La 27 mai 1600 Mihai
Viteazul este intitulat “Domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei”.
Mihai Viteazul, domn al Ţării
Româneşti, a deschis în istoria poporului român o nouă epocă, care va avea
drept scop unirea celor trei principate române. Acesta a venit la tronul Ţării
Româneşti într-o situaţie de cumpănă, într-o conjunctură internaţională
complexă, cînd presiuni externe şi dificultăţi politice şi economice interne
puneau sub semnul întrebării durabilitatea statului român.
Mihai Viteazul s-a dovedit a fi
un bun organizator şi comandant militar, parcurgînd între 1588-1593 întreaga
ierarhie administrativ-politică a ţării. Domnia sa (1593-1601), prin
evenimentele care au avut loc, cunoaşte două perioade distincte – dar strîns
legate între ele: lupta de eliberare de sub dominaţia otomană (1594-1598), respectiv
unirea politică a celor trei ţări române (1599-1601).
Întru realizarea primului
obiectiv Mihai-Viteazul a întreprins o serie de acţiuni: a făcut
însemnate comenzi de armament în Transilvania, a refăcut atelierele de tunuri
şi pulberăriile de la Tîrgovişte, a crescut dotarea artileristică, a dotat
infanteria cu arme de foc portabile, a restructurat instituţiile tradiţionale
în consens cu obiectivele politice şi cerinţele militare ale epocii, în fruntea
unităţilor sale armate a numit oameni apropiaţi, persoane de nădejde, buni
profesionişti, potriviţi locului şi momentului şi, nu în ultimul rînd, a ştiut
să-şi apropie masele largi populare, fără al căror aport nu şi-ar fi putut
atinge obiectivele sale, cărora le-a dedicat totul, inclusiv viaţa.
A dus o serie de bătalii precum
cele de la Călugăreni, Hîrşova, Brăila, Putineiu etc. După mai multe
încercări de înlaturare a suzeranităţii otomane, Mihai-Viteazul a înţeles că
acest lucru este posibil numai prin unirea eforturilor celer trei ţări
româneşti.
Colaborarea însa s-a destrămat
atît în urma instaurării în Moldova a domnului Ierimia Movilă, cît şi în
Transilvania a cardinalului polonez Andrei Bathory. Aceştia încheind pace cu
Imperiul Otoman i-au cerut lui Mihai să plece de la tronul ţării. Însă
răspunsul lui Mihai a fost pe măsură: ”pînă ce nu-mi vor arunca pămînt peste
ochi, nu voi înceta să lupt cu turcii”.
În curînd domnul Ţării
Româneşti a hotărît o campanie peste munţi a cărei scop era cucerirea
Transilvaniei. Hotărîtoarea bătălie dintre Mihai Viteazul şi Andrei Bathory a
fost la 18-28 octombrie 1599. Victoria s-a dovedit a fi a lui Mihai Viteazul.
La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul îşi face intrarea în Alba Iulia. La 10 mai a
fost cucerit Bacăul, iar la 16 mai 1600 Suceava a fost luată fără luptă, din cauza
că apărătorii cetăţii s-au predat.
Astfel la 27 mai 1600
Mihai Viteazul a fost intitulat într-un hristov în care scria că el este “Domn
al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei”.
Realizînd unificarea
principatelor M. Viteazul a dorit ca acest fapt să dureze cît mai mult. Însă a
domnit in cele trei ţări doar cîteva luni. La începutul lui septembrie 1600
stările previlegiate din Transilvania se rascoală împotriva domniei sale. În ajutorul
lor a venit oastea imperială şi în urma luptei de la 18 septembrie de la
Miraslău Mihai pierde Ardealul. În acelaşi timp Movileştii recapătă Moldova. În
zorii zilei de 8 august 1601 Mihai Viteazul este asasinat mişeleşte din ordinul
generalului Habsburgic Gheorghe Basta.
Faptele marelui domnitor s-au
impus ca simbol al luptei pentru unitate şi au exprimat o aspiraţie
fundamentală a poporului român.
“De la 1600 nici un român n-a
mai putut gîndi unirea fără uriaşa lui personalitate, fără paloşul sau securea
lui ridicată spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată si desăvîrşită
poezie tragică.” (N.Iorga).
Sursa: Istoria.md
1 comentarii:
liberaști
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: