Ștefan cel Mare și Sfânt - cel mai mare român al tuturor timpurilor

Papa Sixt al IV-lea l-a numit “Atletul lui Hristos”, scriindu-i: “Faptele tale, savarsite pana acum cu intelepciune si vitejie contra turcilor necredinciosi, dusmanii nostri, au adus atata celebritate numelui tau incat esti pe buzele tuturor si esti laudat de catre toti”. Carol I spunea: “Nu veti mai da unu’ ca asta chiar daca mai traiti inca un milion de ani”. Alte aprecieri: “La lucruri de razboiae meşter, unde era nevoie insusi se varaia, ca vazandu-l al sai, sa nu se indeparteze si pentru aceia rar razboi de nu biruia. Si unde-l biruiau altii, nu pierdea nadejdea, ci stiindu-se cazut jos, se ridica deasupra biruitorilor” (Grigore Ureche), “Domn foarte intelept si demn de multa lauda, foarte iubit de supusi, foarte vigilent si darnic” (Matteo Muriano), “…insufletit de lucruri frumoase si mandru… activ si strasnic in razboi” (Bonfinius), “Vitejia si succesul lui Stefan erau renumite la popoarele vecine, pentru experienta in chestiunile militare si faptele celebre savarsite contra turcilor, tatarilor si ungurilor” (B. Wapowski), “Domn adevarat, viteaz si cuminte si iubitor de tara si de neam. Intr-insul gasise poporul romanesc cea mai curata si mai deplina icoana a sufletului sau” (Nicolae Iorga).A domnit 47 de ani (1457-1504). Copil fiind, in 1451, a asistat la uciderea tatalui sau, Bogdan al II-lea, de catre fratele vitreg Petru Aron. Sapte ani a fost fugar prin strainatate, posibil la curtea lui Iancu de Hunedoara, care îi era unchi (prin casatoria sorii lui Iancu cu unul din fratii lui Bogdan al II-lea). La varsta de 19-24 de ani (aprilie 1457) a urcat pe tronul principatului Moldovei, alungandul pe Petru Aron in urma unei operatii militare stralucite, fiind sustinut de Vlad Tepes si urmasii lui Iancu de Hunedoara. La moartea sa din 1504 poporul îi spunea deja “sveti” (Grigore Ureche), adică sfânt, pentru viaţa şi domnia sa. A fost un om foarte credincios, toate biruinţele din războaie, dar şi in opera de modernizare a ţării, Ştefan cel Mare, după tatăl Bogdan al II-lea, de viţă Muşatin, iar după mama Oltea, din viţă de Basarab, le-a dedicat lui Dumnzeu şi a lăsat scris, “ca să se ştie”, cu nu el, omul şi domnitorul, a biriut în războiae, ci Dumnezeu. Ţinea posturi dure, împreună cu oştenii săi, după fiecare biruinţă în războaie. Din cele 36 de batalii a pierdut numai doua, dar nu a fost detronat niciodata. In tara Moldovei orice om putea ajunge prin vitejie si credinta si boier mare, si mare dregator la curte, si ierarh in biserica ortodoxa. Stefan cel Mare si Sfant “a construit 44 de manastiri”, cum scria cronicarul Grigore Ureche, fiind intrecut numai de Matei Basarab, care a zidit 46.

Letopisetul sacru al lui Ştefan cel Mare este mult mai important decat cel al faptelor sale militare. A fost un mare geniu în arta diplomatiei. Revoluţia pe care a realizat-o prin arhitectura şi pictura Putnei si a Voronetului, a Patrautului si Neamtului este unica in Europa. A construit zeci de palate si edificii de stat, mari targuri, drumuri comerciale si porturi, a ridicat economic ţara la unul din cele mai înalte nivele din zona centrala a Europei, a edificat un amplu sistem de aparare, bazat atat pe noile tehnici militare si tratate diplomatice, cat si pe patriotismul tuturor oamenilor tarii. A realizat un amplu panteon al predecesorilor săi, a editat carti si a transformat manastirile Moldovei in adevarate universitati ale timpului. Indrumatorul sau a fost Sfantul Daniil Sihastrul, părintele marii miscari isihaste din tot spatiul romanesc. L-a biruit pe Mehmet al II-lea, cel mai mare om politic si general al timpului sau. Nu a avut noroc cu Eudochia de Kiev si Maria de Mangop, primele lui sotii, care au murit la scurt timp dupa casatorie. Fericirea in casnicie a venit de la Maria Voichita, fiica lui Radul cel Frumos, nepot al lui Mircea cel Batran, Basarabul. Fiii sai Bogdan si Petru au pastrat puterea si unitatea tarii inca 50 de ani dupa moartea lui. Este foarte iubit si cinstit in Basarabia, el fiind stindardul luptei impotriva ocupantului sovietic si comunist. La 21 octombrie 2006 in cadrul unul mare show realizat de Televiziunea Romana a fost ales cel mai mare roman al tuturor timpurilor, urmat de Carol I, Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Richard Wurmbrandt, Ion Antonescu, Mircea Elide, Alexandru Iona Cuza, Constantin Brancusi si Nadia Comaneci.

Andrei Vartic