Cum și de ce „etnicii moldoveni” din RM îi scriu țarului rus

Ieri, unele instituții media au difuzat o știre cu adevărat șocantă, dar care poate trece neobservată și necomentată dat fiind faptul că toți ziariștii, comentatorii și analiștii politici sunt concentrați asupra vizitei cancelarului federal al Germaniei la Chișinău.  

E vorba despre o scrisoare a unor locuitori ai satului Olănești, raionul Ștefan-Vodă, către președintele Federației Ruse Vladimir Putin, care conține „rugămintea” de a „interveni” pentru a „apăra dreptul copiilor noștri moldoveni de a învăța în limba rusă, așa cum dorim noi, cetățeni ai R. Moldova, locuitorii satului Olănești”. Am citat din scrisoarea vizată.

Bineînțeles, prima reacție la această rugăminte e una... mecanică - te freci nedumerit la ochi... Pentru că nu înțelegi ce se întâmplă. Cum vine asta? „Cetățeni ai R. Moldova și locuitori ai satului Olănești” nu se adresează conducerii R. Moldova, președintelui sau prim-ministrului acestui stat, ci președintelui unui stat străin. Ce-i asta? Culmea prostiei sau culmea impertinenței? De către cine este inspirată această scrisoare?

Judecând după faptul că în sala unde a avut loc adunarea locuitorilor l-am zărit și pe Valeriu Klimenko, ne cam pricepem cine a pus la cale respectiva provocare. Așadar, o acțiune legitimă de raționalizare a sistemului de învățământ, care înseamnă în mod obligatoriu și închiderea acelor școli care nu au numărul necesar de elevi, este transformată într-o problemă politică și ridicată la nivel de problemă interstatală. Acum mă gândesc câtă dreptate a avut, totuși, președintele R. Moldova care atenționa conducerea Rusiei asupra necesității ca să-și mai „tempereze” minoritatea rusă din R. Moldova, ca să fie mai tolerantă și mai loială statului R. Moldova.

...Eu nu înțeleg ce se produce în general în capul celor care își permit gesturi atât de ofensatoare la adresa statului R. Moldova, a conducerii R. Moldova care este demonstrativ și în mod provocator neglijată. Cine e președintele acestor cetățeni și în ce țară trăiesc ei, dacă se adresează după ajutor nu președintelui R. Moldova, ci președintelui Rusiei? Această întrebare trebuie să și-o pună toți moldovenii, dar în primul rând autoritățile acestui stat, pentru că această scrisoare către țarul rus poate deveni un precedent, unul grav prin consecințele lui politice - ne putem aștepta la un val de adresări, organizate de fel de fel de klimenci, șelini, voronini, dodoni, cetățeni ai R. Moldova! către „iubitul și respectatul Vladimir Vladimirovici” ca să... „intervină”.

Autorii scrisorii se scapă cu vorba și i se destăinuie lui Putin că ei sunt „etnici moldoveni”. Reiese că moldovenii se adresează țarului rus cu rugămintea ca acesta „să-i pună la punct” pe conducătorii R. Moldova pentru că le închid școlile în... limba rusă!? Dar cum își imaginează ei că ar trebui să intervină Putin în treburile interne ale unui stat suveran? Direct, cu tancurile, sau indirect, prin șantaj și presiuni economice, politice, diplomatice, comerciale ș.a.m.d.? Să ne închidă gazul sau să-l mai scumpească ori să interzică vinurile moldovenești?

Dacă e extinsă dincolo de limitele raționalului, devine mai mult decât discutabilă și „teza” despre aceea că „limba de instruire a copilului o aleg părinții”. Dar ce ne facem atunci când din punct de vedere economic o școală nu poate fi păstrată din lipsa numărului necesar de copii? Să întreții o asemenea școală numai de aceea că așa vor părinții? E adevărat, închiderea unei școli e o situație-limită, perturbează ritmul firesc al vieții copiilor, rămân fără serviciu mai mulți oameni, dar acest lucru se întâmplă și cu școlile cu predare în limba română. Nu am auzit ca părinții din aceste sate să ceară intervenția președintelui Băsescu. De ce dar „etnicii moldoveni” apelează la țarul Rusiei ca să le „rezolve problema”? Dar dacă, de exemplu, părinții unor etnici kazahi ar dori ca odraslele lor să învețe în limba kazahă, ar trebui să se adreseze președintelui Kazahstanului ca să... intervină?!

În acest material am formulat mai multe întrebări decât răspunsuri. Și nu întâmplător. Când „etnicii moldoveni” declară că „limba rusă le oferă copiilor noștri perspective bune pentru o viață de sine stătătoare demnă”, înseamnă că statul care are asemenea cetățeni suferă de o boală gravă. Când acești „etnici moldoveni” se laudă lui Putin că „noi ne apărăm solidar, iar în această luptă ne ajută Congresul comunităților rusești din R. Moldova și Centrul de asistență a concetățenilor ruși din R. Moldova, e cazul ca statul să devină mai atent la „activitatea” acestor „organizații”... și să se intereseze dacă nu cumva lucrează împotriva lui.

sursa: timpul.md