Odobescu Grigore, originar din Chisinau, nascut in anul 1918, a fost chemat sub arme ca simplu soldat si incadrat in Bateria 14 Paza, Regimentul 40 de Infanterie, in februarie 1942.
In martie 1942, in componenta Bateriei a ajuns la Bug. Pana in toamna a pazit calea ferata. In septembrie, impreuna cu alte unitati militare ale Regimentului 40 Infanterie, s-a retras in tara, oprindu-se la Dobrogea. Dupa 23 august 1944 a luat parte la dezarmarea nemtilor pe cale ferata, ajungand pana la Targul Mures.
Ordinul de lasare la vatra Nr. 1176118 G. Odobescu l-a primit la 20 octombrie 1944, de la comandament. Cuponul de control CFR al ordinului nu a fost folosit, deoarece a mers pe jos pana acasa impreuna cu alti basarabeni. Mai mult mergeau noaptea, ziua ascunzandu-se.
Cu chiu cu vai ajungand la Prut, au trecut raul si indata au fost retinuti de doi barbati imbracati in civil. Dupa prima interogare au fost aruncati intr-un ocol, in care se mai gaseau vreo 30 basarabeni, care la fel luptase in armata romana si tineau calea spre casa.
Cu lacrimi in ochi si cu voce tremuratoare isi amintea:
«A doua zi am fost intrebati, cine are documente? Eu am prezentat ordinul de lasare la vatra. Alte documente nici nu aveam. Epoletii de caporal si medalia «Crudiada impotriva comunismului» le-am aruncat in apa Prutului. Dupa ce «imputernicitul sovietelor» adunase documentele, a exclamat cu rautate: «N-o sa mai aveti nevoie de hartoage romanesti» si le-a ars in centrul ocolului.
A mai trecut o zi si, despartindu-ne in doua tabere, ne-au comunicat, ca vom merge pe jos spre Chisinau. Dupa ce am parcurs cativa kilometri, am inteles ca am fost inselati. Mergand pe langa un lan de porumb, am reusit sa fug.
Vazandu-ma acasa, m-am bucurat, ca au trecut toate, dar am fost lasat in pace doar o zi. Autoritatile locale m-au arestat pentru cateva zile, ca element suspect. Numai cum nu m-au numit: si fascist, si tradator. Am fost eliberat numai atunci, cand de la gara, ultimul meu loc de munca, au primit caracteristica mea.
Ani la rand, cand colectivul ii felicita de 9 mai pe veteranii «Marelui Razboi pentru apararea patriei», ma gandeam: cand oare se va vorbi si despre noi, acei basarabeni, care am luptat pentru teritoriile rapite in anul1940? Probabil, ca acest timp a venit daca muzeul se intereseaza de noi», imi zice mos Grigore si imi intinde «Ordinul de lasare la vatra» si o fotografie din 1942.
Elena Postica
(Sursa: Anuarul Muzeului National de Istorie, Chisinau 1992)
In martie 1942, in componenta Bateriei a ajuns la Bug. Pana in toamna a pazit calea ferata. In septembrie, impreuna cu alte unitati militare ale Regimentului 40 Infanterie, s-a retras in tara, oprindu-se la Dobrogea. Dupa 23 august 1944 a luat parte la dezarmarea nemtilor pe cale ferata, ajungand pana la Targul Mures.
Ordinul de lasare la vatra Nr. 1176118 G. Odobescu l-a primit la 20 octombrie 1944, de la comandament. Cuponul de control CFR al ordinului nu a fost folosit, deoarece a mers pe jos pana acasa impreuna cu alti basarabeni. Mai mult mergeau noaptea, ziua ascunzandu-se.
Cu chiu cu vai ajungand la Prut, au trecut raul si indata au fost retinuti de doi barbati imbracati in civil. Dupa prima interogare au fost aruncati intr-un ocol, in care se mai gaseau vreo 30 basarabeni, care la fel luptase in armata romana si tineau calea spre casa.
Cu lacrimi in ochi si cu voce tremuratoare isi amintea:
«A doua zi am fost intrebati, cine are documente? Eu am prezentat ordinul de lasare la vatra. Alte documente nici nu aveam. Epoletii de caporal si medalia «Crudiada impotriva comunismului» le-am aruncat in apa Prutului. Dupa ce «imputernicitul sovietelor» adunase documentele, a exclamat cu rautate: «N-o sa mai aveti nevoie de hartoage romanesti» si le-a ars in centrul ocolului.
A mai trecut o zi si, despartindu-ne in doua tabere, ne-au comunicat, ca vom merge pe jos spre Chisinau. Dupa ce am parcurs cativa kilometri, am inteles ca am fost inselati. Mergand pe langa un lan de porumb, am reusit sa fug.
Vazandu-ma acasa, m-am bucurat, ca au trecut toate, dar am fost lasat in pace doar o zi. Autoritatile locale m-au arestat pentru cateva zile, ca element suspect. Numai cum nu m-au numit: si fascist, si tradator. Am fost eliberat numai atunci, cand de la gara, ultimul meu loc de munca, au primit caracteristica mea.
Ani la rand, cand colectivul ii felicita de 9 mai pe veteranii «Marelui Razboi pentru apararea patriei», ma gandeam: cand oare se va vorbi si despre noi, acei basarabeni, care am luptat pentru teritoriile rapite in anul1940? Probabil, ca acest timp a venit daca muzeul se intereseaza de noi», imi zice mos Grigore si imi intinde «Ordinul de lasare la vatra» si o fotografie din 1942.
Elena Postica
(Sursa: Anuarul Muzeului National de Istorie, Chisinau 1992)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: