Scrisoarea Mareșalului Ion Antonescu către Wilhelm Filderman, Președintele Comunității Evreiești din România
„DOMNULE FILDERMAN
În două petiții succesive îmi scriți ,,de tragedia zguduitoare,, și mă ,,implorați,, în cuvinte impresionante, reamintind de ,,conștiință,, și de ,,omenie,, și subliniind că sânteți ,,dator,, să apelați ,,la mine,, și ,,numai,, la mine, pentru evreii din România, care sânt trecuți în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.
Pentru a amesteca tragicul în intervenția Dvs., subliniați că această măsură ,,este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă altă vină, decât aceea de a fi evrei,,.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferințele celor umili și fără apărare. Înțelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înțelegeți și Dvs., toți la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam întreg.
Vă gândiți, v-ați gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei și ce se petrece astăzi, când zi de zi și ceas de ceas plătim cu mărinimie și sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere și ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa și pe meleagurile Mării de Azov?
Dar potrivit unei tradiții, voiți să vă transformați și de astă dată din acuzați în acuzatori, făcându-vă că uitați pricinele care au determinat situațiile pe care le plângeți. Să-mi dați voie să vă întreb și prin Dvs. să întreb pe toți coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferințele și loviturile primite de noi erau mai mari.
Ce-ați făcut Dvs., anul trecut când ați auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia și Bucovina, au scuipat ofișerii noștri, le-au smuls epoleții, le-au rupt uniformele și când au putut au omorât mișelește soldații cu bâte. Avem dovezi.
Aceiași ticăloși au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori și au sărbătorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.
În timpul ocupației bolșevice, aceia pentru care vă înduioșați astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunțat urgiei comunisteși au ajuns și doliul în multe familii românești.
Din pivnițele Chișinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noștri, care au fost astfel răsplătiți fiindcă 20 de ani au întins o mînă prietenească acestor fiare ingrate.
Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoașteți desigur și Dvs. și pe care le puteți afla în amănunt.
V-ați întrebat Dvs. de ce și-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteți explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
V-ți întrebat cîți din ai noștri au căzut omorâți mișelește de coreligionarii Dvs., cîți din ei au fost îngropați înainte de a fi morți? Voiți și în această privință dovezi, le veți avea.
Sânt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afișat-o împotriva poporului nostru tolerant și ospitalier, dar astăzi demn și conștient de drepturile lui.
Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiți în mijlocul nostru și tratați, evreii Dvs., ajunși comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruși, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.
În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgându-se temporar și-au lăsat câțiva ofițeri și soldați răniți pe loc. Când au reluat înaintarea și-au regăsit răniții mutilați îngrozitor.
Oamenii care puteau fi salvați și-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.
Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul și urechile.
Îți dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?
Te îngrozești? Te înduioșezi?
Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am avut niciodată nimic de împărțit.
Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.
Nu vă înduioșați, dacă aveți cu adevărați suflete, de ceea ce nu merită, înduioșați-vă de ceea ce merită.
Plângeți cu mamele care și-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care și-au făcut și lor și vă face și Dvs atâta rău.
MAREȘAL ANTONESCU
19.X.1941
P.S. Un soldat rănit din P. Neamț a fost îngropat de viu din ordinul și sub ochii comisarilor sovietici jidani, deși nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătându-le că are 4 copii.
6 comentarii:
Il inteleg pe Antonescu atunci cand a spus ceea ce a spus in aceasta scrisoare. Cu toate acestea, in lagarele din Transnistria nu au fost numai evrei rusi, ci si evrei romani, luati din actualele granite ale Romaniei. Chestia asta nu am inteles-o si nu o voi intelege niciodata. In rest, mereu am fost un simpatizant a lui Antonescu. De ce? Pentru ca el a fost singurul care i-a calcat pe cap pe rusi.
Cum de ce ,pai ce in Romania nu erau jido-comunisti or ce?
Nu... Erau si jidani simpli, asa cum exista si tigani simpli, si mai ales romani simpli (ma refer la cei ce se duc sa munceasca in afara granitelor... la cei ce sunt cinstiti si nu fura). Deci... cu asta nu am sa fiu niciodata de acord.
Mirel_D
Deci, ai fi fost de acord cu solutia ceruta de nimti lui Antonescu de a deporta toti evreii din România in lagarele din Polonia si Germania?
Sa mai zic cum statul Israel cauta prin RM, dupa 1990, ofiterii romani ramasi in viata, care au indeplinit ordinul lui Antonescu si au transferat evreii din Soroca peste Prut in lagarele din Transnistria si s-au opus impuscarii acestora de catre nemti? Sa mai zic ca Israelul actiona in baza petitiilor acelor evrei si urmasilor lor care au ramas in viata datorita ordinului lui Antonescu (acum locuind in Israel)? Sa mai zic ca acelor ofiteri romani din RM li se propunea cetatenia de onoare a statului Israel?
Despre aceasta vad ca evreii nu prea trambiteaza.
corectie - peste Nistru
Mirel_D ,am avut in vedere ca si in Romania erau jido-comunisti.
corectare "Cum de ce ,pai ce in Romania nu erau si jido-comunisti or ce?"
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: