A fost admis la Facultatea de Drept şi Filozofie din Iaşi, unde din nou s-a remarcat pentru dorul de cunoaştere şi pentru morala statornică. În timpul studiilor universitare, era şi conducătorul unei Frăţii de Cruce – nucleu al formării creştine a tinerilor, premergător intrării în Mişcarea Legionară.
În urma aşa zisei rebeliuni legionare, fiind în vârsta de 20 de ani, Valeriu a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru activitate legionară. Regimul dur de detenţie l-a făcut să caute sprijin pentru supravieţuire, mai ales din punct de vedere psihologic, sprijin pe care cu multă dragoste l-a primit de la Hristos. Închisoarea i-a permis să îşi aprofundeze foarte mult trăirea ortodoxă, devenind din nou exemplu pentru cei din jurul său, foarte mulţi dintre care s-au întors şi ei cu faţa la Dumnezeu, înţelegând că doar prin El îşi pot salva sufletele de la pierzare.
Întreaga perioadă de detenţie, Aiud (1941-1944), Piteşti (1944-1949) şi Târgu Ocna (1949-1952), a reprezentat pentru Valeriu Gafencu o continuă creştere duhovnicească, înălţimile căreia, conform mărturiilor celor ce l-au cunoscut, au ajuns până la adevărată sfinţenie. Exemplul său de viaţă a salvat multe suflete gata de prăbuşire în condiţiile umilitoare ale închisorilor.
În timpul detenţiei de la Piteşti, Valeriu s-a îmbolnăvit de TBC, fapt care l-a ferit de infernul secolului XX – experimentul Piteşti, care urma să înceapă câteva luni mai târziu. El a fost transportat la Târgu Ocna, închisoare-sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Chiar dacă ajunsese foarte grav bolnav, mărturiile spun că el continua să emane o anume căldură, o sfinţenie molipsitoare pentru cei rătăciţi faţă de Dumnezeu.
Cu ceva timp înainte de a părăsi această lume, Valeriu le-a spus prietenilor data morţii sale şi i-a rugat să pregătească pentru ziua aceea toate cele necesare. A plecat la ceruri la data de 18 februarie, 1952, în vârsta de doar 31 de ani.
Comentariu: fără îndoială, personalitatea lui Valeriu Gafencu merită mult mai multă atenţie decât acest mic articol. Despre viaţa sa a fost editată o carte, „Sfântul închisorilor”, precum şi un film documentar (1) (2).
Sîntem un popor ales de Dumnezeu spre a păzi şi a urma cu credinţă adevărurile ortodoxiei; sîntem un neam care a dat cerului sfinţi şi martiri; datoria noastră sfântă este de a păstra această moştenire, căci doar cu ajutorul lui Hristos noi am dăinuit pe pământul nostru aproape două mii de ani, şi doar cu ajutorul Lui ne vom salva viitorul.
6 comentarii:
oooo... superb articol, chiar ieri l-am pomenit pe Sfintul Valeriu, o sa facem cred ca un calendar pe 2010 cu el... Multumim Andrei !
Mulţumesc! :)
Apropo, eu pot face rost de cartea "Sfântul închisorilor", dacă sînt doritori, am să fiu bucuros să v-o aduc.
hehe)) stai asa Andrei... iti pare ca noi ducem lipsa de astfel de literatura?! ))) no way cum s-ar zice ))
Cred că Andrei se referă la cărţi mai ieftine decât pe piaţa noastră din RM, pe care le poţi recomanda şi altora (colegi, rude, prieteni - mai mult sau mai puţin ortodocşi declaraţi), chiar dacă tu personal o ai. Dacă nu greşesc Andrei le poate procura cu 20 de lei cartea, nu-i aşa?
Am legătura cu părintele care a scris cartea. Încerc în vacanţă să aduc vreo 20 de exemplare ca să le distribuim printre tineri
ar fi o idee schimbul asta de carti Bucuresti - Chisinau
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: