Cristofor Nikolaidi s-a nascut la 27 noiembrie 1862 in orasul Ismail, fiind de origine greceasca. In anul 1888 va absolvi Scoala de ingineri din Liege, Belgia, facultatea de ingineri-mecanici (diploma din data de 28 iulie 1888).
La varsta de 26 de ani, cu studii superioare, Cristofor Nikolaidi se intoarce acasa, la Ismail, unde in anii 1889-1890 lucreaza in functia de inginer la comitetul comunal. In anul 1890 impreuna cu familia trece in orasul Chisinau.
Din anul 1891 pana in anul 1892 Nikolaidi lucreaza sef de santier la constructia drumurilor si soselelor, inginer la retelele de canalizare din Chisinau. Participa la renovarea strazilor din Chisinau, in special in partea veche a orasului.
Strazile se amenajau dupa principiul cartierului inchis, casele se amplasau doar cu fatada principala spre strada si se aranjau strans sau la departarea portilor. Inaintea fatadelor se puneau ziduri care se incununau cu o arca, la intrare, din piatra, lemn sau metal. O mare atentie se acorda pavajului strazilor principale – cu piatra alba – si largirii acestora. Latimea regulamentara de pardoseala era de 3 stanjeni. La intersectii se pavau cararui inguste.
Din anul 1892 Cristofor Nikolaidi este numit in functia de inginer al orasului cu salariul de 1725 ruble.
Anul 1892 se remarca printr-un eveniment important pentru Chisinau – inaugurarea apeductului. Anterior s-a depus o munca mare, la care au fost antrenati cei mai multi ingineri si tehnicieni ai orasului, consolidati atunci in Societatea tehnica imparateasca din Odessa. S-au construit 5 puncte de distribuire a apei.
Centrul orasului era marcat in toate directiile cu tevi ce au fost confectionate la fabrica «Tovariscestvo K. Rudzki si K» din Varsovia. Orasul era impartit in 3 sectoare: de sus – intre strazile actuale Mateevici si A. Sciusev; de mijloc - intre strada actuala A. Sciusev si strada Haralampievscaia (?) si de jos – restul orasului. A fost construit Turnul de apa (dupa proiectul arhitectului A. Bernardazzi), pastrat pana astazi.
Deschiderea apeductului a fost prevazuta pentru decembrie 1892. In memoria acestui eveniment, la Odessa, au fost comandate, pe banii orasului, pahare (cupe) incrustate cu numele celor invitati. Pentru membrii Societatii tehnice imparatesti din Odessa au fost comandate fise de aur cu inscriptii in memoria deschiderii apeductului din Chisinau. In cantinele ieftine s-a hotarat eliberarea de pranzuri gratuite pentru cei saraci, pana la 1500 de portii. Se prevedea de donat 1000 de ruble, din bugetul orasului, Spitalului de copii «Alexandru» si de cumparat de 200 ruble lemne si de impartit saracilor.
In acelasi an la Chisinau incep sa se formeze birouri tehnice particulare. In 1894, toate birourile tehnice se unesc, la hotararea guvernatorului in Sectia Basarabia a Societatii tehnice imparatesti. In acelasi an, Karl Schmidt este numit in fruntea Sectiei de constructii a Primariei. Cristofor Nikolaidi devine membru activ al Societatii tehnice in anul 1898.
La 19 noiembrie 1893, conform hotararii guvernatorului Basarabiei nr. 8735, Nikolaidi este numit in serviciul Primariei orasului Chisinau in calitate de ajutor al arhitectorului orasului. Personalul tehnic al Primariei numara 4 persoane: arhitectul orasului Elladi, ajutorul sau Nikolaidi, inginerul orasului si seful apeductului Hacikeant si tehnicianul orasului, sef al amenajrii stradale, Zalevski.
In functia de ajutor al arhitectului orasului Chisinau Nikolaidi a lucrat aproape 25 de ani. In obligatiunile lui intrau: controlul proiectelor la fata locului si a diferitor cereri de constructii sau refaceri, masurarea curtilor, supravegherea proiectelor si elaborarea constructiilor. In plus, in atributiile arhitectului orasului intrau: elaborarea devizilor si a planurilor de reparatie a imobilelor municipale, alteori si a celor private, ocupate de diferite institutii publice: unitati militare, scoli, puncte medicale, etc.
In anul 1908 Nikolaidi a prezentat Primariei un proiect de constructie a grajdului pentru escadronul 5 al regimentului 8 de husari in sectorul 3 al Chisinaului pe dealul Inzov-Avand, destinatie militara. Pentru constructia grajdului de piatra cu suprafata de 124 stanjeni patrati si a anexei cu suprafata de 100 stanjeni patrati a fost alocata, de catre Duma, suma de 13 mii ruble. Grajdul astazi nu s-a pastrat.
In anul 1909, lui Nikolaidi i-a fost incredintat controlul reparatiei lazaretului militar ce se gasea alaturi de spitalul de boli infectioase. Casa lazaretului militar s-a pastrat pana astazi (1992 – n.n.), cladirea actuala unde se afla Institutul de Cercetari stiintifice al igienei si epidemiologiei.
Pentru harnicia si constiinciozitatea la indeplinirea obligatiilor Nikolaidi este deseori primiat material. A fost decorat, inclusiv cu ordinul Sf. Stanislav de gradul I, care se pastreaza in colectiile Muzeului National de Istorie.
In anul 1918 Cristofor Nikolaidi devine membru al nou-createi Uniuni a inginerilor si tehnicienilor din provincia romaneasca Basarabia.
Cristofor Nikolaidi a fost autorul proiectului propriei case de piatra, de un nivel, amplasata in sectorul 3 al Chisinaului pe strada Andreevskaia (strada/stradela Sf. Andrei in prezent (?) ) nr.4. In anul 1899 proiectul acestei case este aprobat de arhitectul orasului Elladi si primarul Schmidt. Proiectul se afla astazi in colectiile Muzeului National de Istorie.
Pana la data finalizarii constructiei casei de pe strada Andreevskaia familia Nikolaidi a locuit pe strada Ferarilor (?) nr.52. In noua casa impreuna cu arhitectul Nikolaidi locuia mama acestuia, sotia Evghenia (de origine poloneza), fiul Evghenii, fiicele Olga si Tatiana. In casa mai locuia si sora Evgheniei, Teodosia, care absolvise scoala din Liege, Belgia, apoi a fost bursiera «C. Cazimir», lucrand pedagog in Basarabia. Cativa ani a locuit in casa lui Nikolaidi vaduva consilierului de colegiu Maria Berejitskai impreuna cu fiica.
Cristofor Nikolaidi a murit la sfarsitul anilor 20 ai secolului XX, e inmormantat la Cimitirul central din mun. Chisinau. Tatiana Nikolaidi, fiica mezina a familiei Nikolaidi, a decedat in anul 1987.
In anul 1940, cand familia Nikolaidi locuia la Bucuresti, casa de pe strada Andreevskaia nr. 4 a fost nationalizata de autoritatile sovietice si data altor locatari. Intorsi la Chisinau, sotia si copii Nikolaidi au gasit in casa lor sapte familii. Cu mare greu familia Nikolaidi capata doua camere intr-o anexa din curte, unde au locuit pana in anul 1972, anul demolarii casei Nikolaidi. Pe terenul casei astazi se ridica Academia Economica din Moldova.
Irina Goncearova
(Sursa: Anuarul Muzeului National de Istorie, anul II, 1992)
La varsta de 26 de ani, cu studii superioare, Cristofor Nikolaidi se intoarce acasa, la Ismail, unde in anii 1889-1890 lucreaza in functia de inginer la comitetul comunal. In anul 1890 impreuna cu familia trece in orasul Chisinau.
Din anul 1891 pana in anul 1892 Nikolaidi lucreaza sef de santier la constructia drumurilor si soselelor, inginer la retelele de canalizare din Chisinau. Participa la renovarea strazilor din Chisinau, in special in partea veche a orasului.
Strazile se amenajau dupa principiul cartierului inchis, casele se amplasau doar cu fatada principala spre strada si se aranjau strans sau la departarea portilor. Inaintea fatadelor se puneau ziduri care se incununau cu o arca, la intrare, din piatra, lemn sau metal. O mare atentie se acorda pavajului strazilor principale – cu piatra alba – si largirii acestora. Latimea regulamentara de pardoseala era de 3 stanjeni. La intersectii se pavau cararui inguste.
Din anul 1892 Cristofor Nikolaidi este numit in functia de inginer al orasului cu salariul de 1725 ruble.
Anul 1892 se remarca printr-un eveniment important pentru Chisinau – inaugurarea apeductului. Anterior s-a depus o munca mare, la care au fost antrenati cei mai multi ingineri si tehnicieni ai orasului, consolidati atunci in Societatea tehnica imparateasca din Odessa. S-au construit 5 puncte de distribuire a apei.
Centrul orasului era marcat in toate directiile cu tevi ce au fost confectionate la fabrica «Tovariscestvo K. Rudzki si K» din Varsovia. Orasul era impartit in 3 sectoare: de sus – intre strazile actuale Mateevici si A. Sciusev; de mijloc - intre strada actuala A. Sciusev si strada Haralampievscaia (?) si de jos – restul orasului. A fost construit Turnul de apa (dupa proiectul arhitectului A. Bernardazzi), pastrat pana astazi.
Deschiderea apeductului a fost prevazuta pentru decembrie 1892. In memoria acestui eveniment, la Odessa, au fost comandate, pe banii orasului, pahare (cupe) incrustate cu numele celor invitati. Pentru membrii Societatii tehnice imparatesti din Odessa au fost comandate fise de aur cu inscriptii in memoria deschiderii apeductului din Chisinau. In cantinele ieftine s-a hotarat eliberarea de pranzuri gratuite pentru cei saraci, pana la 1500 de portii. Se prevedea de donat 1000 de ruble, din bugetul orasului, Spitalului de copii «Alexandru» si de cumparat de 200 ruble lemne si de impartit saracilor.
In acelasi an la Chisinau incep sa se formeze birouri tehnice particulare. In 1894, toate birourile tehnice se unesc, la hotararea guvernatorului in Sectia Basarabia a Societatii tehnice imparatesti. In acelasi an, Karl Schmidt este numit in fruntea Sectiei de constructii a Primariei. Cristofor Nikolaidi devine membru activ al Societatii tehnice in anul 1898.
La 19 noiembrie 1893, conform hotararii guvernatorului Basarabiei nr. 8735, Nikolaidi este numit in serviciul Primariei orasului Chisinau in calitate de ajutor al arhitectorului orasului. Personalul tehnic al Primariei numara 4 persoane: arhitectul orasului Elladi, ajutorul sau Nikolaidi, inginerul orasului si seful apeductului Hacikeant si tehnicianul orasului, sef al amenajrii stradale, Zalevski.
In functia de ajutor al arhitectului orasului Chisinau Nikolaidi a lucrat aproape 25 de ani. In obligatiunile lui intrau: controlul proiectelor la fata locului si a diferitor cereri de constructii sau refaceri, masurarea curtilor, supravegherea proiectelor si elaborarea constructiilor. In plus, in atributiile arhitectului orasului intrau: elaborarea devizilor si a planurilor de reparatie a imobilelor municipale, alteori si a celor private, ocupate de diferite institutii publice: unitati militare, scoli, puncte medicale, etc.
In anul 1908 Nikolaidi a prezentat Primariei un proiect de constructie a grajdului pentru escadronul 5 al regimentului 8 de husari in sectorul 3 al Chisinaului pe dealul Inzov-Avand, destinatie militara. Pentru constructia grajdului de piatra cu suprafata de 124 stanjeni patrati si a anexei cu suprafata de 100 stanjeni patrati a fost alocata, de catre Duma, suma de 13 mii ruble. Grajdul astazi nu s-a pastrat.
In anul 1909, lui Nikolaidi i-a fost incredintat controlul reparatiei lazaretului militar ce se gasea alaturi de spitalul de boli infectioase. Casa lazaretului militar s-a pastrat pana astazi (1992 – n.n.), cladirea actuala unde se afla Institutul de Cercetari stiintifice al igienei si epidemiologiei.
Pentru harnicia si constiinciozitatea la indeplinirea obligatiilor Nikolaidi este deseori primiat material. A fost decorat, inclusiv cu ordinul Sf. Stanislav de gradul I, care se pastreaza in colectiile Muzeului National de Istorie.
In anul 1918 Cristofor Nikolaidi devine membru al nou-createi Uniuni a inginerilor si tehnicienilor din provincia romaneasca Basarabia.
Cristofor Nikolaidi a fost autorul proiectului propriei case de piatra, de un nivel, amplasata in sectorul 3 al Chisinaului pe strada Andreevskaia (strada/stradela Sf. Andrei in prezent (?) ) nr.4. In anul 1899 proiectul acestei case este aprobat de arhitectul orasului Elladi si primarul Schmidt. Proiectul se afla astazi in colectiile Muzeului National de Istorie.
Pana la data finalizarii constructiei casei de pe strada Andreevskaia familia Nikolaidi a locuit pe strada Ferarilor (?) nr.52. In noua casa impreuna cu arhitectul Nikolaidi locuia mama acestuia, sotia Evghenia (de origine poloneza), fiul Evghenii, fiicele Olga si Tatiana. In casa mai locuia si sora Evgheniei, Teodosia, care absolvise scoala din Liege, Belgia, apoi a fost bursiera «C. Cazimir», lucrand pedagog in Basarabia. Cativa ani a locuit in casa lui Nikolaidi vaduva consilierului de colegiu Maria Berejitskai impreuna cu fiica.
Cristofor Nikolaidi a murit la sfarsitul anilor 20 ai secolului XX, e inmormantat la Cimitirul central din mun. Chisinau. Tatiana Nikolaidi, fiica mezina a familiei Nikolaidi, a decedat in anul 1987.
In anul 1940, cand familia Nikolaidi locuia la Bucuresti, casa de pe strada Andreevskaia nr. 4 a fost nationalizata de autoritatile sovietice si data altor locatari. Intorsi la Chisinau, sotia si copii Nikolaidi au gasit in casa lor sapte familii. Cu mare greu familia Nikolaidi capata doua camere intr-o anexa din curte, unde au locuit pana in anul 1972, anul demolarii casei Nikolaidi. Pe terenul casei astazi se ridica Academia Economica din Moldova.
Irina Goncearova
(Sursa: Anuarul Muzeului National de Istorie, anul II, 1992)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: