Din volumul «Instaurarea totalitarismului in Romania» (St. Radulescu-Zoner, D. Buse, B. Marinescu, editura Cavalioti, 1995), citat de Paul Goma in «Saptamana Rosie», varianta 2008:
«1945
19 martie
- Printr-un jurnal al Consiliului de Ministri se dispune arestarea urmatorilor generali sub invinuirea de crima de razboi: Ilie Steflea (fost sef al marelui stat major; va muri in detentie in 1946); Gh. Gialik, Gh. Potopeanu (fost ministru in guvernul constituit la 23 August 1944), Atanasie Trincu, Radu Korne (…)
Februarie 21 (1946)
- Se da sentinta in procesul intentat al criminalilor de razboi alcatuit din ziaristi si membri ai guvernului Horia Sima. Tribunalul Poporului condamna la moarte 5 inculpati, la detentie pe viata alti 4, toti ziaristi si pe Gh. Cuza la 20 de ani «detentie riguroasa».
Februarie 22 (1946)
- Tribunalul Poporului incepe judecarea generalului Constantin Voiculescu, fost guvernator al Basarabiei (1941-1943) si a conducerilor jandarmeriei din Basarabia, acuzati de infiintarea lagarului de la Onesti, de internare a evreilor in ghetouri sau experierea peste Nistru, de trimiterea in Transnistria a unui grup de peste 7000 de polonezi si 6000 de ucraineni.
Februarie 28 (1946)
- Incepe la Tribunalul Poporului procesul a 8 militari acuzati de a fi comandat lagare de prizonieri sovietici.
Mai 4 (1946)
- Incepe procesul Antonescu (…) maresalul Antonescu este invinuit in principal de tradare de tara, de a fi contribuit la dezastrul ei, permitind jefuirea si secatuirea economiei nationale, de agresiune impotriva Uniunii Sovietice, de teroare impotriva muncitorilor, de a fi infaptuit crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Repetarea cu obstenatie, pe tot cuprinsul actului de acuzare, a unor termeni ce tin de sfera politicului si nu a juridicului «legionari, fascisti, tradatori ai neamului».
Mai 12 (1946)
- Dupa semnarea depozitiei si inainte de a parasi sala Iuliu Maniu se indreapta spre boxa acuzatilor si strange mana lui Gh. Dobre, C.Z. Vasiliu, Titus Dragos, C. Pantazi si Ion Antonescu…
- … rechizitoriul acuzatorului public Vasile Stoican, ce-si completeaza prestatia cu imagini ale «spinzuratorilor de la Odessa, mormanelor de cadavre de la Iasi», «trupuri goale si ciopartite».
Cere pedeapsa cu moartea.
Mai 17 (1946)
- Se pronunta sentinta in procesul Antonescu; sint condamnati la moarte: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, C.Z. Vasiliu, C. Pantazi, Eugen Cristescu, Gh. Alexianu, Radu Lecca,
dar si Horia Sima, C. Papanace, Corneliu Georgescu, I. Protopopescu, M. Sturza si V. Iasinski, toti cei din urma disparuti.
Celelalte condamnari: detentie pe viata (C. Danulescu, V. Bumitriuc – disparuti, Gh. Dobre, C. Petrovicescu), 20 ani temnita grea (T. Braileanu, I. Marinescu), 15 ani inchisoare (P. Tomescu, T. Dragos), 10 ani (D. Popescu, C. Busila, N. Mares). Toti au dreptul la recurs.
Mai 20 (1946)
- Sint arestati alti membri ai guvernului Antonescu carora «li se vor intocmi acte de acuzare». Avestia sint: Gh. Leon, I. Petrovici, gl Gh. Jienescu, gl V. Iliescu, A. Pana, gl N. Sova, Horia Cosmovici, I.N. Fintescu, Gh. Cretianu, Mircea Vulcanescu, I.D. Enescu, Al. Neagu, gl I. Iacobici, gl E. Zwiedenek, N. Petra, contra-amiral Nicolae Pais, Petre Strihan, amiral Gh. Coslinschi. Ei au facut parte din aparatul economico-financiar.
Mai 24 (1946)
- La inalta Curte de Casatie incepe judecarea recursului ordinar introdus de condamnatii din procesul Antonescu (…)
- Este arestat un alt demnitar al guvernului Antonescu, Radu Rosetti, fost ministru al educatiei nationale.
Mai 27 (1946)
- Incepe procesul unui nou lot de criminali de razboi acuzati de crime in tara dar mai ales pe teritoriul marelui stat «vecin si prieten» de la rasarit. Printre acuzati se numara col Iulian Popovici, fost prefect al politiei Odessa, St. Ivascu, fost comisar de sigurata la prefectura Odessa, V. Gheorghiu, fost comisar al Prefecturii Politiei Odessa etc.
- Inalta Curte de Casatie, sectiune a II-a respinge ca neintemeiate, toate motivele ordinare de casare a sentintei formulate de condamnatii din procesul Antonescu cu exceptia celor ale lui C. Busila, N. Mares si D. Popescu.
Mai 31 (1946)
- Sectiunile unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie resping recursurile pe motive de neconstitutionalitate facute impotriva Tribunalului Poporului de acuzatii din procesul Antonescu.
- «Cerem executia!» «Moarte Antonestilor!» «Sentinta trebuie implinita!» solicita cetatenii Capitalei la mitingul din Piata Universitatii. «Sentinta Tribunalului Poporului, sentinta aspra dar justa, reprezinta vointa intregului popor. Mai exista unelte fasciste ale lui Maniu si Bratianu care spera intr-o schimbare a pedepsei…»
Iunie 1 (1946)
- Lucretiu Patrascanu, ministrul justitiei prezinta Regelui cererile de gratiere ale celor 7 condamnati. (Pentru maresalul Antonescu se depusera trei cereri: una din partea mamei sale, alta din partea avocatului C. Paraschivescu Balaceanu si a treia chiar de acuzat, dar nesemnata). Ele sunt insotite si de doua scrisori catre suvern, ambele de Patrascanu prin care «in numele si din insarcinarea guvernului» ministrul Justitiei are «onoarea de a propune Majestatii Voastre pentru inalte ratiuni de stat respingerea cererilor de gratiere facute de Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu si Gh. Alexianu si comutarea in munca silnica pe viata a pedepsei cu moartea aplicata condamnatilor Constantin Pantazi, Radu Lecca si Eugen Cristescu» (care vor muri toti trei in inchisoare).
Ca rege constitutional, regele Mihai nu putea decide sau decreta decat in limita recomandarii guvernului, in acest caz al ministrului sau de Justitie (…?) fara a mentiona respingerea cererilor celor patru, decretul regal specifica comutarea pedepsei pentru restul condamnatilor. (…)
Condamnatii sint executati la ora 18 in Valea Piersicilor, de langa penetenciarul Jilava.»
Ultimul cuvant la proces, din cartea lui Larry Watts, 1986, citat de Paul Goma in «Saptamana Rosie, varianta 2008:
«Mai 1946
«Un om care, fara nume, fara protectie, fara bani si partid, s'a urcat in stat la cel mai inalt loc de conducere si raspundere, acel om are datoria sa se justifice, iar poporul si istoria sa-l judece. Am sa expun faptele si actiunile mele politice, economice si militare, dar acestea nu vor fi complete in momentul de fata. Poporul, prin dumneavoastra, isi va da verdictul, iar mane istoria pe al sau. Expun toate actele si faptele mele, ca poporul sa ajunga la intelegerea lor. Dati istoriei adevarul si nu faceti fata unei situatii de moment! Eu va voi spune adevarul asa cum onoarea mea de soldat m'a facut sa-l respect toata viata. Considerati, va rog, scaparile nu ca o iesire si omitere intentionata. Nu am fost omul unor astfel de calcule si nu voi fi, dar nu am vazut piesele dosarelor si miilor de rezolutii ce am dat in acesti patru ani in care (nu?) se gaseste imprimat sufletul meu! Prima mare acuzare care mi se aduce, aceea de a fi premeditat luarea puterii impreuna cu Codreanu, vreau s'o spulber acum. La instructie (=ancheta) am avut onoarea de a declara ca primul contact cu Legiunea a fost in 1933, cand Regele mi-a cerut parerea cu privire la Garda de Fier. Stiam ca ei tulburau tara si ca periclitau granitele.
Am spus Regelui ce credeam atunci:
«Prefer sa mor in mocirla intr'o Romanie Mare decat sa mor in paradisul unei Romanii mici».
Intrevederea de atunci a avut drept scop orientarea mea, ajungand la concluzia ca Codreanu nu va putea duce tara pe panta ascendenta la care spera, ci dimpotriva. Problema dinastiei o privea sub o lumina diferita decat a mea. Codreanu mi-a declarat ca «in 24 de ore de la luarea puterii trece la Germania si ca va cere abdicarea regelui». Iar eu i-am raspuns: «Domnule Codreanu, cel dintai pe care va trebui sa-l impuscati atunci va fi generalul Antonescu».
In politica interna am aratat ca a introdus din nou pistolul cu care stiam ca va aduce varsare de sange. In Decemvrie 1937, Garda de Fier a facut un mare pas in simpatia opiniei publice. Regele a incredintat formarea guvernului lui Octavian Goga. Am spus atunci Regelui Carol: «Formatia Goga nu va putea fi durabila decat introducand in formatie Legiunea si pe d-l Dinu Bratianu».
De ce?
Pentru ca am afrimat atunci Regelui ca «niciodata ideea nu poate fi distrusa cu psitolul, mai bine s'o aduca la putere si sa se vada daca este o fericire pentru neam sau nu…» Eu stiam insa ca ea nu va avea sorti buni, deoarece toata pleava societatii romanesti se afla inscrisa in Legiune. Eu am dat Regelui aceasta idee de a o aduce la putere si el m'a insarcinat cu formarea guvernului. Am refuzat, nevoind sa trec peste Octavian Goga, pentru care aveam o mare stima. Solutia Regelui a fost sa intru in guvern ca ministru al Apararii Nationale, pentru ca prezenta mea in guvern era o marturie si o chezasie ca politica externa a Romaniei nu se va schimba, stiindu-se ca programul lui Codreanu aducea schimbarea acelei politici in 24 de ore si va orienta tara catre Germania. Atunci, fortat si contrat uzantelor, ca ministru al armatei sa faca declaratii politice, eu am facut-o! Eram convins. Pastram fata de Germania amintirea razboiului trecut si mai ales m'a indemnat structura mea intelectuala…
Guvernul Goga a tinut 40 de zile si omorurile incepusera. Regele, panicat, mi-a incredintat mie formarea guvernului. Am acceptat, pentru ca prea des se schimbau guvernele. Pentru ce? Opinia publica stia prea bine cauzele. Regele a voit sa introduca in guvern doua persoane pe care nu le puteam accepta. Am apelat la Codreanu rugandu-l sa inceteze agitatiile. Cu ocazia acelei convorbiri, el a recunoscut ca nu avea nici un program de guvernare. Codreanu a fost arestat si eu m'am dus la proces, pentru ca, dupa mine, atunci cand vezi ca un om se inneaca, este omeneste sa-i intinzi o mana de ajutor. Pe Horia Sima l-amâ
vazut in timpul cand era ministru in guvernul Gigurtu. La convorbirea avuta, mi-a declarat: «Domnule general, spuneti drept, am eu mutra de prim-ministru?»
S'a perecut ultimatumul rusesc. Cu acest grav eveniment am trimis a scrisoare de protest pentru cedarea fara lupta a doua provincii romanesti. La doua zile dupa aceasta am fost dus la Bistrita. Aici mi se imputa ca as fi pregatit legatura cu Germania in vederea luarii puterii. Eu nu cunosc limba germana si formatia mea intelectuala si spirituala mi-am facut-o la scoala franceza. Nu am uitat odiosul tratat de la Craiova si de la Bucuresti. Nu am uitat ca in Alsacia si Lorena avem 2000 de cruci si nici in 1916 jertfele noastre de pe front. La Manastirea Bistrita am aflat ca regele Carol II se indreapta cu fata catre Germania… Granitele de prabusisera.
Eliberat de la Bistrita, regele mi-a incredintat formarea unui guvern de unitate nationala. Am vizitat pe oamenii politici: Maniu, Bratianu, Stelian Popescu si altii, cerandu-le sa discutam programul de guvernamant, care consider ca este o datorie pentru omul destinat sa ia conducerea tarii. Deci eu nu veneam nepregatit, dupa cum adeseori s'a spus. Desi nu aveam un program scris, eram completamente orientat. Raspunsul oamenilor politici a fost: «Intai aduceti abdicarea lui Carol II, apoi vom discuta». Cand s'au prabusit granitele, impreuna cu maresalul Prezan am hotarat sa mergem la Rege si sa formam un guvern de colaborare cu oamenii politici. Oamenii politici insa nu au voit: toti s'au retras de-o parte. Eu am ramas singur. Urmeaza apoi cele petrecute la 6 Septembrie 1940!
Regele mi-a spus: «Nu te las, nu pleca! Nu am pe altul. Tu esti un patriot.»
Strada fierbea. Am intrebat pe generalul Coroama, comandantul Diviziei de Garda, daca il vor apara pe Rege. Acesta mi-a raspuns: «Nu trag in popor. Nu-l apar pe Rege». Am cerut parerile aghiotantilor regali. Toti, fara deosebire, mi-au spus ca Regele trebuie sa plece. Am chemat generalii. Toti, absolut toti, afara de Paul Teodorescu si Mihail, au spus ca regele trebuie sa abdice. Regele s'a consultat toata noaptea cu oamenii politici si s'a convins ca tara cere abdicarea sa. A pus insa drept conditie ca sa abdice sa-mi iau eu asupra-mi parte din prerogativele regale, iar eu am promis Regeului Carol II sa stau stalp de veghe langa Voevodul Mihai, viitorul Rege, si sa-i pastrez tronul…
Am primit din partea Regelui puterea, smerit, cum primeste credinciosul sfanta cuminecatura in fata altarului. Deci, iata, domnule Presedinte si onorati judecatori, actul premeditarii de care am fost acuzat ca l-am facut pentru luarea puterii in stat! Eu nu aveam nevoie de sprijin german pentru a veni la putere, deoarece insusi Regele tarii mi-a incredinta-o. Odata cu luarea conducerii a inceput calvarul vietii mele!»
«1945
19 martie
- Printr-un jurnal al Consiliului de Ministri se dispune arestarea urmatorilor generali sub invinuirea de crima de razboi: Ilie Steflea (fost sef al marelui stat major; va muri in detentie in 1946); Gh. Gialik, Gh. Potopeanu (fost ministru in guvernul constituit la 23 August 1944), Atanasie Trincu, Radu Korne (…)
Februarie 21 (1946)
- Se da sentinta in procesul intentat al criminalilor de razboi alcatuit din ziaristi si membri ai guvernului Horia Sima. Tribunalul Poporului condamna la moarte 5 inculpati, la detentie pe viata alti 4, toti ziaristi si pe Gh. Cuza la 20 de ani «detentie riguroasa».
Februarie 22 (1946)
- Tribunalul Poporului incepe judecarea generalului Constantin Voiculescu, fost guvernator al Basarabiei (1941-1943) si a conducerilor jandarmeriei din Basarabia, acuzati de infiintarea lagarului de la Onesti, de internare a evreilor in ghetouri sau experierea peste Nistru, de trimiterea in Transnistria a unui grup de peste 7000 de polonezi si 6000 de ucraineni.
Februarie 28 (1946)
- Incepe la Tribunalul Poporului procesul a 8 militari acuzati de a fi comandat lagare de prizonieri sovietici.
Mai 4 (1946)
- Incepe procesul Antonescu (…) maresalul Antonescu este invinuit in principal de tradare de tara, de a fi contribuit la dezastrul ei, permitind jefuirea si secatuirea economiei nationale, de agresiune impotriva Uniunii Sovietice, de teroare impotriva muncitorilor, de a fi infaptuit crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Repetarea cu obstenatie, pe tot cuprinsul actului de acuzare, a unor termeni ce tin de sfera politicului si nu a juridicului «legionari, fascisti, tradatori ai neamului».
Mai 12 (1946)
- Dupa semnarea depozitiei si inainte de a parasi sala Iuliu Maniu se indreapta spre boxa acuzatilor si strange mana lui Gh. Dobre, C.Z. Vasiliu, Titus Dragos, C. Pantazi si Ion Antonescu…
- … rechizitoriul acuzatorului public Vasile Stoican, ce-si completeaza prestatia cu imagini ale «spinzuratorilor de la Odessa, mormanelor de cadavre de la Iasi», «trupuri goale si ciopartite».
Cere pedeapsa cu moartea.
Mai 17 (1946)
- Se pronunta sentinta in procesul Antonescu; sint condamnati la moarte: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, C.Z. Vasiliu, C. Pantazi, Eugen Cristescu, Gh. Alexianu, Radu Lecca,
dar si Horia Sima, C. Papanace, Corneliu Georgescu, I. Protopopescu, M. Sturza si V. Iasinski, toti cei din urma disparuti.
Celelalte condamnari: detentie pe viata (C. Danulescu, V. Bumitriuc – disparuti, Gh. Dobre, C. Petrovicescu), 20 ani temnita grea (T. Braileanu, I. Marinescu), 15 ani inchisoare (P. Tomescu, T. Dragos), 10 ani (D. Popescu, C. Busila, N. Mares). Toti au dreptul la recurs.
Mai 20 (1946)
- Sint arestati alti membri ai guvernului Antonescu carora «li se vor intocmi acte de acuzare». Avestia sint: Gh. Leon, I. Petrovici, gl Gh. Jienescu, gl V. Iliescu, A. Pana, gl N. Sova, Horia Cosmovici, I.N. Fintescu, Gh. Cretianu, Mircea Vulcanescu, I.D. Enescu, Al. Neagu, gl I. Iacobici, gl E. Zwiedenek, N. Petra, contra-amiral Nicolae Pais, Petre Strihan, amiral Gh. Coslinschi. Ei au facut parte din aparatul economico-financiar.
Mai 24 (1946)
- La inalta Curte de Casatie incepe judecarea recursului ordinar introdus de condamnatii din procesul Antonescu (…)
- Este arestat un alt demnitar al guvernului Antonescu, Radu Rosetti, fost ministru al educatiei nationale.
Mai 27 (1946)
- Incepe procesul unui nou lot de criminali de razboi acuzati de crime in tara dar mai ales pe teritoriul marelui stat «vecin si prieten» de la rasarit. Printre acuzati se numara col Iulian Popovici, fost prefect al politiei Odessa, St. Ivascu, fost comisar de sigurata la prefectura Odessa, V. Gheorghiu, fost comisar al Prefecturii Politiei Odessa etc.
- Inalta Curte de Casatie, sectiune a II-a respinge ca neintemeiate, toate motivele ordinare de casare a sentintei formulate de condamnatii din procesul Antonescu cu exceptia celor ale lui C. Busila, N. Mares si D. Popescu.
Mai 31 (1946)
- Sectiunile unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie resping recursurile pe motive de neconstitutionalitate facute impotriva Tribunalului Poporului de acuzatii din procesul Antonescu.
- «Cerem executia!» «Moarte Antonestilor!» «Sentinta trebuie implinita!» solicita cetatenii Capitalei la mitingul din Piata Universitatii. «Sentinta Tribunalului Poporului, sentinta aspra dar justa, reprezinta vointa intregului popor. Mai exista unelte fasciste ale lui Maniu si Bratianu care spera intr-o schimbare a pedepsei…»
Iunie 1 (1946)
- Lucretiu Patrascanu, ministrul justitiei prezinta Regelui cererile de gratiere ale celor 7 condamnati. (Pentru maresalul Antonescu se depusera trei cereri: una din partea mamei sale, alta din partea avocatului C. Paraschivescu Balaceanu si a treia chiar de acuzat, dar nesemnata). Ele sunt insotite si de doua scrisori catre suvern, ambele de Patrascanu prin care «in numele si din insarcinarea guvernului» ministrul Justitiei are «onoarea de a propune Majestatii Voastre pentru inalte ratiuni de stat respingerea cererilor de gratiere facute de Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu si Gh. Alexianu si comutarea in munca silnica pe viata a pedepsei cu moartea aplicata condamnatilor Constantin Pantazi, Radu Lecca si Eugen Cristescu» (care vor muri toti trei in inchisoare).
Ca rege constitutional, regele Mihai nu putea decide sau decreta decat in limita recomandarii guvernului, in acest caz al ministrului sau de Justitie (…?) fara a mentiona respingerea cererilor celor patru, decretul regal specifica comutarea pedepsei pentru restul condamnatilor. (…)
Condamnatii sint executati la ora 18 in Valea Piersicilor, de langa penetenciarul Jilava.»
Ultimul cuvant la proces, din cartea lui Larry Watts, 1986, citat de Paul Goma in «Saptamana Rosie, varianta 2008:
«Mai 1946
«Un om care, fara nume, fara protectie, fara bani si partid, s'a urcat in stat la cel mai inalt loc de conducere si raspundere, acel om are datoria sa se justifice, iar poporul si istoria sa-l judece. Am sa expun faptele si actiunile mele politice, economice si militare, dar acestea nu vor fi complete in momentul de fata. Poporul, prin dumneavoastra, isi va da verdictul, iar mane istoria pe al sau. Expun toate actele si faptele mele, ca poporul sa ajunga la intelegerea lor. Dati istoriei adevarul si nu faceti fata unei situatii de moment! Eu va voi spune adevarul asa cum onoarea mea de soldat m'a facut sa-l respect toata viata. Considerati, va rog, scaparile nu ca o iesire si omitere intentionata. Nu am fost omul unor astfel de calcule si nu voi fi, dar nu am vazut piesele dosarelor si miilor de rezolutii ce am dat in acesti patru ani in care (nu?) se gaseste imprimat sufletul meu! Prima mare acuzare care mi se aduce, aceea de a fi premeditat luarea puterii impreuna cu Codreanu, vreau s'o spulber acum. La instructie (=ancheta) am avut onoarea de a declara ca primul contact cu Legiunea a fost in 1933, cand Regele mi-a cerut parerea cu privire la Garda de Fier. Stiam ca ei tulburau tara si ca periclitau granitele.
Am spus Regelui ce credeam atunci:
«Prefer sa mor in mocirla intr'o Romanie Mare decat sa mor in paradisul unei Romanii mici».
Intrevederea de atunci a avut drept scop orientarea mea, ajungand la concluzia ca Codreanu nu va putea duce tara pe panta ascendenta la care spera, ci dimpotriva. Problema dinastiei o privea sub o lumina diferita decat a mea. Codreanu mi-a declarat ca «in 24 de ore de la luarea puterii trece la Germania si ca va cere abdicarea regelui». Iar eu i-am raspuns: «Domnule Codreanu, cel dintai pe care va trebui sa-l impuscati atunci va fi generalul Antonescu».
In politica interna am aratat ca a introdus din nou pistolul cu care stiam ca va aduce varsare de sange. In Decemvrie 1937, Garda de Fier a facut un mare pas in simpatia opiniei publice. Regele a incredintat formarea guvernului lui Octavian Goga. Am spus atunci Regelui Carol: «Formatia Goga nu va putea fi durabila decat introducand in formatie Legiunea si pe d-l Dinu Bratianu».
De ce?
Pentru ca am afrimat atunci Regelui ca «niciodata ideea nu poate fi distrusa cu psitolul, mai bine s'o aduca la putere si sa se vada daca este o fericire pentru neam sau nu…» Eu stiam insa ca ea nu va avea sorti buni, deoarece toata pleava societatii romanesti se afla inscrisa in Legiune. Eu am dat Regelui aceasta idee de a o aduce la putere si el m'a insarcinat cu formarea guvernului. Am refuzat, nevoind sa trec peste Octavian Goga, pentru care aveam o mare stima. Solutia Regelui a fost sa intru in guvern ca ministru al Apararii Nationale, pentru ca prezenta mea in guvern era o marturie si o chezasie ca politica externa a Romaniei nu se va schimba, stiindu-se ca programul lui Codreanu aducea schimbarea acelei politici in 24 de ore si va orienta tara catre Germania. Atunci, fortat si contrat uzantelor, ca ministru al armatei sa faca declaratii politice, eu am facut-o! Eram convins. Pastram fata de Germania amintirea razboiului trecut si mai ales m'a indemnat structura mea intelectuala…
Guvernul Goga a tinut 40 de zile si omorurile incepusera. Regele, panicat, mi-a incredintat mie formarea guvernului. Am acceptat, pentru ca prea des se schimbau guvernele. Pentru ce? Opinia publica stia prea bine cauzele. Regele a voit sa introduca in guvern doua persoane pe care nu le puteam accepta. Am apelat la Codreanu rugandu-l sa inceteze agitatiile. Cu ocazia acelei convorbiri, el a recunoscut ca nu avea nici un program de guvernare. Codreanu a fost arestat si eu m'am dus la proces, pentru ca, dupa mine, atunci cand vezi ca un om se inneaca, este omeneste sa-i intinzi o mana de ajutor. Pe Horia Sima l-amâ
vazut in timpul cand era ministru in guvernul Gigurtu. La convorbirea avuta, mi-a declarat: «Domnule general, spuneti drept, am eu mutra de prim-ministru?»
S'a perecut ultimatumul rusesc. Cu acest grav eveniment am trimis a scrisoare de protest pentru cedarea fara lupta a doua provincii romanesti. La doua zile dupa aceasta am fost dus la Bistrita. Aici mi se imputa ca as fi pregatit legatura cu Germania in vederea luarii puterii. Eu nu cunosc limba germana si formatia mea intelectuala si spirituala mi-am facut-o la scoala franceza. Nu am uitat odiosul tratat de la Craiova si de la Bucuresti. Nu am uitat ca in Alsacia si Lorena avem 2000 de cruci si nici in 1916 jertfele noastre de pe front. La Manastirea Bistrita am aflat ca regele Carol II se indreapta cu fata catre Germania… Granitele de prabusisera.
Eliberat de la Bistrita, regele mi-a incredintat formarea unui guvern de unitate nationala. Am vizitat pe oamenii politici: Maniu, Bratianu, Stelian Popescu si altii, cerandu-le sa discutam programul de guvernamant, care consider ca este o datorie pentru omul destinat sa ia conducerea tarii. Deci eu nu veneam nepregatit, dupa cum adeseori s'a spus. Desi nu aveam un program scris, eram completamente orientat. Raspunsul oamenilor politici a fost: «Intai aduceti abdicarea lui Carol II, apoi vom discuta». Cand s'au prabusit granitele, impreuna cu maresalul Prezan am hotarat sa mergem la Rege si sa formam un guvern de colaborare cu oamenii politici. Oamenii politici insa nu au voit: toti s'au retras de-o parte. Eu am ramas singur. Urmeaza apoi cele petrecute la 6 Septembrie 1940!
Regele mi-a spus: «Nu te las, nu pleca! Nu am pe altul. Tu esti un patriot.»
Strada fierbea. Am intrebat pe generalul Coroama, comandantul Diviziei de Garda, daca il vor apara pe Rege. Acesta mi-a raspuns: «Nu trag in popor. Nu-l apar pe Rege». Am cerut parerile aghiotantilor regali. Toti, fara deosebire, mi-au spus ca Regele trebuie sa plece. Am chemat generalii. Toti, absolut toti, afara de Paul Teodorescu si Mihail, au spus ca regele trebuie sa abdice. Regele s'a consultat toata noaptea cu oamenii politici si s'a convins ca tara cere abdicarea sa. A pus insa drept conditie ca sa abdice sa-mi iau eu asupra-mi parte din prerogativele regale, iar eu am promis Regeului Carol II sa stau stalp de veghe langa Voevodul Mihai, viitorul Rege, si sa-i pastrez tronul…
Am primit din partea Regelui puterea, smerit, cum primeste credinciosul sfanta cuminecatura in fata altarului. Deci, iata, domnule Presedinte si onorati judecatori, actul premeditarii de care am fost acuzat ca l-am facut pentru luarea puterii in stat! Eu nu aveam nevoie de sprijin german pentru a veni la putere, deoarece insusi Regele tarii mi-a incredinta-o. Odata cu luarea conducerii a inceput calvarul vietii mele!»
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: