Scrisoare deschisă adresată lui Iurie Roşca

„Urmărind evoluţia dumitale pe scara politică, schimbarea la faţă din înger în demon, ne întoarcem deseori cu gândul la timpurile furtunoase, nu mai puţin complicate decât azi. Credeam toţi că faci parte din sufletul naţiunii, erai unul dintre liderii care mobilizau sute de mii de oameni în PMAN, dornici să se elibereze de jugul imperiului rus.

Dar acum privim cu fiori în suflet acele crâmpeie documentare din istoria începutului Mişcării de eliberare naţională. Aveam chipurile tinere, pline de speranţă şi optimism. Simţim şi acum ecoul puternic al mulţimii care scanda după dumneata: „Jos comuniştii!”, „Libertate!”, „Dulce Limbă Românească!”. Anume comuniştii ne-au umilit acasă, ne-au făcut să fugim la străini, unde câştigăm o bucată de pâine pentru familiile rămase în Moldova. Laşitatea dumitale, prin care îţi aperi doar propria piele, ciripind la tribuna Parlamentului doar cum îţi dicta ciuma comunistă, ne-a indignat şi debusolat. Ne-am întrebat mereu: „Oare, într-adevăr, această persoană a fost printre simbolurile naţiunii în lupta noastră pentru independenţă?”.

Scrutinul din 5 aprilie a arătat cum ai adus acest partid la pierzanie, partid datorită căruia ai ieşit din anonimat. Asta încă o dată ne-a convins că ai fost şi rămâi un demon, deghizat în creştin-democrat. Cea mai dură lovitură este pentru noi numirea dumitale în funcţia pe care ai râvnit-o măcar pentru o lună - responsabil pentru organele de forţă - pentru a sugruma Opoziţia. Tartorul e viclean, ştie ce face, nu vrea să aibă pe labe sângele copiilor nevinovaţi şi te-a ales anume pe dumneata, ca să confrunţi frate cu frate, părinţi cu copii. În numele miilor de foşti membri şi simpatizanţi ai PPCD, cerem: „Opreşte-te în ultimul ceas al răzbunării. Nu bate în Opoziţie şi în tinerii nevinovaţi, care îşi apără dreptul la o viaţă liberă şi prosperă. Fă-ţi cruce. Dumnezeu poate să ierte chiar şi un monstru politic, iar poporul - nu”.