Mișcarea Național Creștină vizitează sudul Basarabiei

O delegatie a Mişcării Naţional-Creştine s-a deplasat în sudul Basarabiei în perioada 20-21 martie, pentru cunoasterea directã a problemelor comunitatii românesti din regiune, aflatã astãzi sub administratie ucraineanã. Dupã invadarea Basarabiei in 1940 de cãtre trupele sovietice, sudul şi nordul Basarabiei au fost atribuite Ucrainei, iar populatia româneascã a fost supusã deportãrilor si procesului de slavizare. Drept consecintã, populatia autohtonã româneascã a ajuns sa fie minoritarã pe acest strãvechi pãmânt românesc.

Delegatia Mişcării Naţional-Creştine a avut întâlniri cu românii din satul Camâşovca (Hagi-Curda), a vizitat or. Chilia. Reprezentantii comunitãtii românesti ne-au povestit despre abuzurile si neajunsurile pe care sunt obligati sã le trãiascã. Astăzi în Ucraina se promoveazã o politicã de discriminare a populatiei româneşti pe motive lingvistice si de asimilare forţatã a acesteia. Autoritaţile ucraineşti fac tot posibil ca Românii din Sudul Basarabiei să nu mai aibă conştiinţa naţională, ca să nu mai vorbească limba Română, ca să nu mai respecte tradiţiile strămoşeşti. Până când, au ajuns la aceea, ca Preoţi Români să fie bătuţi în curtea Bisericii…
În pofida tuturor greutăților, Românii din sudul Basarabiei simt Româneşte şi luptă pentru dreptul de a fi Români pe pământul strămoşesc!
Pentru a sprijini moral pe fraţii noştrii, delegaţia mişcării a adus hrana sufletească, filme cu istoria Românilor şi muzică patriotică Românescă, dar şi steagul Tricolor. Totodata din partea mişcării a fost dat şi un mic ajutor material pentru constructia Sf. Biserici din sat (este unica Biserica din sudul Basarabiei care apartine Mitropoliei Basarabiei şi in care Preoţii slujesc în limba Română).
Este foarte dureros, până la lacrimi să vezi cum suferă fraţii noştrii Români… Iar înainte de plecarea noastra, de mine sa apropiat o bunicuţă de vre-o 70-75 de ani. Ea m-a luat de mână şi mi-a spus cuvintele după care am vrut să plâng :”Vărog, nu ne uitaţi. Nu uitaţi de noi”… Nu pot să redau cu cuvinte toată durerea din suflet, tot ce simteam in clipa aceasta…
Vreau să termin acest articol cu o poezie frumoasă, pe care am auzit la Hagi-Curda.

HAGI-CURDA

Pe malul ghiolului Chitai

Cad luturi grele peste ape,

Se surpă gurile de rai,
Strămoşii vrând să ni-i dezgroape.

Şi să ni-i pună mărturie
În faţa celor mulţi şi răi,
Că noi suntem de-o veşnicie
Pe-aceste luminate văi.

Obijduiţi, dar plini de vrere
Şi de preavrednice vertuţi,
Am fost un suflet, o durere
Şi nu ne-am dat pîn-azi bătuţi.

Ne-au smuls biserica din vatră,
Ne-au învăţat să zicem «DA!»,
Cînd cîinii a năpastă latră.
Hagi-Curda, Hagi-Curda…

Hagi-Curda, înseamnă oare
Că azi ispitei ai cedat,
Că peste luturi seculare
Trăieşti avut şi împăcat?

Ţi-i roditor, ţi-i larg harmanul,
Ţi-i plină casa cu averi,
Dar nu averile, nici banul,
Aprind în suflet primăveri,

Ci le aprinde, lucitoare,
Doar steaua dragostei de Neam!
Hagi-Curda, amară floare,
Eu lângă inimă te am.