La sfârşitul acestei săptămâni, peste 200 de reprezentanţi ai românilor din întreaga lume s-au reunit la Bucureşti în cadrul unui forum organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Dincolo de orice fel de chestiuni politice trecătoare, acest forum are în faţă foarte multe probleme cu care se confruntă românii din afara ţării. Nu este nimic nou: problemele sunt vechi de câteva sute de ani.
În primul rând, este vorba de chestiunile care îi afectează pe etnicii români cetăţeni ai statelor vecine României: Ucraina, Bulgaria, Serbia şi Ungaria. De mai mulţi ani am scris articole despre ce se întâmplă în aceste comunităţi româneşti. Problemele principale rămân aceleaşi: lipsa de mass-media în limba maternă, lipsa şcolilor în limba maternă, lipsa libertăţii religioase. Acestea sunt drepturi fundamentale ale românilor din statele enumerate mai sus, drepturi garantate prin tratate internaţionale semnate de aceste state. Unele din ele sunt îndeplinite parţial, altele sunt ignorate total. Lipsa acestor drepturi duce încet-încet la deznaţionalizarea comunităţilor româneşti, la asimilarea lor în etnia majoritară. Pe lângă toate acestea se adaugă şi măsurile întreprinse, mai mult sau mai puţin discret, de statele unde se găsesc români. Este vorba de o lovitură directă în fundamentul acestor comunităţi: inventarea şi promovarea limbii moldoveneşti şi a limbii vlahe ca limbi deosebite de limba română.
În al doilea rând, vin problemele românilor emigraţi peste hotare înainte şi după 1989. Cea mai arzătoare problemă în acest caz este imaginea românilor, trataţi în presa europeană ca cetăţeni de mâna a doua. Consecinţa imediată a acestui tratament din mass-media este tratarea în realitate a cetăţenilor români drept cetăţeni de mâna a doua. În esenţă este vorba de o gigantică problemă de imagine. Prestigiul se câştigă foarte greu şi se pierde foarte uşor. Munca a mii de studenţi români cu rezultate foarte bune sau a sute de cercetători este aruncată la gunoi cu un singur articol despre un cetăţean român (sau mai mulţi) care comit infracţiuni.
În tratarea acestor probleme nu trebuie să inventăm nimic nou, doar trebuie să privim la ce au făcut înaintaşii noştri. Secolul al XIX-lea a fost marcat de lupta pentru românii din afara graniţelor României, luptă care a avut ca final realizarea României Mari. Principalul mecanism a fost constituit de sprijinirea financiară a românilor din afara graniţelor ţării pentru ca aceştia să studieze. Şi în ziua de azi România acordă acest sprijin financiar – şi nu doar pentru studii. Câţi bani sunt investiţi în această direcţie reprezintă o altă discuţie – nici în secolul al XIX-lea nu erau destui bani şi de multe ori nu luau cele mai fericite direcţii. Însă există o deosebire majoră între ce se întâmplă azi şi ce se întâmpla acum 200 de ani. Românii din trecut erau mândri că sunt români. Mândri nu în sensul de a se bate cu cărămida în piept. Pur şi simplu, nu aveau inoculat sentimentul că ar fi cu ceva inferiori altor, erau români şi prin aceasta erau egali cu celelalte naţiuni. Nu aveau niciun fel de reţinere în a se comporta de la egal la egal cu alţii. Cumva acest sentiment lipseşte în ziua de azi atât la românii din România, cât şi la cei din afara ţării. Cred că doar prin regăsirea acestui sentiment de mândrie se poate face ceva durabil.
P.S. Nu m-am referit la românii din R. Moldova ca la o diasporă. Românii din R. Moldova sunt la ei acasă, nu sunt plecaţi aiurea. Doar că şi unora dintre ei le lipseşte într-o oarecare măsură mândria că sunt români. O mândrie calmă, lipsită de excese. Sunt român şi am aceleaşi drepturi cu oricare altă etnie. Nu sunt inferior nimănui şi cer să fiu tratat corect. Atât.
George Damian
sursa: www.timpul.md
George Damian
sursa: www.timpul.md
6 comentarii:
Te rog Dragoş să postezi un subiect cu aceste citate din vechii cronicari DESPRE BUNEII NOŞTRI DACI.
***** DACIA STRĂBUNĂ ****
CITATE
Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma.
Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată.
(Mihai Eminescu)
Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi, vom rămâne stăpânii timpului.
(Paul Tămaş)
Românii despre care am mai spus că sunt daci
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa)
Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.
(W. Schiller, arheolog american)
Pe tăbliţele de la Tărtăria,
scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer.
(R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)
Da! Acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă.
(Boris Pertos)
După cum vedem există o mare asemănare între limba geţilor şi limba latină.
(N.Densuşianu, Dacia Preistorică, pagina 677)
Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get.
(Ovidiu, Ex Ponto, 1,iv,13,v. 16-22)
"CE SE MAI AUDE DESPRE DACI?"
(HORATIU, SATIRE, 2.6.53)
Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la vechile lor datini.
(Alecu Russo)
Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari
şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului,
încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.
(Bonfini)
"Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia,
cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului.
Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află,
în toţi câţi sunt istorici."
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)
"Şi supt acel nume [Dacia] au trăit aceste ţări, până la al doilea descălecat cu Dragoş Vodă.
Şi acum mulţi ne zic nouă, ţării noastre şi Ţării Munteneşti, streinii, DATZIA,
însă norodul, neamul locuitorilor nu şi-au schimbat numele său,
că tot ROMANUS, apoi cu vremea şi îndelungate veacuri ROMANI, apoi ROMÂNI până astăzi."
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)
"De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte,
TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU,
LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI."
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)
"Afundaţi în cărţile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea."
(M. Kogălniceanu)
"Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat spre eres şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor."
(D. Cantemir, capitolul despre Religia moldovenilor)
"Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche,
ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane."
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)
"DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE."
(C.Cantacuzino)
"Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina că voi ungurii ne-aţi apăsat pe noi într-atâta şi ne-aţi aruncat după cap şi jugul iobăgiei,
când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât ungurii
şi ce e mai mult, suntem şi mai demult decât voi în această ţară,
căci suntem rămăşitele încă a vechilor DACI."
(Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae)
[La soldaţii daci]
"Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice pericol, poftitori de moarte (apetitus morti) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat."
(Metianus Capella)
"Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam."
(Nicolae Iorga)
"Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis fulgerător. Mi-aş permite să spui că sunt un om fericit, între constelaţii şi balsamuri."
(Tudor Arghezi, 7.4.1966)
"Opreşte dacule, nu ştii tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!"
(Alecu Russo)
"Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că
misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric."
(Cezar Bolliac)
"Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceata este puterea noastră."
(Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)
"(Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie."
(Alfonso X El Sabio)
"(Cu ocazia intrării triumfale în Roma a lui Constantin cel Mare)
s-au strâns în jurul draconilor, legaţi cu vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample."
(Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17)
"ROMÂNII despre care am mai spus că sunt DACI."
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa)
"Zopyrion, comandantul Thraciei, în timp ce făcuse o expediţie împotriva geţilor, adunându-se pe neaşteptate furtuni şi vijelii, a fost copleşit împreună cu întreaga armată."
(Curtius Rufus, Historia Alexandri,X,1,43)
"Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu."
(Demostene, Discursuri)
"Atunci...de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri...
De ce te-ai silit împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber?
(Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12)
"(Dacii au) pielea rece şi umedă şi din această pricină moale, albă şi fără păr."
(Galenus)
"Când zicem azi că cineva vorbeşte limba barbară, aceea nu este altceva decât limba [latina]rustică."
(Gellius)
"Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moşii...
Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu duioşie de adevărată mamă copiii vitregi.
Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav!
Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei!"
(Horaţiu)
"(Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala (...), i-a instruit în ştiinţele fizicii (...), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (...), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc."
(Iordanes, Getica, XI, 69-70)
"Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva
şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes.
Crezând că nu mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie."
(posibil citat din Getica lui Traian)(Iulian, Cezarii,Traian,22)
(Cato:)
" Feriţi-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să cadă, iar eu să mai rămân teafăr...
(Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)
,,Marcelline, ostaşule, tu pleci acum, ca să iei pe umerii tăi cerul de nord al hyperboreilor şi astrele polului getic care de abia se mişcă.
Iată şi stâncile lui Prometeu.
Iată şi muntele acela faimos în legende.
În curând tu vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tăi proprii.
Când tu vei contempla aceste stânci în care răsună durerile imense ale bătrânului, vei zice:
Da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari,
şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că:
acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri a putut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.”
(Martial, Epigr., IX, 46)
"Tracul Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre altele şi divinaţia prin fise şi numere."
(Origenes, Philosophumena, I, 2, 22)
"Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau Latina şi Scita limbi barbare."
(O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail al III-lea, 865 en)
"(Decebal), un rege alungat din reşedinţa sa,
izgonit chiar din viaţă,
fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea."
(Plinius cel Tânăr, Epistole, VIII, 4,2)
"Într-un glas se roagă ţăranii romani să-i lase a trăi cu barbarii...
Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii (geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi."
(Salvianus, De gubernitone, V, 8)
"Geţia: este o lege a geţilor, să cânte din cythare când merg în solii."
(Theopompos, 40)
"În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane,
dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi cu literatura."
(Veleius Paterculus)
[Calgacus: Romanii] "Pustiesc, sacrifică, uzurpă sub titluri false, şi numesc acest lucru imperiu, transformă totul în deşert şi numesc acest lucru, pace"
(Tacitus, Agricola, 30)
Origene, teolog alexandrin, apologet creştin (185 - 254 e.n.) apărându-şi opţiunile “împotriva lui Celsus”, consemnează:
“Apoi, fiindcă noi creştinii cinstim pe cel prins şi mort,
el crede că noi am făcut la fel ca geţii, care îl cinstesc pe Zamolxe”
“Regalianus... de neam dac... fiind chiar rudă cu însuşi Decebal...”
“Scriptores Historiae Augustae”-Trebollio Pollio
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: