Panglica Sf. Gheorghe își continuă marșul pe străzile Chișinăului (și nu doar). Propunem textele de mai jos spre citire celor care glorifică «eliberatorul» sovietic (îndeosebi, textele merită sa fie citite de frumoasele noastre orașence, pasionate de prezența «fundițelor» Sf. Gheorghe în saloanele mașinilor).
Marturia unui ostas, din volumul «Razboiul nu are chip de femeie» de Svetlana Alexievici, Presse de la Renaissance, 2004, p. 24:
«Ofensiva! Tot inainte! Primele sate nemtesti… Eram tineri, in putere… Patru ani fara femeie… In pivnite: vin. Si fete… Puneam mana pe cate una si… eram zece, la una… Nu erau destule femei, populatia fugea din fata armatei sovietice. Prindeam fete tinere, copile… Doisprezece ani… Daca mucoasele plangeau, le bateam, le indesam o carpa in gura. Pe ele le durea, pe noi sbaterile lor ne faceau sa radem. Azi nu inteleg cum am putut participa la astfel de… Un baiat de familie ca mine…»
Paul Goma, «Saptamana Rosie», varianta 2008, pp. 278-279:
«(…) Ar fi un act de salubritate publica adunarea intr-o Antologie a Abjectiei (si depunerea ei la Nurnberg II) a articolelor scriitorului Ilia Ehrenburg despre «Nemtoaica» si despre ce trebuia (fiind o «datorie de onoare») sa-i faca un adevarat ostas sovietic, comunist.
Bietul soldat care-si arunca ochii pe ce scria in ziarul Armatei Rosii, inainte de a-si rasuci tigari din el: nu stia geografie, nici istorie, habar n-avea de nimic din ce se intampla, nu doar in lume, ci in propria-i tara – asa ca nu avea nevoie de indemnul-prin-gazeta de a-i jefui pe Nemti («Davai ceas!» a ramas in oasele auzului ne-rusilor ca si: «Vin Tatarii!», prizonierii de la Stalingrad au marturisit ca aceasta era intaia cerinta a invingatorilor: sa dea ceasul!), de a maltrata populatia civila intalnita; si nu avea nevoie de un curs de alfabetizare ce sa faca el cu femeia de la varsta de cinci ani la o suta – cum, ce? S-o puna jos si s-o violeze, el si intregul regiment, pana la moarte – si, vai, dincolo de ea… Insa, iata: afla pentru intaia oara (dar el nu stia ca e prima oara): superiorii nu numai ca nu-i pedepseau pe inferiorii care «se mai si dadeau»…, ci ii indemnau sa faca; tot repetand-repetand obligatiunea ostasului sovietic (ceea ce el, oricum, facea, prin traditie ruseasca – rauvoitorii spun: slava, aratand spre sarbi), ii dadea de inteles ca, de nu va face asa, abia atunci va fi pedepsit.
Si nu stia, viteazul krasnoarmeiet (care marsaluia spre Apus, imaginandu-si Berlinul ca Raiul Rusesc: o poiana cu flori unde, printre munti de carnati, serpuiesc paraie de votca) daca femeile pe care le viola si le mai si ucidea erau, cu adevarat, nemtoaice, iar daca da: naziste ori ba; pro, ori antihitleriste?; si nu-i pasa daca «Nemtoaica» era, de fapt, o fosta victima a neamtului: poloneza, rusoaica, ucraineanca, evreica… - oricum, el nu stia care-cum e – si nici era obligat sa stie: doar era kransoarmeiet! (…)
Rezultatul indoctrinarii ehrenburge:
Ostasii Armatei Rosii le-au violat repetat pe toate femeile supravietuitoare ale lagarelor germane 'liberate' de ei sau predate (gata liberate) de Aliati… Si apoi toate femeile, fetele, copilele din canalele Berlinului, adapostite acolo, de saptamani, ca sa scape de bombardamente.»
Nota:
Mi-as fi dorit sa redau articole de culura, istorie, personalitati marcante din Istoria Romanilor, dar nu aceste atrocitati.
(Foto: StireaZilei.md)
Marturia unui ostas, din volumul «Razboiul nu are chip de femeie» de Svetlana Alexievici, Presse de la Renaissance, 2004, p. 24:
«Ofensiva! Tot inainte! Primele sate nemtesti… Eram tineri, in putere… Patru ani fara femeie… In pivnite: vin. Si fete… Puneam mana pe cate una si… eram zece, la una… Nu erau destule femei, populatia fugea din fata armatei sovietice. Prindeam fete tinere, copile… Doisprezece ani… Daca mucoasele plangeau, le bateam, le indesam o carpa in gura. Pe ele le durea, pe noi sbaterile lor ne faceau sa radem. Azi nu inteleg cum am putut participa la astfel de… Un baiat de familie ca mine…»
Paul Goma, «Saptamana Rosie», varianta 2008, pp. 278-279:
«(…) Ar fi un act de salubritate publica adunarea intr-o Antologie a Abjectiei (si depunerea ei la Nurnberg II) a articolelor scriitorului Ilia Ehrenburg despre «Nemtoaica» si despre ce trebuia (fiind o «datorie de onoare») sa-i faca un adevarat ostas sovietic, comunist.
Bietul soldat care-si arunca ochii pe ce scria in ziarul Armatei Rosii, inainte de a-si rasuci tigari din el: nu stia geografie, nici istorie, habar n-avea de nimic din ce se intampla, nu doar in lume, ci in propria-i tara – asa ca nu avea nevoie de indemnul-prin-gazeta de a-i jefui pe Nemti («Davai ceas!» a ramas in oasele auzului ne-rusilor ca si: «Vin Tatarii!», prizonierii de la Stalingrad au marturisit ca aceasta era intaia cerinta a invingatorilor: sa dea ceasul!), de a maltrata populatia civila intalnita; si nu avea nevoie de un curs de alfabetizare ce sa faca el cu femeia de la varsta de cinci ani la o suta – cum, ce? S-o puna jos si s-o violeze, el si intregul regiment, pana la moarte – si, vai, dincolo de ea… Insa, iata: afla pentru intaia oara (dar el nu stia ca e prima oara): superiorii nu numai ca nu-i pedepseau pe inferiorii care «se mai si dadeau»…, ci ii indemnau sa faca; tot repetand-repetand obligatiunea ostasului sovietic (ceea ce el, oricum, facea, prin traditie ruseasca – rauvoitorii spun: slava, aratand spre sarbi), ii dadea de inteles ca, de nu va face asa, abia atunci va fi pedepsit.
Si nu stia, viteazul krasnoarmeiet (care marsaluia spre Apus, imaginandu-si Berlinul ca Raiul Rusesc: o poiana cu flori unde, printre munti de carnati, serpuiesc paraie de votca) daca femeile pe care le viola si le mai si ucidea erau, cu adevarat, nemtoaice, iar daca da: naziste ori ba; pro, ori antihitleriste?; si nu-i pasa daca «Nemtoaica» era, de fapt, o fosta victima a neamtului: poloneza, rusoaica, ucraineanca, evreica… - oricum, el nu stia care-cum e – si nici era obligat sa stie: doar era kransoarmeiet! (…)
Rezultatul indoctrinarii ehrenburge:
Ostasii Armatei Rosii le-au violat repetat pe toate femeile supravietuitoare ale lagarelor germane 'liberate' de ei sau predate (gata liberate) de Aliati… Si apoi toate femeile, fetele, copilele din canalele Berlinului, adapostite acolo, de saptamani, ca sa scape de bombardamente.»
Nota:
Mi-as fi dorit sa redau articole de culura, istorie, personalitati marcante din Istoria Romanilor, dar nu aceste atrocitati.
(Foto: StireaZilei.md)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: