TIGHINA E A NOASTRĂ

Moldova, 2009, după căderea regimului comunist, parcă a mai apărut o rază de lumină pe care, sperăm, să păşim încet dar sigur spre visul nostru comun - Europa. Însă, cum s-o facem dacă tot ne deranjează veşnicul hemoroid Transnistria, problema pe care ani în rând marii politologi ai Moldovei o vindecă şi-o operează şi nu ştiu ce, şi tot nu se lecuieşte, greţos e faptul că alţii o ling această bubă spurcată care zace asupra micii noastre raze ca un nor uriaş de fum dintr-un incendiu de anvelope. E a noastră Transnistria sau nu? Puţini sunt cei care-ar răspunde la această întrebare. Nu mă interesează ce-a fost şi ce va fi, însă e cert un lucru - Transnistria ne-a fost răpită şi ocupată de către ruşi, care n-au ezitat să-şi croiască încă un cuib ghimpat în mijlocul unui pământ străin.

Recent am vizitat Transnistria şi am trăit nişte emoţii foarte stranii. Pe de o parte totul a devenit atât de străin, de rece şi cenuşiu iar pe de o altă parte fiind în mijlocul Tighinei şi auzind limba română pe străzi am rămas beat de plăcerea ce mi-a penetrat trupul în acel moment. E clar lucru rusa predomină, totul e scris în rusă, steagul rus şi el nu lipseşte însă spiritul românesc al celor din Tighina şi alte localităţi din RMT nu-l poate lua nimeni niciodată. Lucrul care m-a durut cel mai mult a fost că pentru a intra în Transnistria a trebuit să stau 2 ore la o "butcă" altfel n-am să-i zic, pentru a mă înregistra, vezi tu nu cumva să rămân eu acolo. Bine măcar c-au scos taxa de intrare/ieşire. La fel de mult mi-a fost neplăcut trecând pe lângă zidul cetăţii româneşti Tighina să realizez că acolo în inima cetăţii se vorbeşte limba rusă şi stau tancurile şi tunurile ruseşti cu ţeava îndreptate spre Chişinău, de asta fiţi siguri, păcat. Dacă o fi de exemplu să fiu vreodată preşedinte sau ceva de acest gen aş declara independenţa RTM doar ca să ne fie întoarse localităţile dincoace de Nistru care sunt nu puţine la număr. Cât despre românii basarabeni de acolo le-aş da case aici în Moldova doar să plece din acel infern şi acel veşnic teatru de luptă. Tighina va rămâne oricum mereu pământul nostru, nu mă pronunţ despre Tiraspol însă dacă m-aş întoarce în 92 aş merge la război doar de dragul Tighinei, oraşul pentru care mulţi moldoveni şi-au vărsat sângele încă de pe vremea lui Ştefan, şi oraşul pe care noi, urmaşii lui Ştefan l-am cedat atât de uşor imperiului expansionist rus. Clar lucru n-am părăsit Tighina fără a lăsa anumite urme acolo, că doar îs patriot sau ce dracu?

În fine, mă doare mult că am pierdut atâta pământ bogat, un pământ gras alimentat din sângele fraţilor noştri, şi spune lumea ce n-ar spune, Tighina ca şi întreaga luncă a Nistrului a fost, este şi va fi a noastră iar ocupanţilor Domnul le va fi judecător.


Vezi aici video din timpul masacrului de la Tighina din '92 http://video-basarabia91.blogspot.com/2009/09/masacrul-de-la-tighina-1992.html
.