Despre jurnalism

De mic copil mă fascina ideea că într-o zi să ajung la Televizor, să mă vadă lumea, să fiu orice aş fi, doar să fiu acolo, în cutia aia . Ţin minte că ne jucam cu prietenii de-a emisiunea , pe vremea aceea ” de la 5 la zece ” , mai tîrziu m-am întîlnit cu acest cuvînt :” Jurnalist ” în clasa a 6-a , de atunci am început a visa zi de zi să fiu un Jurnalist . Însă pe zi ce trecea îmi dădeam seama de un singur lucru : Un jurnalist în Moldova trebuie să aibă abonament la un fund pe care să-l pupe non-stop pentru a avea de mîncare .

Jurnalist în opinia mea trebuie să aibă o personalitate , trebuie să fie obiectiv, trebuie să redea evenimentele fără a se implica în ele , trebuie să privească evenimentele dintr-o parte dar să nu facă parte din ele . Trebuie să redea evenimentele aşa cum sunt ele, fără a le deforma . Şi mai ales un jurnalist nu trebuie să provoace . Cel mai rău este atunci cînd el provoacă şi apoi se dă victimă .

Din păcare, la moment în Moldova “jurnalist” se consideră orice pămpălău care are blog, şi/sau umblă cu camera în căutare de senzaţional , ca să vă liniştesc, eu nu mă consider jurnalist .

Cel mai insultător lucru pentru o persoană cu facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării terminată , cu o diplomă muncită, cu nopţi nedormite, cu examene la care a “zubrit” din greu pt un 5 , sau 10 , dar care nu şi-a găsit de lucru pt că nu avea pile , este faptul că unii indivizi, primesc una în faţă , au întîmplător o cameră cu ei, au legătură cu Blega, şi devin jurnalişti … Este ca şi cum ai scuipa acea persoană în faţă .

Este trist, trist dar adevărat …