Selecționata de fotbal a Ungariei a aderat la PLDM după meciul cu Moldova

Astăzi s-a disputat partida de fotbal dintre Ungaria și Moldova din cadrul preliminariilor CE 2012. Selecționata Moldovei a cedat cu 2-1 după un meci controlat de tricolori. Ocaziile noastre au curs șuvoi la poarta maghiarilor însă mă rog, fotbaliștii au fost decepționați de rezultatele referendumului și au cedat moral. La meci a fost prezent și premierul Filat, care s-a deplasat la Budapesta cu un avion marca AN-2, da, da, aveți dreptate, anume acel găsit pe câmp la Briceni. În fine, imediat după meci, Filat i-a mustrat pe jucătorii moldoveni, iar celor maghiari le-a înmînat câte o cerere de aderare la PLDM. Iar jos, pe cerere, era menționat un bonus de câte 1% acțiune la Tutun CTC. Respectiv, următorii jucători au aderat la PLDM:

1. Gabor Kiraly, 2. Zoltan Liptak, 3. Pal Lazar, 4. Roland Juhasz, 5. Zsolt Laczko, 6. Peter Czvitkovics, 7. Balazs Dzsudzsak, 8. Gergely Rudolf, 9. Vladimir Koman, 10. Zoltan Gera (c), 11. Akos Elek 12. Marton Fulop, 13. Krisztian Vermes, 14. Szabolcs Huzsti, 15. Tamas Hajnal, 16. Krisztian Vadocz, 17. Vilmos Vanczak, 18. Adam Szalai

Fumatul dăunează grav sănătății dumnevoastră.

Citește mai departe...

Timp de şapte zile, Gaudeamus va difuza 11 filme româneşti

www.napocanews.ro

Pelicula românească "Eu când vreau să fluier, fluier" va fi prezentată duminică, 12 septembrie, în cadrul Festivalului filmului românesc. Cinefilii vor putea urmări acest film, proaspăt ales pentru a reprezinta România la premiile Oscar, la cinematograful Gaudeamus.

Timp de şapte zile, în cadrul festivalului vor fi proiectate filme care au în palmares zeci de premii, atât în România, cât şi peste hotarele ei. Pe lângă "Eu când vreau să fluier, fluier", sunt titluri "Lampa cu căciulă" sau "Cea mai fericită fată din lume". Festivalul este organizat de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Centrul Cultural Gaudeamus, şi este la cea dea treia ediţie. Intrarea este liberă.

Citește mai departe...

Dacă dosarul 7 aprilie era încheiat, participarea la referendum era de 70%

Foto: voceabasarabiei.net

"Dacă erau pedepsiţi măcar vreo 20 de comunişti care se fac direct vinovaţi de consecinţele evenimentelor din 7 aprilie 2009, dacă la nivel local nu rămâneau aceleaşi persoane în funcţii, dacă tinerii erau promovaţi, aşa cum se promitea, prezenţa la urnele de vor la referendumul din 5 aprilie avea să fie de cca 70%". Declaraţia aparţine liderului Mişcării "Democraţia Acasă", Vasile Costiuc, lansată azi, 7 septembrie, în cadrul unei conferinţe de presă.

"Cetăţenii au spus un ferm NU unei clase politice copromise. Rezultatele referendumului reprezintă efectul revoltei din aprilie 2009 atunci când sute de tineri şi-au pus viaţa în pericol pentru a salva Moldova de comunsim. Ei au crezut că unica şansă de a reconstrui Moldova după principii democratice şi europene este înlăturarea regimului Voronin şi susţienrea aşa zis-numite "forţe democratice" ", scriu membrii  Mişcării DA, într-o declaraţie de presă.

Aceleaşi surse au menţionat că cetăţenii sunt profund dezamăgiţi de ceea ce a întreprins actuala guvernare pe parcursul activităţii sale precizând că urmările cele mai grave le vom simţi abia de acum înainte.

În opinia organizatorilor conferinţei, toţi democraţii se transformă în "roşo-verzi, albastro-verzi sau un fel de struţo-cămile, mutanţi".

Sursa: UNIMEDIA

Citește mai departe...

Chişinăul vede film românesc

În perioada 6-12 septembrie, are loc cea de-a III-a ediţie a Festivalului Filmului Românesc la Chişinău, eveniment organizat de Institutul Cultural Român, înparteneriat cu Centrul Cultural Gaudeamus. Timp de şapte zile, vor fi prezentate în capitala RepubliciiMoldova şase lungmetraje şi cinci scurtmetraje românesti cu un palmares internaţional remarcabil. 
Programul cuprinde lungmetrajele Amintiri din epoca de aur I şi II (2009, scenariul: Cristian Mungiu, regia: Ioana Uricaru, Hanno Hӧfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu, Cristian Mungiu), Cea mai fericită fată din lume (2008, regia: Radu Jude, scenariul: Radu Jude şi Augustina Stanciu), Francesca (2009, scenariul şi regia: Bobby Păunescu), Katalin Varga (2009, scenariul şi regia: Peter Strickland), Cealaltă Irina (2008, regia: Andrei Gruzsniczki, scenariul: Ileana Muntean, Andrei Gruzsniczki, Mircea Stăiculescu), Eu când vreau să fluier, fluier (2010, regia: Florin Şerban, scenariul: Cătălin Mitulescu şi Florin Serban) şi scurtmetrajele Lampa cu căciulă (2006, regia: Radu Jude, scenariul: Florin Lăzărescu), Nunta lui Oli (2009, scenariul şi regia: Tudor Jurgiu), Ştefan (2007, regia: Stanca Radu, scenariul: Simona Ghita şi Stanca Radu), Renovare (2009, scenariul şi regia: Simona Ghita si Paul Negoescu) şi Derby (2010, scenariul şi regia: Paul Negoescu). Cu exceptia filmului regizat de Florin Şerban, proiecţiile reprezintă premiere în Republica Moldova. În fiecare zi a festivalului, înainte şi după proiectii, vor avea loc discuţii cu invitaţii. În zilele de 11 şi 12 septembrie, regizorul Florin Şerban va răspunde, în două sesiuni, întrebărilor cinefililor.
În deschiderea festivalului, luni, 6 septembrie, de la ora 11.00, la Centrul Cultural Gaudeamus va fi organizata o conferinta de presa. Vor fi prezenţi criticul de film Magda Mihăilescu, regizorul Tudor Jurgiu, scenaristul Florin Lăzărescu, Lidia Troianowski (Centrul Cultural Gaudeamus) şi Irina Malcea (Institutul Cultural Roman).
Proiecţiile au loc la Centrul Cultural Gaudeamus (str. Vasile Alecsandri nr. 4). Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Programul complet al Festivalului, pe www.icr.ro/festfilmchisinau2010.

Citește mai departe...

Basarabia, înapoi la maica Rusie?!

Viscerele politice ale lui Vladimir Voronin zambesc fericit: i-a mai pacalit inca o data pe propriii concetateni. Batranul general sovietic de militie si-a vazut visul cu ochii: mamaliga moldoveneasca nu a explodat! S-a inmuiat dupa propaganda unui Lenin care inca mai rade, neinmormantat crestineste!

Urmasii lui Bogdan si ai lui Stefan nu au iesit “la vot”. Referendumul constitutional este virtual invalidat, iar initiativele democratilor de la Chisinau sunt practic anulate.

Moldova, inapoi in buzunarul Kremlinului

“Maretei Rusii nu-i mai plac vinurile noastre, nici merele crescute in fosta ei ‘gradina infloritoare’. Ea are accese de isterie si actioneaza cu cruzime cand una din fostele ei ’surori mai mici misca in front’ si prefera imbratisarilor ei Uniunea Europeana si (sau) NATO”, spune Constantin Tanase, intr-un inspirat editorial din editia de joi, 2 septembrie, a ziarului Timpul.

Santajul vinului si al fructelor si-a facut datoria. Santajul economic si amenintarea fortelor “pacificatoare” rusesti de la Nistru au mai castigat o data. Rusia a mai aratat inca o data cine pe cine stapaneste in arealul pruto-nistrean.

Si chiar daca nu este vorba despre alegerea vreunui partid sau a unei doctrine (cu atat mai mult a unor reprezentanti in Parlament), “sovietistii” de la Chisinau grupati sub stindardul unui fantomatic Partid Comunist au reusit o victorie amara pentru romani si extrem de dulce pentru panslavismul moscovit.

Referendumul de la Chisinau avea menirea de a “alege apele” pentru a statua modalitatea de alege presedintele statului: fie de catre popor (ca in cazul majoritatii natiunilor europene) fie prin votul majoritatii parlamentare (alese pe liste de partid).

Rata scazuta a participarii (sub 30%) a invalidat in mod oficial referendumul. Nici macar Dan Dungaciu, noul cetatean moldovean si consilier prezidential la Chisinau, nu poate sa ne spuna ce se va mai intampla.

Poate ca o alta politica externa bucuresteana, croita de pamanteni nu de “marinari” le-ar fi adus fratilor de peste Prut mai multa coerenta politica. Suntem, totusi, singura tara din estul Europei care nu reuseste sa proiecteze o politica coerenta fata de conationalii nostri !

Pasol Nazad - Mars Inapoi

Visand cu ochii deschisi la inca vreo 10-15 ani la conducerea RSS Moldoveneasca, generalul Voronin, istet de altfel, ca doar n-o fi ajuns dintr-un amarat de brutar la Corjova ditamai seful de sectie la CC al PCUS, a sesizat foarte bine ce inseamna democratia participativa.

Discursul comunist a fost foarte simplu si a cuprins doar elemente simbolistice: tarisoara noastra, Marele Razboi de Aparare al Patriei (nespecificand despre care Mare Patrie era vorba), pensiile sovietice, unirea cu Romania, Transnistria natala (a majoritatii comunistilor), palmele jandarmilor romani din perioada interbelica si Basescu cel hraparet si injurios cu Kremlinul.

In fata amenintarilor subtile ale sovietistilor lui Voronin cine ar fi indraznit sa-si pericliteze pensia de la CAP pentru ca “merge la referendum”? Comunistii sovietici din Basarabia nici macar nu au avut realmente cu cine sa se confrunte. Naivitatea Aliantei pentru Integrare Europeana i-a furnizat combustibil suficient.

Pus in fata unei serioase amenintari cu pierderea puterii la Chisinau, Kremlinul a imaginat cel mai simplu scenariu posibil: neparticiparea la vot. Fiind cazul unui referendum si nu a unor alegeri ordinare, prezenta la vot era extrem de importanta.

Lucru sesizat si de Mihai Ghimpu dar cam tarziu. Reducerea de ultim moment a pragului de participare la 33% a dat masura politicilor idilice pe care si le inchipuiau moldovenii ca le pot face.

Chiar si sub obladuirea unor sfaturi de ultima ora a unor “dungaci” de imprumut tot nu au reusit sa evite inevitabilul. Partida fusese pierduta inca din iulie cand, magistral, Voronin a facut apelul la boicot.

Mizand pe slabele procente de participare inregistrate oricum la scrutinurile anterioare (in jur de 60%), PCRM nu a avut altceva de facut decat sa-si “scoata” electoratul rusofil si rusofon din cartile votului. De altfel prezenta electorilor rusi a si fost dramatic de scazuta (pentru un popor care, de obicei, este extrem de vocal): doar in jur de 5%!

In plus, trebuie mentionat ca, din punct de vedere constitutional, si cele cateva sute de mii de transnistreni fac parte din republica Moldova. Regiune in care boicotul a fost total. Administrativ si pseudo-legal.

Comunistii pro-sovietici, incepand de azi, vor miza tocmai pe mesajul acesta: 30% au mers la vot. Deci ii sustin pe “unionistii” romanofili. 70 % nu au participat la referendumul care urma, conform mesajului extrem de percutant al lui Voronin, sa alipeasca, cu forta, norodul moldovenesc fascistilor romani!

Republica Moldova se va intoarce cu vreo 30 de ani in urma. Cozile de topor se vor asigura de asta. Precum cainele care nu-si da bucata de slanina din gura, Rusia nu va renunta usor la Moldova.

Mai conteaza acuma ca, totusi, dintre participanti, aproximativ 90% au dorit alegerea directa a presedintelui, fara jocurile parlamentare ale Rusiei? Probabil ca nu! Va conta doar comunicatul de presa de miercuri al Ambasadei Rusiei de la Chisinau, locul de unde se va conduce, in mod real, din nou, Republica Moldova pentru urmatorii ani! Pacat ca marile politici europene nu se fac la restaurantul Ciresica din Neptun. Noi am fi campioni!

P.S. Am dat astazi, intamplator peste o recenzie a dl. prof. dr. Anatol Petrencu la volumul “Testamentul lui Lenin”, scris de un oarecare Rudolf Balandin. Mi-a placut un citat dintr-o discutie dintre Trotski si Lenin pe care dl. profesor a ales sa o comenteze:

“Prin ce sa compensam lipsa noastra de experienta? [avea in vedere lipsa de experienta in conducerea statului - A.P.] Tineti minte, tovarasi - doar prin teroare! Printr-o teroare consecventa si neindurata! Istoria niciodata nu ne va ierta atitudinea ingaduitoare si lipsa de energie. Daca pana in prezent noi am nimicit sute si mii [de oameni, bineinteles - A.P.], acum a venit timpul sa constituim o organizatie, un aparat, care, daca va fi nevoie - va nimici [oamenii] cu zecile de mii. Noi nu avem timp, nu avem posibilitati pentru a depista dusmanii nostri adevarati, activi. Noi suntem nevoiti sa urmam calea exterminarii, exterminarii fizice a tuturor claselor, tuturor grupurilor de populatie, din care pot iesi posibilii dusmani ai puterii noastre”.

Dialogul avea loc in 1917!
Autor: Ovidiu Mihalache
Sursa: ziare.com

Citește mai departe...

Maturizarea politică – unica soluţie pentru soluţionarea crizei politice

Lovitură (ne)aşteptată: populaţia s-a arătat insensibilă la apelurile liderilor AIE şi nu a participat la circul numit „referendum”. Ţapul ispăşitor a fost identificat imediat: poporul este cel care face clasa politică mereu să “sufere”, pentru că fiind o „bâdlă”, „masă needucată”, „nedemocrată” şi “neconformă cu standardele europene” nu se conformează “mai marilor locului”. Mai mare este mirarea când ne este dat să auzim asemenea cuvinte anume din gura celor care mai ieri au lăudat cu înflăcărare acea „voce a poporului”, care a adus la guvernare pe cei care mai ieri mâncau posmagi în opoziţie. Să înţelegem că poporul este „bun”, „deştept” şi “util” doar atunci când satisface micile capricii ale „corifeilor” liberali? Oare poporul este cel care nu înţelege voinţa guvernanţilor sau, totuşi, guvernanţii sunt cei care nu înţeleg (sau nu vor să înţeleagă) durerile poporului?

Lipsa scenariului

Se pare că liderii AIE într-adevăr au fost încrezuţi că masele populare sunt la picioarele sale şi că referendumul va fi, în cele din urmă, validat. Aceasta speranţă a fost alimentată şi de sondajele extrem de optimiste pe care le-au prezentat câteva instituţii de cercetare în ajunul referendumului.

Acest optimism extrem a şi determinat partidele aflate la guvernare să se concentreze pe promovarea propriului candidat la funcţia de preşedinte al ţării şi nu la un mesaj care ar convinge electoratul să voteze în favoarea modificării constituţiei. În loc să muncească în campanie, liderii AIE au preferat să împartă blana ursului care încă nu a fost ucis.

Dar nu acesta este cea mai gravă eroare. Cea mai mare gafă ai liderilor AIE constă în lipsa unui scenariu care ar presupune varianta invalidării referendumului. Această situaţie este trădată de ezitarea, iraţionalitatea şi incoerenţa mesajului pe care îl transmit opiniei publice liderii alianţei de guvernare şi prin modul în care îşi justifică eşecul electoral, care îi apropie tot mai mult de un faliment politic.

Cine este vinovatul?

Cei care au iniţiat referendumul neagă vehement vina pentru rezultatele slabe. În condiţiile în care au antagonizat la extrem societatea, era culmea ca partidele de dreaptă să aştepte ca electoratul comunist să susţină iniţiativa de modificare a constituţiei, cu atât mai mult că nici electoratul AIE nu a ieşit la urnele de vot. Luând în consideraţie abuzurile electorale pe care le exercită orice guvernare pe calea administrativă, rezultatul referendumului este chiar foarte pozitiv pentru alianţă. Ne-am fi putut aştepta la un sfârşit mult „mai dramatic”. Într-un referendum nu pot exista „vinovaţi” şi „perdanţi”, există un rezultat electoral concret, care în pofida capriciilor şi orgoliilor personale, trebuie luat în consideraţia, pentru că aşa sunt regulile jocului.

Ce-i de făcut?

Ne întoarcem de la ceea ce am început: clasa politică trebuie să găsească un numitor comun, care s-ar exprima prin alegerea în unanimitate a unui şef de stat. Să nu uităm că preşedintele ţării este un garant al echilibrului politic, respectiv, politicienii trebuie să înveţe să găsească acest punct comun, care se numeşte „interesul naţional”. Liberalii trebuie să înţeleagă, în cele din urmă, că ţara nu poate fi guvernată de un grup care reprezintă doar 30 la sută din populaţie, ci de un grup care reprezintă opţiunea întregii societăţi. Republica Moldova nu poate fi o ţară „fără comunişti”, pentru că Partidul Comuniştilor este cel care mai reprezintă un segment electoral, chiar dacă ne-am fi dorit cu toţii o altă situaţie. Nu este posibilă o apocalipsă în versiune liberală sau comunistă. Iată de ce AIE şi PCRM sunt obligaţi să renunţe la interesele personale şi de grup şi să strângă mâna unul altuia, cel puţin, de dragul soluţionării actualei crize politice, dacă sintagma „interesul naţional” sună prea pompos.

Avantajul republicii parlamentare constă anume în faptul că liderii politici sunt siliţi să “înveţe”, să “deprindă” ce înseamnă a deosebi interesul personal de interesul naţional. Nu mecanismul de alegere a preşedintelui este cauza crizei politice, ci politicienii însuşi, care nu vor să renunţe la bucata de caşcaval, pentru că doar în acest fel se poate da dovadă de responsabilitate şi maturitatea politică.

Citește mai departe...

Şapte lucruri pe care nu le ştiai despre Moldova

Pentru marea majoritate, Moldova e doar cea mai săracă ţară din Europa sau, într-o abordare mai nostalgică, o altă ţară unde se vorbeşte limba română. Cât despre “fetele” frumoase sau rackeţi, lor li s-a dus deja vestea în toată Europa… Nu că am fi noi, românii, mai în măsură să vorbim.

De fapt, există destule capitole la care vecinii noştri de la est ne surclasează, aşa cum vom vedea şi din acest articol: Şapte adevăruri despre Moldova şi moldoveni.

1: Primul milionar din .ro vine din R. Moldova

Basarabeanul Călin Fusu (foto) este primul milionar din Internetul românesc. Venit în România la 16 ani a început făcând “bişniţă” cu calculatoare ruseşti. Nu prea a avut el succes, dar norocul avea să i se schimbe. Zece ani mai târziu, a fondat împreună cu trei colegi RoGenerator, iar după alţi zece ani a reuşit să vândă o bucăţică din această firmă (devenită între timpNeogen) pentru 6 milioane de euro.

2: Românii au Romtelecom, moldovenii au Moldtelecom

Asemănarea dintre companiile naţionale de telecomunicaţii din România şi Moldova se opreşte la nume, iar comparând oferta de servicii nu ne este prea greu să înţelegem de ce. Abonamentul de bază pentru telefonia fixă ne costă pe noi de 19 ori mai mult decât pe moldoveni.

*)	Tel. fix (bazic)	Acoperire 3G	Internet (fibră optică)	IPTv (~60 canale)
Moldtelecom	1,65 lei	+68% din populaţie	până la 40 Mbps (Up/Down)	20 lei
Romtelecom	32 lei	60% din populaţie	până la 30 Mbps (Down)	31 lei

După două încercări eşuate de privatizare la începutul anilor 2000, Moldtelecom era văzută ca o gaură neagră pentru bugetul statului, şi aşa confruntat cu grave probleme economice. Totuşi s-a investit masiv în repoziţionarea companiei, iar odată cu noile servicii au venit şi rezultatele: revista “Standard Financiar” a desemnat-o în 2009 a doua cea mai valoroasă companie din Republica Moldova, chiar în spatele Moldova-Gaz, cu active estimate la 2,7 miliarde de lei moldoveneşti (740 de milioane de RON). Mai mult, în aceste perioade tulburi pentru economia mondială, Moldtelecom a fost printre puţinele telecomuri din regiune care a încheiat anul trecut pe profit.

*) Preţurile din tabel sunt exprimate în lei româneşti (1 leu moldovenesc=0,275 RON).

3: La Chişinău se încearcă televiziunea digitală, la Bucureşti — pauză

În Moldova sunt trei reţele naţionale de televiziune. Moştenire a fostului imperiu sovietic, cele trei reţele care acoperă aproximativ întreg teritoriul ţării au fost împărţite frăţeşte după independenţă. Una şi-au păstrat-o moldovenii, iar celelalte două au început să retransmită TVR-ul românesc şi, respectiv, Ostankino. Între timp Televiziunea Română a zburat din schemă, dar nici primul canal rusesc nu mai e ce a fost odată: astăzi numai jumătate din programele de pe reţeaua de stat numărul doi sunt transmise de la Moscova, restul e producţie locală (cea mai mare parte în limba română, din cauza constrângerilor legislative).

Între timp, planurile ministerului tehnologiei informaţionale de la Chişinău sunt şi mai ambiţioase. În următorii patru ani, odată cu implementarea tehnologiei digitale (DVB-T), moldovenii ar putea recepţiona în total 24 de canale prin eter, cam cât o întreagă grilă de programe de la un operator de cablu anologic. Deja există două multiplexuri în testări, care acoperă capitala şi zona metropolitană, în rază de 30-40 de km.

În România pe de altă parte, guvernul tocmai a amânat cu trei ani data încetării transmisiei analogice.

4: HD Voice s-a lansat în premieră mondială în Moldova

Pentru lansarea acestui nou standard de calitate a sunetului nu s-a ales Franţa, Anglia sau România. Moldova a fost ţara care a găzduit premiera mondială a serviciului HD voice, pe data de 9, luna a noua, 2009, la ora 9.09 seara. HD voice înseamnă practic sunet natural al vocii interlocutorului, chiar dacă el se află la sute de kilometri distanţă.

Cu această inovaţie, filiala locală Orange a luat premiul pentru cel mai bun debut la Mobile World Congress 2010 din Barcelona, prestigiosul eveniment anual dedicat telecomunicaţiilor mobile.

5: Acoperirea 3G e mai bună când treci graniţa

Poate că aerul moldovenesc i-a priit “portocalei”, pentru că, pare-se, s-a hotărât să facă din Republica Moldova un veritabil paradis high-tech. Deja peste 600 de localităţi au acoperire 3G+ (o mare parte dintre ele la viteze de 14,4 Mbps), ceea ce înseamnă aproximativ 88,5 la sută din populaţie – dublu faţă de ce oferă orice operator de dincoace de Prut. Vorbim, bineînţeles, de 3G în banda de 2100Mhz, standardul cel mai des întâlnit pentru aceste servicii, şi suportat de marea majoritate a terminalelor mobile.

Şi Orange nu este singurul înhămat la căruţă. Unité (subsidiară a Moldtelecom), al treilea jucător intrat pe piaţă, a bătut monedă pe serviciile 3G chiar din prima zi, reuşind să acopere la lansare 68 la sută din teritoriul republicii.

Acoperirea 3G în Republica Moldova. De la stânga la dreapta: Orange, Moldcell, Unité (Moldtelecom)

Totuşi, o decizie a autorităţii române de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor ar putea ajuta reţelele mobile din România să mai recupereze din decalaj: de exemplu Vodafone a sărit rapid de la 50 la 90 la sută acoperire (din populaţie), prin lansarea serviciilor 3G în banda de 900Mhz (folosită până acum doar pentru convorbirile de voce GSM).

Iar în timp ce românii preferă să-şi optimizeze vechile tehnologii, moldovenii se gândesc deja la 4G. Pe 11 iulie, în scuarul Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău, Orange a efectuat o demonstraţie publică a tehnologiei LTE (Long Term Evolution), care suportă serviciile de generaţia a patra.

6: Socializarea, bat-o vina.

Reţelele sociale sunt foarte populare în Republica Moldova. Aşa de populare încât Primăria Chişinău, de pildă, a fost nevoită să le blocheze, pentru că angajaţii petreceau prea mult timp socializând pe Odnoklassniki, VKontakte sau Faces. Aceasta din urmă, Faces.md, este cea mai accesată reţea de către vorbitorii de română, dar şi cea mai controversată. În ultimul an a fost blocată în două rânduri din cauza conţinutului neadecvat (a scăpat un porno făcut de amatori), motiv pentru care şefii de la Bucureşti s-au hotărât să o mute cu totul în afara Moldovei – de aici şi schimbarea de domeniu, Facesmoldova.com (Faces este o filială a grupului Neogen).

7: “Moldovenii investesc în televiziune sume mai mari decât românii”

Ceea ce le permite să facă producţii impresionante. Este concluzia lui Dan Negru după finala de la “Fabrica de staruri”, un show de talente similar cu Megastar, care l-a avut pe prezentatorul român ca protagonist. “Prime” (reţeaua a doua naţională, moştenitorul Ostankino) i-a plătit lui Negru un onorariu de 12 mii de euro pe ediţie, iar asta nu e nici măcar prima experienţă a unui vedete din România cu televiziunile de peste Prut. Anul trecut, Andreea Raicu a prezentat acelaşi show, aflat la sezonul de debut, pentru care, spun ziarele colorate, ar fi încasat în total o sută de mii de euro.

Mai interesant este că Dan Negru va reveni la Chişinău pentru alte două producţii la canalul Prime, dacă negocierile cu moldovenii ajung la bun final.

smash.ro

Citește mai departe...

Anticomunismul vs. Proromânismul

Unele evenimente care au avut lor în Republica Moldova dar şi persoane pe care le-am cunoscut m-au motivat să scriu rîndurile care urmează. Problema mea este că oamenii care se declară români, în esenţă sunt anticomunişti şi nu proromâni. Care ar fi cauza? Desigur că mulţi vor spune că perioada de 60 de ani sub oblăduirea Imperiului Sovietic, apoi 8 ani de comunism sub conducerea PCRM, sunt cu siguranţă cauzele pentru care oamenii fac spume la gură cînd este vorba, în orice context, despre comunişti şi comunism. O să risc să nu fiu de acord. Desigur, că şi motivele expuse mai sus au partea lor de dreptate, însă eu tind să le privesc ca şi pretexte pentru a motiva lipsa de conştiinţă românească şi ideal naţional în structura spirituală şi mintală a omului. În această afirmaţie pornesc de la ideea că orice reprezentant al neamului este responsabil de procesele care au loc în interiorul celui din urmă. Cred şi afirm cu toată responsabilitatea că dacă cei care se declară români vor conştientiza vina lor pentru cele ce se întîmplă, atunci primul pas, dar şi cel mai complicat, va fi făcut.

Anticomunismul, ca şi orice mişcare „anti”, îndreaptă energiile creatoare ale poporului spre un făgaş greşit. Pentru ca energiile creatoare ale unui neam să participe la construirea unei societăţi puternice, acestea în mod obligatoriu trebuie îndreptate spre un scop „pro”. Dacă un conducător de oşti îşi va concentra toată forţa intelectuală, fizică şi morală spre distrugerea unei cetăţi bine fortificate fără să aibă propria cetate unde să producă provizii şi arme, în care să se poată ascunde şi unde să aibă o obşte care să producă soldaţi bine dezvoltaţi, capabili să ducă războaie; atunci încercările lui în final vor eşua. Cu acest conducător de oşti ne asemănăm şi noi, neamul românesc, cînd încercăm să luptăm cu comunismul neavînd formulat propria ideologie din care să reiasă ROSTUL EXISTENŢEI NOASTRE CA NEAM. În momentul cînd noi vom formula care este sensul că existăm pe această bucată de pămînt, noi vom şti cum să acţionăm spre construirea unei societăţi puternice, axată pe nişte valori pentru care va munci fiecare reprezentat al acestei societăţi. Furnicarul, stupul, obştea guzganilor, toate acestea lucrează pe principiul de interes obştesc şi nu interes individual. Acum să ne închipuim ce s-ar întîmpla dacă aceste societăţi ar fi bazate pe interesul individual. Este foarte simplu, cei mai puternici i-ar mînca/ucide pe cei mai slabi şi i-ar impune să lucreze pentru ei.

Ce se întîmplă după ce formulăm ROSTUL existenţei noastre? Avînd ca reper acest ROST, noi vom elabora căile pe care vom merge spre a-l îndeplini şi care sunt strict în conformitate cu acesta. Ideologia democratică, dar şi cea comunistă, se bazează pe distrugerea acestui reper şi astfel substituie ROSTUL formulat de popor cu ROSTUL propriu ideologiilor sus-numite. Pierderea acestuia înseamnă dezorientarea poporului şi slăbirea forţei sale de opunere în faţa elementelor externe, ceea pe ce mizează sistemele străine (liberalismul, comunismul, democraţia).

După elaborarea căilor de îndeplinire a ROSTULUI urmează alegerea instrumentelor prin care deja vom îndeplini, implicit rostul. Deci, dacă să împărţim în paşi ceea ce avem de făcut, vom spune astfel:

Primul pas. Formularea ROSTULUI EXISTENŢEI NEAMULUI.

Pasul doi. Elaborarea CĂILOR pe care vom merge.

Pasul trei. Avînd căile, noi vom alege instrumentele care, implicit vor duce la îndeplinirea ROSTULUI.

Acum, energiile creatoarea ale poporului nu vor mai fi haotic împrăştiate, ci conduse spre un ŢEL bine determinat. Astfel sistemul va arunca în afara sa oportuniştii, avizii de putere şi bani, lichelele – adică pe toţi cei care vor ameninţa buna funcţionare şi trăinicia sa, toţi cei care împrăştiau acele energii creatoare în direcţii lipsite de importanţă fundamentală.

Cum spuneam, am încercat să arăt că orice atitudine anticomunistă a celor care îşi spun „români” este în esenţă antiromânească. Anume că Anticomunismul, antisemitismul, antilebiralismul, antiglobalismul – şi sunt direcţiile în care energiile creatoare ale neamului românesc sunt îndreptate de către sabotorii conştienţi şi inconştienţi ai cauzei naţionale româneşti.Proromânismul include în sine „anticomunismul” şi „antilebiralismul” dar niciodată acestea din urmă nu vor include în sine „Proromânismul”.

Sursa: toravic.wordpress.com

Citește mai departe...