Un document inedit: Chişinăul cere Moscovei aprobarea pentru relaţii directe cu Bucureştiul

Fotografie a primei pagini a documentului din ianuarie 1990

03.01.2011

Igor Caşu

Scrisoarea lui Petru Lucinschi adresată la 3 ianuarie 1990 lui Eduard Șevardnadze, ministrul de externe sovietic.

În timpul revoluţiei române din decembrie 1989, atât societatea, organizaţiile neformale din RSS Moldovenească de atunci, cât şi organele de stat au avut o deschidere deosebită în ceea ce priveşte acordarea ajutorului românilor de peste Prut. Schimbarea din România a fost salutată printr-o declaraţie comună semnată de Comitetul Central al PCM, Prezidiumul Sovietului Suprem şi Consiliului de Miniştri de la Chişinău. 

Plecarea medicilor şi a voluntarilor pentru distribuirea ajutoarelor dincolo de Prut s-a făcut în regim de excepţie. Barierele existente în ceea ce priveşte schimburile dintre România şi RSSM nu fuseseră însă anulate în mod oficial. 

În acest sens, în data de 3 ianuarie 1990, prim secretarul CC al PCM, Petru Lucinschi, adresează o scrisoare lui Eduard Şevarnadze, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, şi ministru de externe al URSS. Lucinschi menţionează din capul locului poziţia oficială a Chişinăului prin care „s-a exprimat solidaritatea cu lupta dreaptă a poporului român împotriva regimului autoritar, susţinerea măsurilor de reînnoire democratică a României”, precum şi că „poporul moldovenesc şi-a declarat protestul împotriva violenţei şi cruzimii manifestate de forţele reacţionare care acţionau pe teritoriul ţării”. 

Se evidenţiază şi expresia „poporul român frate”, evitată cu grijă în limbajul oficial de la Chişinău decenii la rând. Paradoxal, anterior moldovenii aveau voie să-i numească fraţi pe ruşi şi ucraineni, tadjici şi uzbeci, azeri şi georgieni, polonezi şi maghiari, dar nu şi pe români ! 

Primul secretar al partidului comunist moldovean remarcă, de asemenea, neliniştea deosebită a populaţiei republicii faţă de evenimentele din România „care se explică prin faptul că poporul moldovenesc şi poporul român au aceleaşi origini istorice, culturale, aceeaşi limbă, dar şi vaste legături de rudenie”. Aceste relaţii au fost întotdeauna apropiate şi reciproc avantajoase, dar în ultimii 20 de ani, spune Lucinschi în memoriului său către Şevarnadze din 3 ianuarie 1990, nu s-au bucurat de o atenţie deosebită, fiind „stăvilite atât de partea română, cât şi de fosta conducere a republicii”. Mai mult, „orice interes faţă de aprofundarea legăturilor cu România erau etichetate în republică drept naţionaliste”. În contextul „Perestroikăi, a noi mentalităţi politice [lansate de Gorbaciov] şi conştientizarea construirii unui case europene comune, precum şi a transformărilor din România, apar premise pentru stabilirea unor relaţii multilaterale directe între RSSM şi România”. 

Lucinschi cere astfel Moscovei să permită Chişinăului relaţii directe cu Bucureştii, fără mijlocirea atentă a Centrului. Domeniile care sunt menţionate ca prioritare şi care urmau a fi promovate ţineau de sfera economică, a ştiinţei, dar şi a schimbului de cadre didactice şi studenţi. Se propunea şi încheierea unor convenţii de colaborare între Televiziunea Română Liberă, Radio România şi televiziunea şi radioul moldovean, dar şi între Uniunile Jurnaliştilor de la Bucureşti şi Chişinău. 

Lucinschi este foarte îngrijorat de tendinţele unioniste din RSSM şi îi sugerează şefului diplomaţiei sovietice să ridice problema pe lângă conducerea României, în aşa fel încât aceasta să îşi reitereze poziţia privind inviolabilitatea hotarelor aşa cum au fost stabilite după cel de-al doilea război mondial şi confirmate prin Actul Final de la Helsinki. Această precizare ar descuraja, opinează şeful partidului comunist de la Chişinău, acea parte a populaţiei republicii care tinde spre unirea cu România.

Moscova a dat curs majorităţii revendicărilor din acest memoriu, iar gestionarea fidelă a relaţiei cu România a fost, se pare, unul dintre motivele de promovare a lui Petru Lucinschi în funcţia de secretar al CC al PCUS pentru ideologie şi propagandă jumătate de an mai târziu. Este de menţionat însă şi faptul că drept urmare a acestui demers autorităţile de la Chişinău au putut iniţia relaţii dintre cele mai strânse cu România, mai ales în ceea ce priveşte trimiterea studenţilor basarabeni la universităţile de peste Prut începând cu toamna anului 1990. Aceasta rămâne cea mai serioasă şi durabilă investiţie a României în Republica Moldova, fără de care este greu de imaginat că schimbările din 2009 de la Chişinău s-ar fi produs vreodată.

www.europalibera.org

Citește mai departe...

Basarabii (partea II)

Cu toate, ca sunt de parerea, ca letopisetul Cantacuzinesc oglindeste fapte reale si, in general, veridice, descalecatul lui Negru-Voda din Fagaras peste munti nu-l putem califica ca o intemeiere a Tarii Romanesti. In rezultatul acestui descalecat ducatul Fagarasului a capatat unele posesiuni peste munti. Si atat. Fiindca toate datele de ordin genealogic si heraldic vorbesc contra descendentei domnilor Tarii Romanesti din Fagaras. (…)

Cu toate acestea, nu pot exista indoieli, ca anume Basarab este intemeietorul Tarii Romanesti, anume el a «descalecat-o», asa cum o cunoastem noi pe parcursul secolului XIV. La o departare de numai 67 de ani dupa moartea lui Basarab, a 1419, regele Ungariei, Sigismund, pe care nu-l putem banui de simpatie fata de Basarab, indica clar intemeietorul: «Tara Ugrovlahiei, care este Basarabeasca».

(…) Mare bucurie regatul Ungariei n-a avut de la unirea cnezatelor romanesti intr-un stat mare – Tara Romaneasca (Ugrovlahia). Dar, necatand la aceasta, observam ca regii maghiari recunoasteau unele drepturi al domnilor din neamul lui Basarab asupra Almasului si Fagarasului. Aceasta nu putea avea loc decat in baza dreptului patrimonial.

Odata ce Basarab e inmormantat la Campulung, oras «descalecat», potrivit cronicilor, de Nergu-Voda, evenimentul s-a produs in timpul lui Basarab I. Cuplarea acestor doua (a Almasului si Fagarasului – n.n.) Tarii Romanesti putea avea loc in cazul cand Basarab I era casatorit cu fiica lui Negru-Voda din Fagaras si acesta nu mai avea mostinitori. Dupa moartea lui Negru-Voda in anul 1314 (1315) Basarab I mostenea domeniile lui in Transilvania. Numai in asa caz putea mosteni Basarab titlul de herteg al Almasului si Fagarasului. Astfel, pentru o parte din teritoriul Tarii Romanesti, «descalecator» era Negru-Voda, care a ramas in traditie. (...)

Stapanirea Severinului, dar mai ales a Fagarasului, de catre domnii Tarii Romanesti era conditionata de regele Ungariei, in dependenta de orientarea politica a acestora. Cand Basarabii recunosteau suveranitatea regelui maghiar in titlu apare «duce de Fagaras», in schimb dispare particula «IO» (Ioan) din titlul domnitorului (secolul XIV). Se vede ca aluziile la inalta demnitate nobiliara a domnitorilor romani supara auzul regelui Ungariei. Acasta e inca o marturie, ca in secolul XIV se stia prea bine, ca «IO» insemna Ionita Asan, regele:

1369 – Ladislav, din mila lui Dumnezeu si a regelui Ungariei, voievodul Transalpin si ban de Severin, precum si duce de Fagaras.
1372 – Vladislav, voievod Transalpin, ban de Severin si duce al Fagarasului nou dobandite.
1374 - … voievod Vladislav, domn a toata Ugrovlahia… (la sfarsit): «Io Vladislav-voievod, din mila lui Dumnezeu, domn».
1385 – Io Dan-voievod – domn a toata Ugrovlahia.
1387 – IO Mircea-voievod – domn a toata Ugrovlahia.
1388 – Ioan Mircea-mare voievod si domn a toata Ugrovlahia.
1389 – mare si singurstapanitor domn Ioan Mircea-voievod, din mila lui Dumnezeu atottiitor, domn a toata Ugrovlahia si a parintilor Podunaviei si a celor de peste munti.
1390-1400 – Io Mircea-mare voievod, cu mila lui Dumnezeu si darul lui Dumnezeu, obladuindu toata tara Munteneasca, inca si Latura Tatarului si hotarul sub munte si pre toata Dunarea.
1391 – Noi, Ioan Mircea, din mila lui Dumnezeu, domn si voievod a toata Tara Valaha, incepand de la munti pana la marginile partilor tataresti si domn pe veci a toata Tara Fagarasului.
1401-1406 – Io Mircea-voievod, din mila lui Dumnezeu, stapanind si domnind peste Tara Ugrovlahiei si a partilor de peste munte si pe toata Dunarea, Almasului herteg si al Banatului Severinului.
1404-1416 – Io Mircea, mare voievod si domn, stapanind si domnind peste toata Tara Ugrovlahiei si al partilor de peste munti inca si catre partile tataresti si Almasului si Fagarasului herteg.

S-ar parea, ca in timpul lui Mircea cel Batran regele Ungariei s-a impacat cu inalta provinenta a domnilor romani. Dar in tratatul de alianta al lui Mircea cu Sigismund, incheiat la Brasov (1395) contra turcilor, domnul roman se intituleaza: - Noi, Mircea-voievodul Tarii Romanesti, duce Fagarasului si ban al Severinului. Prenumele «Io» lipseste.

E evidenta descendenta directa din tata in fiu a domnilor Tihomir, Basarab, Nicolae Alexandru, Vladislav, Radu I, etc. Piatra funerara a lui Nicolae Alexandru dovedeste, ca el, deasemenea, poarta prenumele Ioan (Io), mostenit, desigur. (…)

(…) Cere o noua explicatie orginea si semnificatia numelui Basarab. Dupa talmacirea nu tocmai reusita a numelui Basarab de catre Bogdan Petreceicu Hasdeu, s-au incurcat lucrurile. Toata tragedia e, ca aceasta problema au atacat-o istorici de talie inalta, autoritatea carora discurajeaza intentia de a replica. N. Iorga, O. Densuseanu, N. Draganu, C. Giurescu, s.a. s-au unit in parerea, ca numele Basarab e de origine cumana de tipul Talaba, Tancaba si Toxaba.

Majoritatea istoricilor romani sustin sau tac din cauza de mai sus. Drept, cand domniile lor parasesc muzicalitatea fonetica si trebuie de explicat lucrul acesta din punct de vedere national, dinastic, grad de noblete, heraldic, religios, o cam botesc in felul urmator: «Vom conchide, deci, ca numele Basarab poate fi de origine cumana, dar ca voievodul, care purta acest nume, a fost roman si domnul romanilor, asa cum marturisesc cronicele si documentele straine».

Numele Basarab nu poate fi cuman din urmatoarele considerente:

1. Basarab a fost crestin de rit ortodox, si evident, nu putea fi botezat cu un nume de cuman, care erau pagani, in cel mai bun caz catolici (episcopia de la Milcov). Nici biserica catolica nu-i botezata cu asa nume. Din punct de vedere religios, Basarab trebuia sa poarte un nume grecesc, slav sau romanesc.

2. Din punct de vedere a gradului de noblete, Basarab trebuia sa fie un nume de nobil deasemeni grecesc, slav ori romanesc, nume compus, cu doua radacini, care sa contina in sine notiuni de glorie, putere, dominatie.

3. Cumanii crestinati preluau nume din lumea crestina si nu invers. Sotia lui Stefan al V-lea, rege al Ungariei (1370-72) – Elizabeta (III) era cumana. Pe fiul lor l-au numit Ladislav (Vladislav). Nici demnitatea de rege n-a putut impiedica etichetarea lui. El a fost poreclit Ladislau al IV-lea Cumanul.

Si inca un fapt. Cu toata dorinta de a-l umili pe biruitotul sau, Carol Robert in diploma din 1335 il numeste tocmai «Basarab Valahul». Nimic mai mult.

Pentru a intelege motivatia onomasticii nobiliare romanesti trebuie sa ne clarificam de ce nobilii utilizau nume slave, Litovoi, Seneslav, Tihomir, Vladislav, Radomir (Radu), Miroslav (Mircea), Priasnaglava, s.a. Dar, dupa cum s-a dovedit a fi, aceste nume slave nu sunt. Ele sunt niste adaptari slave a unor nume de origine germana sau scandinava. (…) Asa, Vladislav e paralel cu germanicul Valdemar, ce se compune din radacinile «stapan» si «glorie». Riuric are paralele germana Hrodric, ceea ce inseamna «glorie» si «bogatie». Igor – Ingvar, «Iugvio», zeul bogatiei si «paza».

Rusii au un singur nume de acest tip, curat rusesc, dar si acela e facut dupa modelul german. Acest nume este Sveatoslav (glorie sfanta). Deseori cnejii rusi din sec. XII-XIII mai aveau un nume, care era utilizat in familie, nume simplu rusesc de tipul Menisoi, Malet, Greaznuha, Neciai, Starsoi, Serediac, s.a. Numele compuse din doua radacini erau frumoase, sunatoare, impresionabile, dar incomode in viata de toate zilele. Deaceea ele erau prescurtate. La germani: Carlman – Carl, Conrad – Curt; slavii: Miroslav – Mir, Miresc; romanii: Vladislav – Vlad, Vlaicu, Vladut.

Aici trebuie sa adaugam, ca numele grecesti tot au la baza sa un nume compus din doua radacini. (…) Domnii romani nu faceau exceptie din nobilimea europeana si, dupa cum vedem din documente, respectau cu placere acest privilegiu nobiliar. Deci, numele Basarab nu putea fi un oarecare nume cuman, dar era un nume compus si ceva trebuia sa insemne.

Primul care a intuit acest lucru a fot Bogdan Petreceicu Hasdeu, mare istorician si mare lingvist. Sigur, ca a gresit, tratand semnificatia acestui nume; dar ca el este compus, nu s-a indoit nici o clipa.

Daca aplicam metoda excluderii, obtinem un rezultat foarte interesant. Acest nume, Basarab, nu e nici grecesc, nici slav (german). Deci poate fi numai romanesc. Noi cunoastem variantele latino-ungarofona si slava a acestui nume, dar pe cea romaneasca – nu. Ungurii pronuntau: Bazarab, Bazaraab, Bazarad, Basaras; slavii – Basarab, Basarabov Ivanca.

Documentar acest nume «Basarab» se intalneste dupa Basarab I cel mai devreme la 1341. Toti purtatorii lui sunt nobili. Deseori ei mai au nume: Ioanisis Bazarab, Bazarab Longus, Ioan Basarabia.

Dupa parerea mea, «Basarab» e un nume romanesc, care a aparut la inceputul sec. XIII probabil in legatura cu navalirea tataro-mongolilor. Eu il descifrez «Bate-arapi». Voi cauta sa argumentez acest lucru.

In primul rand, exista un precedent in arealul vital al romanilor: imparatul Bizantului Vasile al II-lea (969-1025) a fost supranumit Bulgaroctonul (ucigatorul bulgarilor) pentru distrugerea primului tarat Bulgar in 1018.

In al doilea rand, eposul popular ne arata, ca romanii utilizau nume compuse pentru cei mai de seama dintre ei: Fat-Frumos, Ileana-Cosanzeana, Sfarma-Peatra, Stramba-Lemne, Pasarila-Lat-Lungila, s.a.

Multe cuvinte compuse au fost reduse pana la atat, ca greu se poate de restabilit semnificatia initiala: Sanchetru – Sfantul Petru si Pavel, Santamaria – Sfanta Maria, Sanicolau – Sfantul Nicolae. Numele (calificativul) Batearapi pe parcursul a o suta de ani a devenit Basarab. Romaneste, probabil, suna Batarap. El a suferit metamorfoze mult mai mici, decat exemplele de mai sus. Batearapi, Batarap, Basarab. Usor alterneaza suntele t-t-s si p-b.

Acest nu era numele complet a lui Basarab. Zaconicul lui Stefan Dusan din 1349 il numeste «Basarabov Ivanca». Toti istoricienii romani sunt de parerea, ca «Ivanca» e prenumele Ioan (Ionita Asan). Ma alatur si eu la asta. Dar nici asta nu e totul.

Straniu il chema pe fiul lui Basarab I – Io Neculai Alexandru. Doua nume de origine elina in ordine consecutiva. In asa fel e numit numai pe piatra de mormant (pentru prima data) si de posternitate cand zic, ca chipurile, au vazut de la el un document de danie… In timpul vietii el era numit Alexandru. Numai ungurii ziceau – Alexandru Bazarade. Dar ce poate fi mai pretios decat informatia pe care ne-o ofera fiul sau Vladislav la numai 5 ani de la moartea tatalui sau, in anul 1369. Vlaicu I il numeste «parintele nostru preascump, raposatul Alexandru, de buna amintire». Trebuie sa avem in vedere, ca aceasta se scrie intr-un document special de cancelarie.

Ce l-a facut pe ziarul bisericii din Arges sa scrie pe mortar, ca marele Basarab e inmormantat la Campulung? Oare nu e dedicata aceasta biserica lui? Hramul Sfantul Nicolae domnesc nu vorbeste oare despre numele adevarat a lui Basarab? Astfel, ce l-a facut pe zidar sa-si aminteasca de Basarab I la 13 ani dupa moartea acestuia? (Biserica a fost construita in 1365-1369.)

Toate aceste date ne impun sa deducem, ca numele deplin al unificatorului Tarii Romanesti este Ioan Nicolae Basarab, domn roman cu nume romanesc. Ioan Nicolae Batearapi, Basarab valahul. Pe fiul sau il chema Ioan Nicolae Alexandru. Nicolae, insa, e un patronimic, numele tatalui sau.

Grigore Jitaru
(Anuarul II, anul 1995, Muzeul National de Istorie a Moldovei, Chisinau)

Foto: Stema lui Ugrinus (Negru-Voda) 1290-1314.

Citește mai departe...

Va supravieţui Republica Moldova până în 2012?

Republica Moldova riscă să nu apuce să vadă dacă există sau nu viaţă după ce se sfârşeşte calendarul maia în 2012. Asta pentru că, până la anul, ar putea să fie lovită de o apocalipsă regională cu efect restrâns, dar eminamente letal.

Un tertip halucinant

L-am auzit deunăzi pe Marian Lupu confesându-se la un post de televiziune că PDM a pus capăt negocierilor cu PCRM, întrucât acesta din urmă ar fi neglijat criza constituţională. Cu alte cuvinte, formaţiunea lui Voronin îşi dorea să vină la putere, dar nu vroia să caute soluţii pentru alegerea preşedintelui republicii. De unde şi concluzia că Partidul Comuniştilor urmărea să provoace cu bună ştiinţă noi alegeri anticipate. Calculul lui Voronin este străveziu.

Fostul preşedinte îşi propunea să profite de aflarea sa la guvernare pentru a pune mâna pe resursele administrative şi a submina, prin abuz de putere, opoziţia liberală şi democrată, asigurându-şi astfel o victorie confortabilă în viitorul scrutin. Pare să fie o tactică halucinantă. Un tertip aiuritor. Un fel de dans al surdei pe mormânt. Nu-i exclus însă ca astfel de socoteli să-şi facă astăzi şi unii democraţi.

Euforizaţi de scorul electoral bun sau, din contră, deprimaţi de rezultatul modest obţinut la 28 noiembrie, unor actori ar putea să le treacă prin cap ideea să perpetueze criza constituţională pentru a împinge lucrurile spre un nou scrutin. O combinaţie de doi bani! Republica Moldova riscă să nu supravieţuiască până la o nouă rundă de alegeri anticipate. Există câţiva factori care periclitează însăşi existenţa statului în cazul în care nu va fi ales preşedintele republicii.

Spectrul fatal al alegerilor anticipate

Primul. Dacă Sabia lui Damocles a alegerilor anticipate va plana iar asupra ţării, nici una dintre problemele capitale nu va fi rezolvată. Dimpotrivă, la cele vechi se vor adăuga altele, mult mai presante. Instabilitatea politică se va adânci. Investiţiile străine nu vor veni. Corupţia se va înteţi. Monopolurile vor strangula businessul mic şi mijlociu. Locurile de muncă şi aşa puţine se vor diminua. Sabotajul birocraţiei va continua. Justiţia nu va funcţiona etc. Republica Moldova şi aşa trăieşte din pomeni externe. S-ar putea ca societatea să intre într-o comă profundă încă până la finele lui 2011.

Al doilea. Spectrul alegerilor anticipate nu face decât să caşte şi mai mult prăpastia din societate care desparte adepţii vectorului occidental de cei ai vectorului oriental. Dezbinarea se va accentua, conducând la o escaladare a tensiunilor sociale. Acest fapt va fi speculat de Federaţia Rusă care, prin premierul său, Vladimir Putin, ne-a ameninţat deja cu un Kârgâzstan la noi acasă. În aceste condiţii, nu-i exclus ca situaţia să iasă de sub control încă până la sfârşit de an.

Al treilea. În cazul în care vor fi suspectaţi că obstrucţionează depăşirea crizei constituţionale pentru a provoca noi alegeri, formaţiunile AIE ar putea să piardă încrederea partenerilor occidentali. Or, fără sprijinul UE şi SUA, Alianţa nu va rezista. Asta să fie clar.

Al patrulea. Aliaţii noştri occidentali, speriaţi de interminabila criză la porţile UE şi NATO, dar şi de o previzibilă înăsprire a relaţiilor cu o Rusie tot mai xenofobă, ar putea fi constrânşi, în lipsa unei voinţe politice în interiorul ţării, să recurgă la o operaţie chirurgicală din afară. Nici UE, nici SUA nu vor tolera „somalizarea" Republicii Moldova. De aceea, marile cancelarii occidentale ar putea impune, în cel mai bun caz, o administraţie externă la Chişinău, ceea ce va însemna de fapt falimentarea Republicii Moldova.

O prioritate existenţială

Aşa fiind, alegerea preşedintelui republicii devine pentru moment o prioritate existenţială. Mai cu seamă că există soluţii reale pentru tranşarea acestei probleme. Cea mai radicală dintre ele ar fi un nou referendum constituţional, desfăşurat simultan cu alegerile locale. Atât că de data aceasta urmează să fie eliminat pragul minim de prezenţă la urne.

Posibilitatea unei iminente amendări a Constituţiei prin referendum i-ar putea forţa pe comunişti să voteze propriul lor proiect de modificare a Legii Supreme, fapt ce va permite alegerea preşedintelui în Parlament cu o majoritate simplă. Această cale de deblocare a crizei constituţionale este cea mai scurtă, cea mai economicoasă şi cea mai agreată de Comisia de la Veneţia.

În fine, cea de-a treia soluţie ar fi alegerea unui preşedinte neutru, din afara celor patru partide parlamentare. Poate că n-ar fi rău, dar e foarte greu. Nu va fi deloc uşor să identifici o persoană care ar fi pe toate gusturile politice.

Oricum, există şanse reale de a-i asigura AIE-2 un mandat plin. Ca să izbândească, toate cele trei partide ale coaliţiei de guvernământ trebuie să pornească pe un drum lung şi, în ciuda mulţimii de hopuri, să urce pe el nu mai puţin de patru ani.

Petru Bogatu

Jurnal.md

Citește mai departe...

Bun venit în România, Nagy Istvan și Vitez Mihaly!

Dupa ce i-a vrajit pe basarabeni ca e mare patriot, ca vrea unirea, ca-i place votca, ca nu stiu ce, numai ca sa le ia voturile ca sa-si mai bata joc de noi inca cinci ani, Baselu isi baga picioarele in el de nationalism si ne da un sut in ce n-are Boc (sange in instalatie) si promulga legea anti-romaneasca a educatiei. Cu alte cuvinte nationalismul e bun sa-i tragi presul de sub picioare Prostanacului aka Geoana, dar pe urma il arunci la gunoi, torni benzina din aia scumpita peste el si-i dai foc, ca nu e de bon-ton, nu e european si mai ales nu vrei sa strici relatia cu amanta ta Udemereasca.

Dupa ce clica pedelisto-udemerista si-a batut pe rand joc de pensionari, de militari, de angajatii statului si in general de noi toti, acum a venit randul limbii romane sa fie calcata in picioare. Sub pretextul reformei in educatie, prin prevederi ascunse perfid in textul legii asa cum numai UDMR-ul stie sa ascunda ceva, se legifereaza invatarea geografiei si istoriei Romaniei in limba maghiara! Probabil si a chimiei, algebrei, geometriei si trigonometriei. Chiar cum s-o zice la H2SO4 in maghiara?

Poate pentru unii este ceva normal, poate se va spune ca au si copiii maghiari dreptul sa invete cate ceva in limba lor materna. Normal ca au! Dar oare chiar crede cineva ca UDMR, PD-L, Curtea Constitutionala sau Baselu s-a gandit la drepturile copiilor maghiari din Romania? S-au gandit ei oare ca acesti copii oricum nu stapanesc prea bine limba romana pentru ca in zonele unde se vor aplica aceste prevederi legale - Harghita si Covasna in special - limba romana este ocolita ca ciuma? S-au gandit ei oare ca acesti copii peste 5-10 ani cand termina scoala cu geografia, istoria si probabil si “limba romana” in limba maghiara, impinsi de saracia zonei in care traiesc vor trebui sa-si caute de munca in afara judetului, cel mai probabil in localitati populate majoritar de romani, unde CUNOASTEREA LIMBII ROMANE ESTE OBLIGATORIE LA ANGAJARE?!?! S-au gandit pe dracu sa-i ia. Cine ii va indemna pe tinerii maghiari sa mai invete si limba romana PENTRU A SE INTEGRA IN SOCIETATE, atata timp cat liderii comunitatilor maghiare in frunte cu presedintii de consilii judetene, adica oameni care ocupa functii de demnitate publica in Romania, alearga ca turbati sa-si ia cetatenie maghiara dovedind o lipsa totala de respect fata tot ce inseamna romani, romanitate, Romania, automat si fata de limba romana? Nimeni!

Prin aceasta lege nu s-a dat dreptul, asa cum ar crede cineva, de a invata geografia si istoria in limba materna, de a le spune pe nume in limba ta lui Stefan cel Mare sau lui Mihai Viteazul (asta daca nu stiati cine sunt cei din titlu), ci s-a condamnat la moarte limba romana in Harghita-Covasna! Dar tot ce este in mintea vietuitoarelor politico-juridice care au redactat, sustinut si promulgat aceasta lege este impartirea ciolanului respectiv a zonelor de influenta in ce a mai ramas din tara asta. Nu interesul romanilor sau al maghiarilor din Romania.

Banu Maracine, sursa: nationalist.ro

Citește mai departe...

Igor Smirnov vrea să cenzureze presa de pe Internet

Activitatea mass media de pe Internet ar trebui reglementată în acelaşi mod ca şi restul presei din Transnistria, susţine Igor Smirnov, liderul de la Tiraspol.

Igor Smirnov consideră că înregistrarea este obligatorie pentru toate tipurile de presă. Cerinţa se conţine într-o adresare a liderului transnistrean către deputaţii din regiune, făcută la finele lunii trecute şi citată de agenţia locală „Dnestr”.

Experţii ruşii din domeniu consideră că o asemenea măsură la care are de gând să recurgă Tiraspolul nu este altceva decât aplicarea cenzurii pe Internet şi că de pe urma acesteia ar avea de câştigat companiile moldoveneşti şi serviciile secrete de la Chişinău.

Transnistria nu dispune de un serviciu de acordare a domeniilor pentru Internet. Majoritatea publicaţiilor de ştiri transnistrene de pe Internet au domeniile „.com” şi „.ru”.

sursa: azi.md

Citește mai departe...

Liderii partidelor, care au acces în Parlament, ar putea juca teatru pe scena Naționalului din Bălți

Cei patru principali actori politici de la Chisinau au toate sansele sa se mute pe scena Teatrului National „Vasile Alecsandri” din Balti si sa se aleaga cu roluri importante in spectacole.

Directorul Nationalului din Balti, actorul si regizorul Anatol Racila, a spus pentru DECA-press ca i-ar accepta in trupa de actori pe Marian Lupu, Mihai Ghimpu, Vlad Filat si Vladimir Voronin – liderii celor patru partide care au acces in Parlament.

Daca ar fi sa-i angajez in roluri, Racila a spus ca il vede pe Vlad Filat in pielea lui Don Quijote pentru ca s-ar incadra perfect in acest rol.

„Lui Marian Lupu i-as da rolul lui Faust pentru ca ceea ce face pe scena politica i se potriveste pentru acest rol, iar pe Mihai Ghimpu il vad in rolul Ilenei Consanzene sau in cel al Revizorului”, a mai spus Anatol Racila.

„Cat priveste Vladimir Voronin, inca nu s-a nascut acel dramaturg care sa scrie o piesa in care am gasi un rol potrivit pentru liderul comunistilor”, a declarat directorul teatrului baltean.

Anatol Racila este director al Teatrului National „Vasile Alecsandri” din Balti de circa 20 de ani si face teatru de 35 de ani. In toamna anului curent a fost decorat de Mihai Ghimpu cu „Ordinul de Onoare”.

Citește mai departe...

Basarabii (partea I)

Descendenta Basarabilor din Asanesti este evidenta. Nu e greu de presupus cum au ajuns a domni in Tara Romaneasca o ramura a imparatilor Valaho-Bulgariei.

Registrele genealogice ale dinastiilor europene dau putine date despre tarile romane, Bulgaria, Serbia; sau nu includ deloc date despre ele. Cercetarea arborilor genealogici ai dinastiilor domnitoare in tarile vecine pentru perioada 1200-1400 ne permite sa concludem, ca tarile romane si transdanubiene erau ocolite, ca regula, de vecinii lor mult mai puternici. Exceptie face imperiul Valaho-Bulgar in timpul maririi lui – 1200-1400.

Religia crestina de rit ortodox e una din cauze, dar nu cea mai hotaratoare. Puternicia militara si situatia economica determinau nivelul de inrudire intre monarhi. Aceasta situatie a conditionat o inrudire stransa intre casele nobiliare romanesti, bulgare si sarbe.

Asa, de exemplu, in perioada ce i-a urmat lui Basarab, pentru care istoria dispune de date, observam urmatoarea situatie: o fiica a lui Basarab-voievod, Teodora, e casatorita cu Ioan Alexandru, tar al Bulgariei 1331-1371. Au avut patru copii: Mihail Asen, Ioan Stratimir, Ioan Asen, si o fiica. Ioan Stratimir, nepotul lui Basarab voievod devine domn al regiunii Vidin (1355-1365) si se casatoreste cu sora lui Vladislav-voievod, fiica lui Nicolae-Alexandru, adica cu o alta nepoata a lui Basarab, cu verisoara sa dreapta.

Vladislav-voievod, domn al Tarii Romanesti (1364-1377), a fost casatorit cu Chera Ana. Nu-i exclus ca ea a fost fiica lui Ioan Alexandru si Teodora, fiica lui Basarab, fiindca ea, iar impreuna cu ea si Vladislav, mosteneste intreaga regiune a Vidinului, aflata pana in 1365 sub stapanirea lui Ioan Stratimir (fratele sau).

Fiica lui Vladislav-Voievod, Slava, a fost casatorita cu regele Serbiei, Uros al V.

Aceasta situatie de inrudire, la sigur, a existat si in perioada premergatoare domniei lui Basarab. Noi nu stim, de exemplu, cu cine a fost casatorit Litovoi, Barbat, Seneslav, Ioan si alti voievozi romani. Dar aceste circumstante sunt foarte importante, uneori hotaratoare. Cazul lui Vladislav-voievod ne-o demonstreaza. Printr-o simpla casatorie se putea obtine o tara intreaga. Inscriptia deasupra tabloului votiv a lui Vlaicu Voda si a doamnei Ana cuprinde urmatoarele: «Vladislav, in Hristos dumnezeu credincios, voievod si domn singurstapanitor al pamanturilor Ugrovlahe, a Vidinului si intregii regiuni a Vidinului. Singurstapanitoarea Chera Ana, in Hristos dumnezeu credincioasa si doamna a pamanturilor Ugrovlahe, si a intregii regiuni a Vidinului».

Majoritatea cercetatorilor, care au studiat intemeerea statelor romanesti, au neglijat sau au ocolit argumentele de ordin genealogic si heraldic, mai ales dupa incercarea nu prea reusita a marelui Bogdan-Petreceicu Hajdeu de a demonstra provenienta Basarabilor pe baza argumentelor de ordin heraldic si lingvistic.

Basarabii, ramura a Asanestilor, romani transdanubieni, au patruns si s-au inaltat in scaunul domnesc al Tarii Romanesti, de altfel de ei adunate, prin aceleasi legaturi de rudenie, casatorii. Multimea datelor privind descalecatul Tarii Romanesti prin asta si se explica. Depinde cine si ce a descalecat.

Procesul de unificare a cnezatelor romanesti incepe inainte de Basarab. Cnezatul lui Litovoi, dupa invazia tatarilor din 1241, ramase cel mai puternic – tatarii n-au devastat acest cnezat. Nu e cunoscut faptul, de ce calugarii ioaniti n-au luat cnezatul drept cadou, cand l-a oferit cu atata marinimie Bella, regele Ungariei la 2 iunie 1247 – pamanturile transalpine. Probabil, Bella daruia ceea ce nu-i apartinea, sau ii scapa vadit din mana.

Voievodul Litovoi, dupa cum se vede dintr-o diploma a regelui ungar Ladislav al IV-lea Cumanul, dupa anul 1262, uneste la voievodatul sau alte pamanturi sau cnezate romanesti. (…) Putin ca a ocupat pamanturile dependente de Ungaria, Litovoi nici impozite nu platea. Era un inceput de stat independent – un descalecat in limba cronicilor vechi.

Drept, ca Litovoi n-a sustinut examenul de maturitate, pe care l-a sustinut mai tarziu cu succes Basarab in anul 1330. Ludovic al IV trimite o oaste in frunte cu magistrul Grigore, care infrange pe romani. Litovoi cade in lupta. Fratele lui, Barbat, cade in prizonierat, dar e rascumparat cu o suma «foarte mare» de bani, dupa cum spune acelasi rege. Se vede ca avea cine si cu ce rascumpara, de s-a inmuiat inima regelui asa rau pornit. Cnezatul era mare, probabil, permitea a aduna averi solide.

Cine i-a urmat lui Litovoi e greu de spus, fiindca el avea mai multi frati, minimum doi, dupa cum rezulta din aceeasi diploma a regelui Bella - el spune de «fratii sai».

Pornind de la faptul, ca in anul 1324 il gasim pe Basarab in fruntea unui stat roman mare si puternic, ca despotul de Loveci (pe atunci) Ioan Alexandru si fiul regelui Stefan Dusan iau in casatorie pe fiicele lui Basarab, ne vorbeste despre aceea, ca domnul Tarii Romanesti era dintr-o vita nobila si ca in perioada de la moartea lui Litovoi (nu mai tarziu de 1285) si 1307 cand e mentionat un mare voievod la sud de Carpati, pe teritoriul romanesc s-au petrecut evenimente foarte importante, ba chiar dramatice.

Aceasta perioada coincide cu slabirea regatului ungar dupa moartea lui Ladislas al IV-lea in 1290 si slabirea influientei tatare dupa zdrobirea lui Nohai de catre Tokta. Situaia a favorizat procesul de unificare a tarii. Ramasi fara tutela ungara, cnejii mai mici au capitulat sau au fost infranti de cnezatul lui Litovoi.

Istoria ne-a lasat numai numele tatalui lui Basarab – Tihomir (Thocomery). Documentul nu concretizeaza ca Tihomir ar fi fost voievod, dar insusi numele «Tihomir» ne indica faptul, ca Basarab si taica-sau erau nobili de clasa intai, cnezeasca.

Atat particula «io» din titulatura domneasca, cat si blazonul familiei mostenit pe linia patrimoniala ne demonstreaza, ca domnii Basarabi sunt o ramura a neamului Asanestilor. Legaturile de rudenie cu nobilii bulgari si sarbi ne vorbesc despre faptul ca Basarabii nu puteau «descaleca» din Fagaras, ca ei erau localnici, din regiunea danubiana.

Cum au ajuns asasinestii a domni in Tara Romaneasca e o problema. Aici pot fi numai trei variante ce tin de relatiile de rudenie. Calea violentei se exclude. (…) Personal, imi pare mai veridica (urmatoarea ipoteza – n.n.).

In 1246, un oarecare boier – Nicola Litovoi – e mentionat ca conducator al cetatii Melnic. Folosindu-se de faptul ca acesta era bolnav, imparatul niceian, Ioan Vitati, prin siretlic, fara lupta, a ocupat cetatea. E riscant dar cazul merita cercetat, daca acest Nicola Litovoi nu e Litovoi, cneazul romanilor, pomenit in diploma Ioanitilor din 1247. Teoretic e posibil asa caz: Nicola Litovoi pierde cetatea Melnic si se refugiaza la neamurile sale de la Nordul Dunarii. Aici putea sa devina cneaz, daca luam in consideratie viforul tataro-mongol, care trecuse prin apropiere 6 ani in urma, si care a putut secatui considerabil vita barbateasca.

Pana la Litovoi, Melnicul a apartinut lui Alexei Slav, nepot de sora a lui Ionita Asan (Caloian). La inceput el stapanea numai Tepina, cetate in Rodopii de Nord. Apoi, inca pe timpul lui Caloian, isi raspandeste puterea asupra Rodopilor de Apus si Pirin. Treptat separa domeniul sau de imparatia Valaho-Bulgara, recunoaste suzeranitatea lui Henric I de Flandra (1206-1216, imparat al Imperiului Latin), casatorit a doua oara cu fiica lui Ionita Asan. Alexei Slav se casatoreste cu fiica lui Henric, devine despot si isi muta resedinta la Melnic.

Nicola Litovoi era, probabil, fiul sau nepotul lui Alexei Slav. De date concrete nu dispunem, dar numele de Litovoi (corect Liutovoi) este nume compus, de cneaz. In traducere inseamna «luptator cumplit». Acesta este un nume de mare nobil (pentru sec. XIII). Asa ca Nicola Litovoi n-a fost un oarecare boiernas mic. Interesant e faptul, ca blazonul Basarabilor i s-ar potrivi de minune lui Alexei Slav: descendent din asanesti si inrudit cu imparatii de la Constantinopol.

Basarab a succedat la tronul din Arges in mod natural. Totodata, nu vad nici un temei, de ce n-am da crezare letopisetului Cantacuzinesc, care, cu toate ca il confunda pe Negru-Voda cu Radu I (1377-1383) in privinta localizarii mormantului, esentialul sau pare a fi adevarat: rudele predecisoare lui Basarab isi au radacinile si in Banatul Severinului, ce este foarte credibil pentru Litovoi si neamul sau.

Era necesar chiar pentru cnezatele romanesti, situate la est de Severin, de a intretine relatii stranse de alianta si rudenie cu nobilimea banateana. Banatul e si cea mai veche vatra de statalitate romaneasca, care cu unele intreruperi a persistat din antichitate, probabil. Inrudirea cu asanestii, fireasca, de altfel, vita nobila de romani transdanubieni, a facut numai sa sporeasca autoritatea si puterea cnezatului lui Litovoi.

(Grigore Jitaru, Anuarul II, 1995, Muzeul National de Istorie a Moldovei)

Citește mai departe...

Noi, de fapt, a cui victorie sărbătorim?

În sfârşit – evenimentul s-a produs: s-a constituit Alianţa pentru Integrarea Europeană (AIE-2), formată din PLDM, PDM şi PL. La semnarea Acordului de constituire a Alianţei, după ce şi-a pus semnătura pe document, domnul Mihai Ghimpu a declarat următoarele: „Anexele de-acum ştiţi, se află peste câţiva ani de zile, ca la Pactul Ribbentrop-Molotov”. Cineva a intervenit, se pare dl Vlad Filat, după care, râzând, domnul M. Ghimpu zice în continuare: „Sau, câte odată – nici o dată!”. Devine clar: la textul Acordului propriu-zis al AIE-2 există Anexe secrete, conţinutul cărora îl vom afla peste câţiva ani, sau – poate – nici odată.

După şedinţa de astăzi a Parlamentului, la o cupă de şampanie, înconjurat de ziarişti, acelaşi Mihai Ghimpu a vorbit ceva despre perspectivele de viitor ale noii guvernări, în care liderul liberal a zis despre „9 mai, participarea la parada militară de la Moscova etc.”

Să recapitulăm: am avut mai multe semne că între PCRM şi PDM se va constitui o coaliţie de „centru-stânga”. Vizita domnului Narâşchin la Chişinău şi discuţia acestuia cu Lupu şu Voronin; compatibilitatea celor două formaţiuni de stânga; vizitele delegaţiei PDM la Moscova şi întâlnirile lui M. Lupu cu dnii Medvedev, Grâzlov şi alţi demnitari ruşi; semnarea acordului PDM cu „Edinnaia Rossia” cu dorinţa PDM de a se prezenta ca singura formaţiune în R. Moldova care apără interesele Federaţiei Ruse în interfluviul Pruto-nistrean; vizita din decembrie a dl V. Plahotniuc la Moscova; negocierile dintre PDM şi PCRM mult mai uşoare şi fructuoase decât cu partidele de dreapta cu declaraţiile respective că totul este deja aranjat şi altele – au fost semne evidente că se va constitui coaliţia de centru-stânga.

Aşi putea greşi, dar, se pare, Kremlinul i-a oferit dlui M. Lupu două perspective. Prima – cea mai uşor de realizat: coaliţia cu PCRM – un partid pro-rusesc prin excelenţă. Cea de-a două perspectivă, mai anevoioasă, dar care convine Rusiei: crearea unei coaliţii de „centru-dreapta”, dependentă de una din componentele de bază – de PDM-ul pro-rusesc. La urma urmei, PCRM chiar în opoziţie fiind, tot la Moscova priveşte. Câştigul Moscovei este evident: PCRM, supărat pe PDM pentru „trădare”, dar orientat spre Est prin definiţie, plus AIE-2 care, la insistenţa dlui M. Lupu, a fost determinată să semneze documente secrete la Acordul-cadru şi pe care le va realiza. Iată de ce liderii AIE-2 nu au suflat o vorbă clară despre perspectivele Republicii Moldova: despre prezenţa noastră în CSI, despre modul de reîntregire a R. Moldova [lichidarea regimului separatist, anticonstituţional, din raioanele de est ale Republicii Moldova], despre accederea noastră în NATO etc. Nici cel puţin despre lupta cu corupţia nu s-a vorbit cu limpezime. A, da: „integrare europeană”, „locul nostru în spaţiul european” – parcă am mai auzit despre asta, nu-i aşa? Nimeni altul decât chiar V. Voronin spunea aşa!

Aşa dar, din punctul meu de vedere, victoria politică a dlui Marian Lupu înseamnă, de fapt, victoria Moscovei. La 9 mai 2011 militarii moldoveni vor mărşălui semeţi pe Piaţa Roşie a Moscovei, cu atât mai mult cu cât, la 22 iunie 2011 se vor împlini 70 de ani de la… De la ce? De la începerea Războiului germano-sovietic, în care s-a încadrat şi România pentru a-şi recupera teritoriile răpite de bolşevici în iunie 1940, sau de la declanşarea „Marelui război pentru apărarea Patriei”?

Vom trăi şi vom vedea!

Să auzim doar de bine!

Anatol PETRENCU

Citește mai departe...