Limba românească în Moldova medievală

Raţionamentul moldoveniştilor este simplu: ţara Moldova – poporul moldovenesc – limba moldovenească. La nivelul următor al raţionamentului vin mărturiile scrise despre limba moldovenească din evul mediu. Însă toţi moldoveniştii ocolesc cu multă grijă mărturiile despre limba română în Moldova medievală. Şi nu sunt puţine aceste mărturii. Moldoveniştii susţin că statul România a apărut târziu, în secolul al XIX lea, astfel că nici vorbă de “limbă românească” în evul mediu.

Doar că “limba românească” exista în Moldova medievală. În 1646 voievodul Moldovei Vasile Lupu tipărea la Iaşi “Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat. De ce voievodul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”? Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau în introducere:

După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.

Deci: voievodul Moldovei medievale a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească. Mai jos puteţi vedea coperta pravilei lui Vasile Lupu, scrisă în limba română cu litere chirilice.

Sursă: www.george-damian.ro

Sursă imagine: tipărituriromanesti.wordpress.com. Tot aici puteţi descărca şi transcrierea Pravilei lui Vasile Lupu.

Nu uitați să dați LIKE paginii noastre pe facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări de pe blog: AICI