Stacie Crimm din Oklahoma şi-a dorit toată viaţă să aibă un copil. Doctorii îi furaseră orice speranţă. Totuşi, minunea s-a întâmplat: a rămas însărcinată, dar câteva luni mai târziu a venit devastatoarea veste: cancer la cap şi la gât.
”Nu o să vă vină să credeţi!”, le-a spus Stacie. Râdea şi plângea în acelaşi timp, în acea zi de martie, în timp ce le explica fraţilor ei că cinci teste de sarcină au confirmat: va avea un copil. A fost o zi extrem de fericită pentru o femeie de 41 de ani, cu atât mai mult cu cât doctorii îi spuseseră că este sterilă şi nu va putea avea vreodată copii.În lunile care au urmat i-a trimis fratelui său 159 de mesaje în care îl ținea la curent cu sarcina. Cele mai multe radiau bucuria, dar apoi au început să apară mesajele teribile: avea dureri de cap şi ameţeli mari, vedea dublu şi tremura din tot corpul. ”Sunt foarte îngrijorată pentru copil”, îi scria Stacie. ”Sper să ajung să-l văd. Bubba, dacă se întâmplă ceva cu mine, tu vei avea grijă de el.”
Copilul a fost tot ce a avut pe lume, spune fratele lui Stacie, astfel că atunci când a aflat că are cancer nici nu a stat pe gânduri. A refuzat chimioterapia, sperând că va trăi destul să-şi poată strânge măcar o dată copilul sănătos în braţe. Cancerul însă nu i-a permis. Amândouă se aflau la terapie intensivă: era prea slăbită pentru a merge la micuţă, iar fetiţa născută prea devreme pentru a putea fi scoasă din incubator şi adusă la ea. S-au găsit totuşi câteva asistente inimoase care i-au realizat această ultimă dorinţă. Trei zile mai târziu a murit.
Stacie suferă un prim atac al tumorii pe 16 august, când îşi pierde cunoştinţa în casa ei din Ryan, Oklahoma. Tumoarea punea stăpânire pe creierul ei. Două zile mai târziu, i s-a oprit inima. Doctorii o resuscitează şi îi fac cezariană imediat, singura şansă să salveze copilul. Fetiţa, Dottie Mae, se naşte la o treime din greutatea medie a unui nou născut. Cântăreşte 900 de grame. Este pusă într-un incubator, într-o clădire învecinată, iar Stacie rămâne la Terapie Intensivă.
Cancerul nu-i mai permite mamei să vadă cu un ochi. În plus, i-a paralizat gâtul. Din cauza tumorilor îşi pierde repetat cunoştinţa. E atât de slăbită, încât nici să semneze certificatul de naştere a lui Dottie Mae nu mai e în stare.
”Îi arătam poze cu ea şi plângea. Vroia să-şi ţină copilul în braţe”, povesteşte fratele ei. Pe 8 septembrie, Stacie s-a oprit din respirat, făcuse stop-cardiac. Doctorii au reuşit s-o resusciteze, din nou. Tumoarea era în stadiul final, iar Stacie nu reuşise încă să-şi vadă fetiţa. Două asistente copleşite de dârzenia acestei mame s-au decis să facă ceva. Astfel, au reuşit să-i convingă pe cei de la centrul medical de transport neonatal să le dea o capsulă-incubator în care micuţa Dottie Mae să poată fi transportată. Abia când a ştiut că Dottie Mae soseşte, fratele ei i-a spus: ”Ce-ai zice să-ţi vezi fetiţa?”. Stacie a făcut ochii mari şi s-a uitat peste tot după ea în jur, întinzându-şi mâinile nerăbdătoare. Fetiţa i-a fost pusă pe piept şi minute întregi s-au privit în ochi. Stacie zâmbea fericită, în ciuda agoniei în care se află. În sfârşit îşi vedea copilul în braţe. În salon era o tăcere totală, dar ochii tuturor celor prezenţi erau umezi. Stacie Crimm a murit trei zile mai târziu. De pe In linie dreapta
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: