militarilor din SUA, Franţa şi Marea Britranie, care au fost aliaţii noştri în al Doilea Război Mondial, este răspunsul nostru la încercările de a falsifica istoria noastră. Ei vor veni la noi, la parada noastră, astfel recunoscând contribuţia noastră la marea Victorie”. El a descris în continuare parada comună a trupelor ruse şi a aliaţilor occidentali drept o victorie diplomatică a Rusiei “în discuţiile privind adevărul istoric şi răspunsul nostru dat încercărilor de a falsifica istoria” (ITAR-TASS, Interfax, 21 aprilie 2010)

În ultimii ani, Moscova a depus eforturi considerabile pentru a contracara încercările de a egala fascismul cu comunismul de tip sovietic, care a fost instaurat de Stalin nu doar în URSS dar şi în Europa de Est. Să ne amintim în acest sens de nemulţumirea Kremlinului faţă de rezoluţia Adunării Parlamentare a OSCE (AP a OSCE), adoptată la 3 iulie 2009, la Vilnius, care a propus ca ziua de 23 august (ziua semnării, în anul 1939, a Pactului Molotov-Ribbentrop) să fie declarată zi de comemorare a victimelor stalinismului şi nazismului. Kremlinul s-a arătat atunci extrem de supărat pentru faptul că în rezoluţia AP a OSCE se subliniază faptul că Europa în secolul XX a avut de înfruntat „două regimuri principale te tip totalitar – nazist şi cel stalinist, care au adus genocid, violarea drepturilor omului şi libertăţilor, crime de război şi crime împotriva umanităţii”.

Mai mult, pentru a-şi promova punctul de vedere asupra istoriei cauzelor şi consecinţelor celui de-al Doilea Război Mondial, Preşedintele Medvedev a creat la 19 mai 2009 „O comisie pe lângă preşedintele Federaţiei Ruse pentru a contracara tentativele de falsificare a istoriei care aduc atingere intereselor Rusiei” (Ekho Moskvy, 19 mai 2009), iar Academia de Ştiinţe a Rusiei a hotărât să întocmească o listă a “organizaţiilor şi persoanelor care admit falsificarea istoriei în detrimentul intereselor Rusiei” (Lenta.ru, 1 iulie 2009).

În sfârşit, drept dovadă a faptului că manifestaţiile care se aşteaptă de 9 mai la Moscova au drept scop în primul rând promovarea “viziunii ruseşti” privind cauzele şi consecinţele războiului, şi nu cinstirea celor căzuţi în timpul războiului ne vorbeşte şi neinvitarea Georgiei la Moscova. Versiunea oficială a cauzei pentru care conducerea statului Georgian nu a primit invitaţia de a participa la festivităţi, este faptul că Georgia, în urma invaziei Rusiei în Georgia în august 2008, a părasit CSI-ul. În realitate, Moscova nu doreşte să-l vadă pe Saakashvili, care a deschis un muzeu al ocupaţiei sovietice la Tbilisi, în rândul oaspeţilor de onoare la festivităţi.

Tribunalului Militar Internaţional de la Nurenberg şi „adevărul istoric rusesc”

Este important de subliniat,că Rusia în acţiunile sale de „contracarare”a încercărilor de a pune semnul egalităţii între regimurile nazist şi cel comunist face trimitere, de regulă, la Tribunalul Militar International de la Nurenberg, care a condamnat fascismul, şi care, după cum îi place să spună mai ales ministrului rus de externe Lavrov, a făcut o distincţie clară între ţările naziste şi cele ale coaliţiei antihitleriste (vezi, de ex., interviul lui Lavrov cu RIA Novosti, din 16 octombrie 2009). Din păcate Lavrov „uită” că regimul stalinist a săvârşit crime împotriva umanităţii la fel de grave ca şi cele săvârşite de regimul nazist. Unele dintre crimele pentru care erau judecaţi naziştii, se săvârşeau în URSS chiar în timpul procesului de la Nurenberg.

De exemplu, în Carta Tribunalului Militar International de la Nurenberg deportările au fost calificate drept “crime de război” şi “crime împotriva umanităţii”, iar reprezentanţii URSS au condamnat cu vehemenţă deportările înfăptuite de autorităţile hitleriste. La 26 februarie 1946, de exemplu, L. N. Smirnov, asistent al Procurorului din partea URSS, a condamnat expulzările de populaţie înfăptuite de autorităţile germane în Polonia, Iugoslavia şi Slavonia, calificându-le drept crime împotriva umanităţii. Pentru a demonstra responsabilitatea acuzatului Joachim von Ribbentrop, Ex-Ministru al Afacerilor Externe al Reich-ului, pentru expulzarile slovenilor din Germania el a citat un raport german cu titlul “Expulzarea slovenilor din Germania în Croaţia şi Serbia, precum şi a serbilor din Croaţia în Serbia”, aprobat de Ribbentrop la 31 mai 1941, concluzionând: “Noi suntem astfel în stare să demonstrăm că acuzatul Von Ribbentrop se face responsabil direct pentru această crimă împotriva umanităţii”.

După Nurenberg însă, ştim cu toţii că au urmat deportările din Ţările Baltice şi Moldova, iar GULAG-urile din Siberia nu se deosebeau cu nimic de getourile naziste. În aceste împrejurări ne întrebăm cât suntem de îndreptăţiţi să mergem la Moscova pentru a face propagandă versiunii ruseşti a istoriei celui de-al Doilea Război Mondial? Poate e mai bine să aşteptăm mai întâi un proces de genul celui de la Nurenberg şi pentru liderii sovietici (fie şi in absentia)?

Preşedinţii Letoniei şi Estoniei vor merge la Moscova, iar cel al Lituaniei va privi parada militară la televizor

Dat fiind faptul că în Moldova problema participării conducerii ţării şi a militarilor moldoveni la parada militară a devenit una foarte politizată este judicios să privim cum răspund Statele Baltice (şi ele la fel ca şi Moldova victime ale pactului Molotov -Ribbentrop), la invitaţia Moscovei de a participa la „Ziua Victoriei” de la Moscova.

Primul dintre preşedinţii baltici care a anunţat că va participa la aniversarea a 65-a a încheierii celui de-al Doilea Război Mondial a fost Preşedintele Letoniei Valdis Zatlers. Încă la începutul lunii februarie acesta a anunţat că va participa la manifestaţiile de la Moscova din ziua de 9 mai, declarând că prin aceasta „speră să contribuie la consolidarea societăţii letone, în care ruşii şi letonii au opinii diferite cu privire la semnificaţia zilei de 9 mai”. Totodată el a admis că pentru poporul leton, cel de al Doilea Războiul Mondial s-a încheiat numai după 1990 când Letonia şi-a restabilit independenţa. “Noi ne păstrăm poziţia cu privire la istoria Letoniei şi a Ţărilor Baltice şi la ocupaţia sovietică ce a urmat după al Doilea Război Mondial, care a adus grave consecinţe pentru poporul leton. Cu toate acestea, este important să demonstrăm că Letonia este un stat matur al UE şi NATO, care este interesat în relaţii de bună vecinătate cu Rusia”, a declarat Zetlers (BNS, 12 feb. 2010).

Preşedintele Estoniei Toomas Hendrik Ilves va pleca la Moscova pe 9 mai, dar pentru “a comemora toate victimele celui de al Doilea Război Mondial împreună cu alte ţări europene”. Decizia lui de a pleca la Moscova a fost luată după ce ambasadorul rus la Tallinn i-a înmânat invitaţia din partea preşedintelui Medvedev (BNS, 17 martie 2010) .

Anunţând despre decizia sa de a pleca la Moscova, preşedintele Ilves a subliniat că sfârşitul celui mai oribil dintre războaiele Europei a însemnat uşurare pentru milioane de europeni. “Aici, în Estonia – şi într-o mare parte a Europei Centrale şi de Est în general – nu putem uita că pentru noi ce de al Doilea Război Mondial s-a încheiat cu adevărat abia o jumătate de secol mai târziu. Nu putem să uităm nici victimele, chiar dacă aşa o abordare nu este pe placul tuturor” (BNS, 29 martie 2010).

Lithuania însă nu va trimite nici un oficial de rang înalt la manifestările de la Moscova. La 8 aprilie a.c., Darius Semaska, consilierul pentru politică externă al preşedintelui lituanian Dalia Grybauskaite, declara pentru presă că, din câte ştie el, ţara sa nu va trimite nici un reprezentant la manifestaţiile de la Moscova. La 22 aprilie, Rolandas Kacinskas, purtătorul de cuvânt al MAE al Lituaniei, a declarat că la manifestările de la Moscova nu va participa nici un oficial de rang înalt din Guvernul Lituaniei şi că ţara sa va fi reprezentată la Moscova de către ambasadorul Lituaniei acolo. Preşedintele Grybauskaite, la rândul ei, anunţa încă din februarie că pe 9 mai va vizita Dublin-ul. (BNS, 8 aprilie 2010). În opinia unor observatori, decizia preşedintelui lituanian de a nu se duce la Moscova pe 9 mai, este o măsură de răspuns la refuzul lui Medvedev de a participa la manifestările care au avut loc la Vilnius la 11 martie cu ocazia a 20 de ani de la restabilirea independenţei Lituaniei.

Mai este important de subliniat că nici una dintre cele trei ţări nu va trimite militari pentru a participa la parada militară organizată la Moscova de „Ziua Victoriei”.

Ce ar trebui să facă Moldova?

Dat fiind faptul că Alianţa pentru Integrare Europeană a decis ca Moldova să participe la manifestările din ziua de 9 mai de la Moscova, iar militarii moldoveni să participe la parada militară din Piaţa Roşie, se pare că e prea târziu să mai discutăm aici problema participării sau neparticipării Moldovei la manifestările din fosta capitală a Imperiului Răului. Mai degrabă ar trebui să ne gândim cum să minimalizăm răul pe care-l aduce decizia Alianţei de a trimite trupe la parada de la Moscova. Autorul acestor rânduri este absolut de acord cu cei care consideră că ostaşii moldoveni nu au ce căuta la Moscova şi că preşedintele Mihai Ghimpu ori prim ministrul Vladimir Filat nu au ce căuta în Piaţa Roşie „pentru a bate din palme armatei care ne-a cotropit”, care ne-a „împins ţara în URSS cu tancurile”, care „ne-a ucis tinerii la Nistru în 1992”, „iar acum ţine sub mantaua sa teritoriul din estul republicii…” (vezi: 9 mai, ca diversiune politică, “TIMPUL”, 22 Aprilie 2010). Totuşi, dacă „Alianţa a decis” să umilească Moldova în faţa comunităţii internaţionale, credem că preşedintele Mihai Ghimpu, în cazul în care el sau un alt oficial moldovean va pleca la Moscova, are obligaţiunea morală şi politică să facă o declaraţie oficială în care să sublinieze clar cel puţin 2 lucruri:

1) Participarea Moldovei la manifestările din ziua de 9 mai de la Moscova nu înseamnă în nici un caz recunoaşterea interpretării ruseşti a istoriei cauzelor şi consecinţelor celui de-al Doilea Război Mondial. Viziunea Chişinăului asupra cauzelor şi consecinţelor celui de-al Doilea Război Mondial a fost expusă clar în Declaraţia conferinţei internaţionale „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” adoptată la 28 iunie 1991, la Chişinău.

2) Pentru Republica Moldova, la fel ca şi pentru Ţările Baltice, ziua de 9 mai a însemnat încheierea războiului cu Germania fascistă, dar nu a pus capăt ocupaţiei sovietice care a continuat până la declararea independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991. Mai mult, o parte a teritoriului naţional – raioanele de est ale Republicii Moldova, continuă să se afle sub ocupaţie rusă şi Guvernul RM cheamă autorităţile Federaţiei Ruse să-şi retragă trupele de ocupaţie de acolo cât mai curând posibil.

… În încheiere, îndrăznim să-i dăm un sfat liderilor Alianţei şi în privinţa componenţei Delegaţiei oficiale a Republicii Moldova care se va deplasa la Moscova pentru a participa la manifestările din ziua de 9 mai. Dat fiind faptul că în ultimul timp politicienii moldoveni „aflaţi în călduri electorale” fac din „mersul la Moscova” un sport naţional” le sugerăm celor patru lideri ai Alianţei să-i includă neapărat în delegaţie şi pe dl. Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al Partidului Democrat din Moldova, şi pe doamna Zinaida Greceanîi, ex-prim ministru al RM, ca aceştia să aibă posibilitatea să le mulţumească personal lui Putin şi Medvedev că Stalin le-a deportat părinţii în Siberia în anul 1949. Căci dacă „Alianţa a decis” să ne umilim de ce nu ne-am umili până la perversiune?