A căzut Zidul Berlinului, o să cadă și sârma asta

Sapte echipe de graniceri moldoveni au inceput demolarea gardului de sarma ghimpata, amplasat pe frontiera dintre Romania si Republica Moldova, iar operatiunea este prevazuta sa se incheie pana la sfarsitul lunii martie. Gardul a fost instalat pe Prut de sovietici in 1940, iar o portiune de 80 de kilometri a ramas in preajma raioanelor Ungheni si Cantemir pana in ziua de azi, ca o relicva ruginita a trecutului. Acum, Executivul de la Chisinau spera sa absoarba fonduri europene cu care sa dezvolte zona de frontiera. De altfel, coalitia liberal-democrata, aflata acum la putere, sustine ideea demolarii gardului de sarma ghimpata si la nivel legislativ (controlat de Partidul Liberal, al carui lider este si presedintele Parlamentului), si la nivel guvernamental (controlat de Partidul Democrat Liberal, care a dat primul-ministru).

Cu toate acestea, Guvernul a luat-o inaintea Parlamentului, asumandu-si paternitatea initiativei, pe fondul unei competitii tot mai evidente intre fortele politice care i-au invins impreuna pe comunistii lui Voronin. In regiunea limitrofa zonei de frontiera de la Prut locuiesc

aproape 187.000 de basarabeni. Multi dintre locuitorii satelor de pe granita detin terenuri, iar taranii isi duc vitele la pascut dincolo de gard, trecand mai intai pe la pichetul de graniceri, unde un tanar inarmat le cauta numele pe o lista.

O portiune de sarma ghimpata din zona de sud a frontierei a fost inlaturata in 1990, in perioada Perestroikai. Initiativa a apartinut unui deputat al URSS originar din Cahul, Simion Platon, astazi director al filialei Cahul a Camerei de Comert si Industrie. Domnul Platon pare marcat de nostalgia vremurilor apuse ale epocii sovietice si are aerul ca isi regreta decizia – dupa caderea sarmei ghimpate, oamenii au invadat lunca Prutului, distrugand fauna si flora care pana atunci erau protejate.

In anul 2008, Consiliul raional Ungheni a adoptat o decizie privind scoaterea gardului de sarma din zona de frontiera a raionului Ungheni, pe o distanta de 80 de km. Serviciul de Graniceri a atacat insa in judecata decizia autoritatilor de la Ungheni. In ianuarie 2008, prima instanta a dat castig de cauza autoritatilor locale. Hotararea a fost atacata la Curtea de Apel Balti, care s-a pronuntat in favoarea existentei sarmei ghimpate, calificand decizia consiliului ca ilegala, emisa cu incalcarea competentei si a procedurii stabilite. si presedintele Vladimir Voronin si-a manifestat fatis dezaprobarea fata de initiativa consiliului.

"Voi, astia din Ungheni, aveti probleme cu granita? Sarma ghimpata nu-i a voastra. Daca nu va veti linisti, veti nimeri in puscarie, cu tot cu consiliul vostru!" Atitudinea sa nu a fost o surpriza, daca tinem cont

ca 21 dintre cei 35 de consilieri raionali erau membri ai principalei forte de opozitie, Alianta Moldova Noastra, care in vara anului 2007, in timpul alegerilor locale, reusise sa zdruncine increderea electorala a Partidului Comunistilor, acesta reprezentand un prim semnal al declinului care urma sa atinga punctul culminant doi ani mai tarziu, dupa alegerile parlamentare din 27 martie 2009.

Motivatii politice

Ideea demolarii gardului de sarma ghimpata este sustinuta si la nivel legislativ de coalitia liberal-democrata. Initiativa legislativa de demolare a gardului vine insa din partea Partidului Liberal. "Pozitia mea cred ca este clara... Eu sunt liberal si vreau sa ma duc liber peste tot unde vreau. Sarma ghimpata sa ramana doar in istorie si la muzeu", a mentionat liderul PL, Mihai Ghimpu, presedinte al Parlamentului Republicii Moldova, intr-o declaratie facuta presei. Cu toate acestea, guvernul a luat-o inaintea parlamentului, semnand planul de actiuni ce prevede demolarea sarmei ghimpate si asumandu-si astfel "paternitatea" initiativei. Aceasta decizie vine pe fondul unei competitii din ce in ce mai evidente intre cele doua formatiuni de orientare liberala de la Chisinau: Partidul Liberal, al carui presedinte, Mihai Ghimpu, este si presedinte al Legislativului, si Partidul Democrat Liberal, condus de Vlad Filat, actualmente prim-ministru.

Desi ambele partide sunt membre al Aliantei pentru

Integrare Europeana, aflata la guvernare, Partidul Liberal se afla pe o panta descendenta, suferind un soi de hemoragie electorala, in timp ce popularitatea lui Vlad Filat este intr-o continua crestere. Pe fundalul acestei competitii, lupta pentru inlaturarea sarmei ghimpate are cu siguranta si o miza electorala, mai ales ca anul acesta in Republica Moldova vor fi organizate, cel mai probabil, alegeri legislative anticipate.

Sarma ghimpata – la licitatie
Dincolo de dimensiunea simbolica, motivatia din spatele deciziei Consiliului raional Ungheni este si una de natura economica. Pentru ca sarma ghimpata nu urmeaza cu fidelitate linia raului Prut, de-a lungul caruia se intinde granita, intre rau si gardul buclucas se intinde o fasie de pamant care apartine raionului Ungheni si a carei suprafata totala ajunge la 2.500 de hectare. Aceasta ar putea fi transformata cu succes intr-o zona de agroturism, sustine presedintele Consiliului raional, Ion Harea. Pe domnul Harea l-am cunoscut in vara anului 2008, cand se afla in plin proces din cauza initiativei de eliminare a sarmei ghimpate, dar el era de un optimism incurabil. "A cazut Zidul Berlinului, o sa cada si sarma aceasta", ne spunea el plin de speranta, dar si obosit de lupta pe care o ducea.

"Sarma ghimpata o vom vinde la licitatie pentru cei care vor dori sa aiba o ramasita din aceasta amintire trista. Vom da o bucatica si la muzeu, desigur. si le vom trimite si comunistilor cativa metri, sa il infasoare in ea pe Lenin", declara acum, mai in gluma, mai in serios, domnul Harea. "Desigur, sarma ghimpata le convenea celor de la putere care isi faceau mendrele acolo, unde nu ii putea vedea nimeni, se duceau la vanatoare, mergeau la pescuit. Dar acolo, intre sarma ghimpata si raul Prut, zac si astazi morminte care nu au mai fost ingrijite de ani de zile; cu ce au gresit crestinii aceia ca sa le fie batjocorite mormintele?", se intreaba Ion Harea.

Dincolo de gardul cu sarma ghimpata – cu vaca la pascut

In regiunea limitrofa zonei de frontiera de la Prut locuiesc peste 186.400 de basarabeni. Multi dintre locuitorii satelor de la granita au terenuri care se afla dincolo de sarma ghimpata, cum se intampla in satul Taxobeni. De doua ori pe zi, dimineata si seara, taranii din Taxobeni isi duc vitele la pascut dincolo de gardul de sarma ghimpata, trecand mai intai pe la pichetul de graniceri, unde un tanar inarmat le cauta numele pe o lista, apoi le deschide lacatul greu cu care e zavorata poarta de intrare in zona de dincolo de gard. Cu vaca de funie, acesti tarani trec de una dintre ultimele reminiscente fizice ale razboiului rece si patrund intr-un fel de "No man’s land", dincolo de care se afla, la cateva zeci de metri, Europa. Acea Europa careia, geografic, ii apartin, dar de care ii desparte hazardul istoric, materializat in gardul ruginit de sarma ghimpata.

Atunci cand va fi finalizata inlaturarea gardului de sarma ghimpata, accesul locuitorilor din Taxobeni la cotele lor de pamant va fi facilitat, iar taranii vor putea sa isi cultive terenurile agricole in voie, fara a fi urmariti de ochii suspiciosi ai granicerilor inarmati. Desigur, sunt multi care deja isi fac griji pentru situatia care se va crea dupa inlaturarea gardului de sarma ghimpata. In multe locuri, sarma ghimpata este singurul obstacol despartitor intre raul Prut si terenurile pentru pasunat. "Multi se tem ca animalele care vor merge acolo la pascut vor fi luate si duse de apele raului, dar asta e ca in povestea cu drobul de sare. Cred ca sunt temeri neintemeiate, vom putea construi noi insine niste garduri din scandura ca sa blocam trecerea", ne spune Vasile Casian, primarul satului Sculeni, aflat chiar pe granita. Cand l-am intrebat care a fost reactia oamenilor din sat la decizia guvernului de scoatere a sarmei ghimpate, mi-a raspuns cu un cochet si zambitor "fifty-fifty", explicandu-mi dupa aceea ca totusi "cei mai progresisti se bucura ca va disparea ultima amintire a Perdelei de Fier".

Vise, vise… si conventii

Chiar daca gardul de sarma ghimpata a inceput sa fie scos de catre sapte echipe de graniceri care deja au demarat lucrarile, situatia pentru locuitorii din vecinatatea frontierei se va schimba cu adevarat numai o data cu intrarea in vigoare a Tratatului privind micul trafic de frontiera. Dar sarma a fost mereu mai mult un simbol decat un obstacol concret, iar scoaterea ei nu va ajuta

in nici un fel traversarea frontierei romano-moldovenesti, care reprezinta adevarata preocupare a locuitorilor de pe granita. Multi batrani si-ar dori sa poata veni in Romania numai pentru a se intalni cu cei dragi. Mama doamnei Ignatienco, actualmente locuitoare a satului Sculeni, s-a nascut intr-un sat de pe teritoriul actual al Romaniei, pe vremea cand Basarabia era parte din Romania Mare.

In urma casatoriei, s-a stramutat in Sculeni, dar toate rudele ei au ramas in Romania. Pana la caderea URSS a fost izolata de ele de un regim care a persecutat-o ani la randul pentru "vina" de a fi avut rude in Romania, dar acum nu isi poate vizita rubedeniile de peste Prut pentru ca are nevoie de viza, iar la varsta ei si cu pensia pe care o are (40 de euro

), viza este doar un vis frumos. si domnul Carnici Feodosie din satul Manta, raionul Cahul, are un vis similar. In 1940, cand Basarabia a fost anexata de URSS, el avea 14 ani, dar si-o aminteste si azi pe invatatoarea din sat, care era de pe malul drept al Prutului, adica din Romania.

Deja in etate, domnul Carnici spera ca inainte de a-si incheia traiul va putea sa mai vada o data Galatiul, unde in copilarie se ducea cu caruta cu parintele sau sa vanda vin, si ca, totodata, isi va regasi, poate, invatatoarea, daca o mai fi in viata. Atunci cand va intra in vigoare Conventia privind micul trafic de frontiera, locuitorii satelor din vecinatatea granitei vor putea calatori, fara viza, pe o raza de pana la 50 de km pe teritoriul Romaniei. Sub incidenta Conventiei cad 369 de comune din 18 raioane si 651 de sate, in total 1.250.000 de cetateni urmand sa beneficieze de calatorii

fara vize in zona de frontiera a Romaniei.

Semnarea conventiei a fost periclitata multa vreme de guvernarea comunista, dar acum intrarea in vigoare a acesteia e o chestiune de cateva luni. Pana vor putea sa circule liber in Romania, locuitorii de pe malul Prutului vor putea sa isi ingrijeasca in liniste mormintele abandonate, sa isi cultive terenurile agricole si sa isi "spele inainte de moarte picioarele in apa Prutului", cum ne marturisea Feodosia, o batranica din raionul Ungheni, coplesita de amintirile copilariei.