In 1484, armata otomana de circa 100 000 de oameni, in frunte cu sultanul Baiazid al II-lea, sustinuta de artilerie si o flota de 100 corabii, a trecut frontiera Tarii Moldovei.
Umanistul polonez Ioan Ursinus nota ca dupa ce prin fata Chiliei a trecut flota otomana, care se indrepta spre Isaccea, orasenii au strans graul inca necopt, l-a legat in snopi si l-au dus pe la casele lor.
Prima ciocnire a armatei otomane cu moldovenii a avut loc la trecerea peste Dunare. O inscriptie bulgara relateaza ca o parte din fortele moldovene il ateptau pe sultan la Isaccea. Cu certitudine, se are in vedere flota dunareana construita pe timpul lui Stefan cel Mare, care sta de paza pe acest fluviu, avandu-l in frunte pe unul din parcalabii Chiliei. Insa cele cateva corabii moldovene nu puteau sa reziste in fata unei flote otomane numeroase de 100 corabii inarmate cu tunuri, din care ceva mai tarziu s-a tras si aupra cetatii. Conform relatarilor cronicarului turc Sa’adeddin, parcalabul care s-a luptat cu otomanii a cazut in mainile sangeacbeiului de Silistra.
Sosind la 5 iulie 1484 in fata Chiliei, Baiazid a pornit lupta. Asediul a fost extrem de violent chiar de la inceput. Sa’adeddin mentioneaza: «sahul ajungand in zori de zi la Chilia, a impresurat cetatea». In continuare, Ioan Ursinus descrie luptele crancene din jurul cetatii. Cu toate ca numeroasele tunuri ale sultanului aruncau asupra zidurilor enorme ghiulele de piatra, zidurile si turnurile ramaneau acoperite de aparatori. Mai mult decat atat, prin portile cetatii a iesit un detasament de calareti, gonindu-i pe turci pana-n tabara lor. Totusi, peste cateva zile, artileria otomana a distrus turnurile si o buna parte in ziduri.
Luptele de la Chilia sunt descrise intr-un mod similar si de cronicarii turci. Conform relatarilor lui Mehmed Nesri, otomanii au sosit la Chilia si «facand lupta mare, au impresurat-o de pe uscat si de pe (apele fluviului – n.n.)». «Dupa aceea, tragand din tunuri si din pusti, au dat iures, si au fost distruse», mentioneaza Sa’adeddin. Un alt cronicar turc, Asik pasa-zade, participant la asediul cetatii, scrie ca «s-au dat multe lupte crancene», iar Mehmed Nesri informeaza ca otomanii «purtand lupte timp de 10 zile, au ingenunchiat fortareata». Aceasta s-a intamplat la 14 iulie 1484.
Din cele relatate rezulta ca nu numai umanistul polonez avea o atitudine respectuoasa fata de cei invinsi. Chiar si cronicarii turci, care de obicei erau aroganti, dispretuitori fata de cei invinsi, de data aceasta sunt mai rezervati. Baiazid al II-lea afirma ca Chilia si Cetatea Alba au fost cucerite cu pierderi grele ale multor «dreptcredinciosi», adica mahomedani.
Se intalnesc si informatii de alt gen. Malatesta, un secretar al regelui polon Sigizmund, pretinde ca cetatea a cazut din cauza tradarii dintre conducatorii superiori ai garnizoanei cetatii. Faptul pare a fi confirmat si de Asik Pasa-zade, care mentioneaza ca «un om, care era eminul acestei cetati, a venit si a intrat in cortul unui vizir de-al padisahului». Se pare ca acest emin nu a fost un parcalab al cetatii. In Moldova atributiile eminului ii reveneau vamesului, care avea mai curand functii economice decat militare. Acest «emin» ar fi spus: «Cetatea este a padisahului». Nu este exclus sa fi fost unul dintre negustorii orasului, mai cu seama de origine straina, care in cazuri similare treceau usor de partea otomanilor.
A urmat o rafuiala crunta cu populatia, care in mare parte a fost robita si dusa la Istanbul. Alta parte, speriata de comportamentul brutal al noilor stapanitori, a parasit orasul din proprie initiativa. Potrivit firmanului lui Baiazid al II-lea din 1484, de dreptul de a se transfera in alte localitati puteau profita si preotii crestini ce locuiau in cetate.
Pierderea Chiliei a adus mari prejudicii economiei si sistemului de aparare ale Tarii Moldovei, care a ramas fara iesire la mare.
Sursa: Ion Chirtoaga, Targuri si cetati din sud-estul Moldovei (secolul al XV-lea – inceputul secolului al XIX-lea), Editura «Prut International», Chisinau, 2004)
Prima ciocnire a armatei otomane cu moldovenii a avut loc la trecerea peste Dunare. O inscriptie bulgara relateaza ca o parte din fortele moldovene il ateptau pe sultan la Isaccea. Cu certitudine, se are in vedere flota dunareana construita pe timpul lui Stefan cel Mare, care sta de paza pe acest fluviu, avandu-l in frunte pe unul din parcalabii Chiliei. Insa cele cateva corabii moldovene nu puteau sa reziste in fata unei flote otomane numeroase de 100 corabii inarmate cu tunuri, din care ceva mai tarziu s-a tras si aupra cetatii. Conform relatarilor cronicarului turc Sa’adeddin, parcalabul care s-a luptat cu otomanii a cazut in mainile sangeacbeiului de Silistra.
Sosind la 5 iulie 1484 in fata Chiliei, Baiazid a pornit lupta. Asediul a fost extrem de violent chiar de la inceput. Sa’adeddin mentioneaza: «sahul ajungand in zori de zi la Chilia, a impresurat cetatea». In continuare, Ioan Ursinus descrie luptele crancene din jurul cetatii. Cu toate ca numeroasele tunuri ale sultanului aruncau asupra zidurilor enorme ghiulele de piatra, zidurile si turnurile ramaneau acoperite de aparatori. Mai mult decat atat, prin portile cetatii a iesit un detasament de calareti, gonindu-i pe turci pana-n tabara lor. Totusi, peste cateva zile, artileria otomana a distrus turnurile si o buna parte in ziduri.
Luptele de la Chilia sunt descrise intr-un mod similar si de cronicarii turci. Conform relatarilor lui Mehmed Nesri, otomanii au sosit la Chilia si «facand lupta mare, au impresurat-o de pe uscat si de pe (apele fluviului – n.n.)». «Dupa aceea, tragand din tunuri si din pusti, au dat iures, si au fost distruse», mentioneaza Sa’adeddin. Un alt cronicar turc, Asik pasa-zade, participant la asediul cetatii, scrie ca «s-au dat multe lupte crancene», iar Mehmed Nesri informeaza ca otomanii «purtand lupte timp de 10 zile, au ingenunchiat fortareata». Aceasta s-a intamplat la 14 iulie 1484.
Din cele relatate rezulta ca nu numai umanistul polonez avea o atitudine respectuoasa fata de cei invinsi. Chiar si cronicarii turci, care de obicei erau aroganti, dispretuitori fata de cei invinsi, de data aceasta sunt mai rezervati. Baiazid al II-lea afirma ca Chilia si Cetatea Alba au fost cucerite cu pierderi grele ale multor «dreptcredinciosi», adica mahomedani.
Se intalnesc si informatii de alt gen. Malatesta, un secretar al regelui polon Sigizmund, pretinde ca cetatea a cazut din cauza tradarii dintre conducatorii superiori ai garnizoanei cetatii. Faptul pare a fi confirmat si de Asik Pasa-zade, care mentioneaza ca «un om, care era eminul acestei cetati, a venit si a intrat in cortul unui vizir de-al padisahului». Se pare ca acest emin nu a fost un parcalab al cetatii. In Moldova atributiile eminului ii reveneau vamesului, care avea mai curand functii economice decat militare. Acest «emin» ar fi spus: «Cetatea este a padisahului». Nu este exclus sa fi fost unul dintre negustorii orasului, mai cu seama de origine straina, care in cazuri similare treceau usor de partea otomanilor.
A urmat o rafuiala crunta cu populatia, care in mare parte a fost robita si dusa la Istanbul. Alta parte, speriata de comportamentul brutal al noilor stapanitori, a parasit orasul din proprie initiativa. Potrivit firmanului lui Baiazid al II-lea din 1484, de dreptul de a se transfera in alte localitati puteau profita si preotii crestini ce locuiau in cetate.
Pierderea Chiliei a adus mari prejudicii economiei si sistemului de aparare ale Tarii Moldovei, care a ramas fara iesire la mare.
Sursa: Ion Chirtoaga, Targuri si cetati din sud-estul Moldovei (secolul al XV-lea – inceputul secolului al XIX-lea), Editura «Prut International», Chisinau, 2004)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: