Pornind de la remarca prin care presedintele României arata ca o suma de 2 miliarde euro ar putea fi o compensatie rezonabila cu privire la acea parte din tezaurul nostru aflat la Moscova, care nu a fost inca restituita, agentia ITAR-TASS publica - in semn de replica - un voluminos articol, semnat de Feodor Lukianov.Multimea de date si detalii, abundente in articol, este dovada ca autorul a consumat timp, energie si toata priceperea sa, anume ca sa-l cucereasca pe cititor si sa demonstreze ca:
Unu la mana - tezaurul s-a trimis intr-adevar in Rusia, dar nimeni nu poate demonstra daca lazile contineau cu adevarat aur. In timpul transportului, cazand si spargandu-se intamplator o lada, au iesit dinauntru conserve vechi si ceva maculatura.
Doi la mana - dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, conform parerii autorului, URSS era in drept sa-si insuseasca orice fel de bunuri romanesti, ca despagubiri de razboi (pentru care tratatul de pace prevazuse bani si nu confiscari n.a.). Deci, ce pretentii mai poate avea Romania?
Trei la mana - in sprijinul ideii de mai sus, autorul face trimitere (fara sa precizeze sursa informatiei n.a.) la premierul britanic Churchill, care ar fi afirmat ca, prin ajutorul dat lui Hitler si lui Mussolini, România a adus atatea prejudicii URSS, incat Stalin "poate sa-si atribuie acest aur in contul despagubirilor".
Patru la mana - România si-a primit demult aurul inapoi, si chiar mai mult decat i se cuvenea. Autorul face o socoteala exacta: 5 tone in 1934, 6 tone in 1937 in total 12 tone (sic!), apoi 30 tone in 1949 in total 48 tone (iarasi sic!), plus inca 16 kilograme (tezaurul de la Pietroasa n.a.), plus inca 10 tone in 1986.
Triumfand, autorul arata ca s-au restituit 64 tone, adica, in cifre rotunde... 70, cat trebuia. Cum zice Pristanda, poate unu-doua sa le fi dat jos vantul!
Fireste, s-ar putea spune ca nu merita atata comentariu pentru o simpla greseala de aritmetica. Intr-adevar, daca ar fi fost numai una, poate n-ar merita. Dar sunt mai multe. Si nu numai din artmetica, din mai multe materii. Sa le luam pe rand.
Unu. Bine documentat, autorul vorbeste de tezaurul antic de 19 kg, descoperit la Petrosani. La noi, si copiii stiu ca respectiva comoara a fost gasita in comuna Pietroasa, jud. Buzau. Petrosanii sunt in alta parte. Asta nu-i din aritmetica, e din geografie.
Doi. Dateaza regimul Antonescu pentru perioada 1935-1944. Elevii stiu ca maresalul a preluat puterea in 1940. E din istorie.
Trei. Vorbeste de guvernul României, refugiat in Basarabia, pe teritoriul Republicii Moldova de azi. Guvernul era retras pe teritoriul Moldovei de atunci, dintre Prut si Carpati. Basarabia era la rusi, doar istoria ei era la noi.
Patru. In mai multe randuri, afirma ca tezaurul a plecat de la Chisinau (unde isi inchipuie ca isi avea sediul guvernul României). Tezaurul insa nu putea pleca decat de la Iasi (unde realmente era guvernul).
Bineinteles ca si acestea sunt fapte marunte, ca si tonele, kilogramele si alte detalii, dar toate la un loc pun sub semnul intrerbarii intreg articolul, cu toate afirmatiile lui, cu toate sustinerile, ipotezele si - mai ales - cu concluziile respectivului autor.
In final, articolul din ITAR-TASS trage un semnal de alarma in Rusia, in sensul ca gresit s-a restituit României atat cat s-a restituit si ar fi o mare greseala sa se mai restituie ceva, sau sa se plateasca in compensare, cum propune domnul Basescu. S-ar crea un precedent inacceptabil in zona.
Se pare ca nu suntem noi singurii.Asta cu atat mai mult, cu cat, in Europa, precedentul este deja creat - si de randul acesta, autorul nu greseste. Anglia a restituit Albaniei in 1992, 14,2 tone aur, aflat in pastrare din din 1939, iar Italia a restituit statului San Marino, in 1956, cele 5 tone capturate de parasutistii lui Mussolini in 1944.
Gestul Angliei si al Italiei pare, in spiritul articolului anume, nascocit, pentru ca sa creeze un precedent, tocmai bun pentru pretentiile României.
Dar nu numai ale României. Precedentele ar putea da apa la moara si Poloniei, de la care URSS a insfacat ceva aur in 1939, Iugoslaviei, din al carei tezaur generalul Dusan Simivic ar fi transportat 70% aur, tot la Moscova, plus vreo 40% din tezaurul Spaniei, care a ajuns - unde credeti? - la Moscova, ca nu cumva, sa incapa pe mana lui Franco.
Autorul lasa sa se subinteleaga ca, tot restituind României, s-ar putea ca si altora din cei cu aurul inghetat in tezaul Kremlinului sa le vina pofta de dezghet. Este exact ce nu-i convene Rusiei.
Sursa: www.ziare.com
Patru la mana - România si-a primit demult aurul inapoi, si chiar mai mult decat i se cuvenea. Autorul face o socoteala exacta: 5 tone in 1934, 6 tone in 1937 in total 12 tone (sic!), apoi 30 tone in 1949 in total 48 tone (iarasi sic!), plus inca 16 kilograme (tezaurul de la Pietroasa n.a.), plus inca 10 tone in 1986.
Triumfand, autorul arata ca s-au restituit 64 tone, adica, in cifre rotunde... 70, cat trebuia. Cum zice Pristanda, poate unu-doua sa le fi dat jos vantul!
Fireste, s-ar putea spune ca nu merita atata comentariu pentru o simpla greseala de aritmetica. Intr-adevar, daca ar fi fost numai una, poate n-ar merita. Dar sunt mai multe. Si nu numai din artmetica, din mai multe materii. Sa le luam pe rand.
Unu. Bine documentat, autorul vorbeste de tezaurul antic de 19 kg, descoperit la Petrosani. La noi, si copiii stiu ca respectiva comoara a fost gasita in comuna Pietroasa, jud. Buzau. Petrosanii sunt in alta parte. Asta nu-i din aritmetica, e din geografie.
Doi. Dateaza regimul Antonescu pentru perioada 1935-1944. Elevii stiu ca maresalul a preluat puterea in 1940. E din istorie.
Trei. Vorbeste de guvernul României, refugiat in Basarabia, pe teritoriul Republicii Moldova de azi. Guvernul era retras pe teritoriul Moldovei de atunci, dintre Prut si Carpati. Basarabia era la rusi, doar istoria ei era la noi.
Patru. In mai multe randuri, afirma ca tezaurul a plecat de la Chisinau (unde isi inchipuie ca isi avea sediul guvernul României). Tezaurul insa nu putea pleca decat de la Iasi (unde realmente era guvernul).
Bineinteles ca si acestea sunt fapte marunte, ca si tonele, kilogramele si alte detalii, dar toate la un loc pun sub semnul intrerbarii intreg articolul, cu toate afirmatiile lui, cu toate sustinerile, ipotezele si - mai ales - cu concluziile respectivului autor.
In final, articolul din ITAR-TASS trage un semnal de alarma in Rusia, in sensul ca gresit s-a restituit României atat cat s-a restituit si ar fi o mare greseala sa se mai restituie ceva, sau sa se plateasca in compensare, cum propune domnul Basescu. S-ar crea un precedent inacceptabil in zona.
Se pare ca nu suntem noi singurii.Asta cu atat mai mult, cu cat, in Europa, precedentul este deja creat - si de randul acesta, autorul nu greseste. Anglia a restituit Albaniei in 1992, 14,2 tone aur, aflat in pastrare din din 1939, iar Italia a restituit statului San Marino, in 1956, cele 5 tone capturate de parasutistii lui Mussolini in 1944.
Gestul Angliei si al Italiei pare, in spiritul articolului anume, nascocit, pentru ca sa creeze un precedent, tocmai bun pentru pretentiile României.
Dar nu numai ale României. Precedentele ar putea da apa la moara si Poloniei, de la care URSS a insfacat ceva aur in 1939, Iugoslaviei, din al carei tezaur generalul Dusan Simivic ar fi transportat 70% aur, tot la Moscova, plus vreo 40% din tezaurul Spaniei, care a ajuns - unde credeti? - la Moscova, ca nu cumva, sa incapa pe mana lui Franco.
Autorul lasa sa se subinteleaga ca, tot restituind României, s-ar putea ca si altora din cei cu aurul inghetat in tezaul Kremlinului sa le vina pofta de dezghet. Este exact ce nu-i convene Rusiei.
Sursa: www.ziare.com
2 comentarii:
o aberatie
de ce li e frica nu vor scapa,Dumnezeu nu bate cu batu...
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: