Penibilitate made in Moldova

N-am putut să mă uit pînă la urmă! La un moment dat mă apucase o ruşine din ălea nebune că-s moldovean. Cît se poate, oameni buni, să fim penibili şi să ne batem joc de noi înşine?! Am început să vizionez, ca majoritatea concetăţenilor noştri cred, prima semi-finală pentru Eurovision, preselecţia naţională. Şi n-am putut!

Citisem foarte multe încurajări dedicate mai multor participanţi dar cred cănu ai ce încuraja. Din păcate. Băi, şi să încerce cineva să mă facă cîrcotaş! Să se uite atunci pe youtube să vadă ce voci au alţii şi ce caterincă penibilă promovăm noi.

Se vorbea despre Milenium, cum că iaca aceşti băieţi cîntă ceva cu adevărat valoros şi că ar merita (alături de Turcu), săconcureze pentru calificare. Pe dracu! Era să adorm la piesa lor, păi cu aşa piese, dragul meu consătean (Gorgos este consăteanul meu), mergeţi voi la Eurovision, concursul unde se pune accentul pe calităţile de hit ale piesei? Ănţeleg eu că aveţi o linie a voastră, pesonală, pe care-o promovaţi, dar cu aşa ceva staţi mai bine acasă.

De ceilalţi participanţi nici nu vreau să comentez: cine i-a dat permisiunea Doiniţei Gherman să urce pe scenă; cine sunt pseudo-metrosexualii (vreo 3 la număr, cel puţin) care dacă îmbracă nişte pantaloni mai strîmţi cu vreo două mărimi se cred adevăraţi "beckhami" autohtoni - ce ei mai trebuie să şi cînte(?!); cine-s fetişcanele care cîntă ceva de neînţeles pentru mine - între mieunat şi îngînat? Cine-i toată această lume, şi ce cauta azi pe scenă? Poate să-mi răspundă cineva?

Tabloul este completat de "contele Dracula" de Euro Tv, care ziceai că are o ţeapă undeva - nu s-a mişcat din poziţia sade start,toată seara. Şi să nu-mi spuneţi căn-aţi văzut asemănarea cu clebrul personal creat de Bram Stocker şi romanţat de Anne Rice.

Unicile "pete albe", pe acest fundal "violet" (vorba poetului, ştiţi voi tot acela la care "scîrţîiau sicriele de plumb") au fost şi două, bine trei să fie, petişoare albe, cel puţin pentru mine. Todo, e prima - au ieşit băieţii, şi-au făcut performance-ul cu suflet (doar cîntă ce la place, spre deosebire de restu') şi pot pleca liniştiţi, cu gîndul împăcat că niciunul dintre membrii juriului nu le dă o şansă măcar să meargă mai departe. Mi-a mai plăcut băiatul din "camera verde", nu potsă zic că tare,dar pe fundalul lu' Dracula şi a Savanei, scuze, Dianei - a fost bun şi dezinvolt. Hai să zic şi despre Tira, care este Ţira, de fapt, da' ştiţi voi cum e cu asta la noi - bunicei la calitatea muzicii, vocal bun al Olei - dar nu e, nici pe departe, de Eurovision piesa. Asta-i tot!

Mai departe am văzut un vis frumos, în care se făcea că Pavel Turcu îşi realizase măsura penibilului şi nu vroia să iasă pe scenă, dar era împins acolo de Nata Albot şi Viorel Posmotrel ca, măcar prin el, să-şi realizeze şi ei cumva instinctul muzical, rănit de neacordarea atenţiei cuvenite.