Marian Lupu a venit cu ”poporul moldovenesc” la București

Marian Lupu a venit la Bucureşti şi eu am încercat să nu fiu cârcotaş. Mi-am dorit să văd o întânire normală între doi politicieni români: Marian Lupu şi Traian Băsescu. Chiar nu mi-am propus să văd altceva, dar – inevitabil – fac asocieri.

Preşedintele interimar a ocolit multişor până să ajungă tocmai la Bucureşti: a mers la Moscova de vreo trei ori, s-a dus pe la Bruxelles, dacă dădea de vre-un capăt de aţă, se agăţa de el să treacă şi prin Australia. Acum, hai şi prin România!

A fost primit la Cotroceni cu mare fast şi bine că s-a procedat aşa. Au mai făcut-o şi Mircea Snegur, şi Petru Lucinski, şi, nu ultimul pe listă, Vladimir Voronin. Au existat români - de-o parte şi de alta a Prutului – care chiar au sperat: de ce nu ar vrea Snegur sau Voronin să intre în manualul de istorie a tuturor Românilor prin reunificarea Basarabiei cu Ţara? Să facă un gest public firesc fiindcă nu-i împuşcă nimeni, Stalin nu-i mai duce în Siberia, iar voturile minoritarilor oricum nu reprezintă majoritatea. „Sî ni ţânim di neamuri!”, spunea Snegur, cu surâsul lui inconfundabil, de tip Leonid Brejnev.

Acum, Marian Lupu vrea să smulgă voturi de la Vlad Filat şi de la Mihai Ghimpu. Altfel nu venea tocmai în preajma alegerilor pentru primăria Chişinăului. Şi iată dovada:

“Vreau să vă zic, cu toată sinceritatea, că fără această asistenţă financiară, cred, era să fie aproape misiune imposibilă acea construcţie a caselor pentru sinistraţi şi aş vrea să menţionez, pentru toţi cetăţenii români, gratitudinea şi înalta apreciere a poporului nostru”, a spus Marian Lupu la întâlnirea cu Traian Băsescu. Deci el le-a transmis tuturor „cetăţenilor români” „înalta apreciere a poporului nostru”.

Nu cred că putem vorbi de prostie în acest caz. Este pur şi simplu o scăpare cu… premeditare. „Poporul nostru” mulţumeşte „poporului vostru”. Ca să nu mă mai refer la un alt fragment de discurs, care sună ca un dicteu automat: „Să determinăm liniile directoare de consolidare a relaţiilor dintre România şi Moldova”. Când aud, mă gândesc involuntar la Iaşi, la Suceava…

Şi iată reacţia celui pentru care cel de-al doilea stat românesc reprezintă „proiectul meu de suflet”, cum spunea pe când nu era în campanie electorală:

“Mesajul nostru către domnul preşedinte şi către partidele din Alianţă este că ne dorim o alianţă cât mai solidă, care să garanteze evoluţia spre Europa a Republicii Moldova. Am stabilit, împreună cu domnul preşedinte, că, în cel mai scurt timp, va trebui să elaborăm planul de acţiune pentru a pune în aplicare declaraţia privind Parteneriatul strategic pentru integrare europeană dintre România şi R. Moldova, declaraţie semnată între mine şi preşedintele Ghimpu, la acel timp”, a spus preşedintele Băsescu, la finalul convorbirilor oficiale cu Marian Lupu.

El zice răspicat: „evoluţia spre Europa a Republicii Moldova”, în timp ce pe Lupu îl chinuie subconştientul.

Uneori îi scapă şi lui, dar chiar involuntar, fiindcă limbajul politic nu excelează totdeauna prin respectarea proprietăţii termenilor:

“Să sperăm că vom consolida această tradiţie şi, mai ales, s-a mai creat un lucru, poate extrem de important pentru relaţia româno-moldoveană, şi anume că ceea ce stabilim se întâmplă. Am convingerea că vom continua acest mod de lucru în relaţia bilaterală”. Forma “relaţiile româno-moldoveneşti” este un nonsens şi de aceea, creează confuzie în mintea oamenilor obişnuiţi, care chiar încep să creadă că există “poporul moldovcenesc”, diferit de cel român.

Dar să lăsăm cârcoteala.

Dincolo de chinurile corecte ale lui Marian Lupu, pe ansamblu, a fost o întâlnire bună. Nu am motive să spun “fructuoasă”. Ceea ce ne propune trebuie să devină realitate:

“L-am asigurat pe domnul preşedinte Lupu de tot sprijinul nostru, atât pentru acordul de liberă circulaţie, acordul privind vizele, pentru acordul aprofundat privind crearea unui spaţiu economic european, pentru începerea negocierilor în vederea unui acord de asociere. Nu în ultimul rând, am abordat priorităţile în relaţia bilaterală şi ele s-au aşezat în sectorul energetic în mod deosebit, proiectele de interconectare a reţelelor noastre energetice şi a reţelelor de transport gaze. De asemenea, am avut discuţii în ceea ce priveşte utilizarea banilor alocaţi prin Parteneriatul Estic”, a subliniat preşedintele României.

Chiar dacă îi voi contraria pe unii, Traian Băsescu m-a surprins la început prin preocuparea lui faţă de românii de peste Prut: îl credeam pe-atunci superficial şi un asemenea om nu putea avea astfel de preocupări.

Dacă Emil Constantinescu, născut lângă Tighina, a semnat Tratatul cu Uraina, dacă Nicolae Văcăroiu, originar din Basarabia, nu a pronunţat măcar o dată acest cuvânt, ce puteam să aştept de la Traian Băsescu? Nimic.

Şi totuşi el a venit cu acest “proiect de suflet”, iar prima vizită a făcut-o la Chişinău, nu la Moscova sau Bruxelles.

“Dar să se facă odată interconectările pentru energie electrică şi gaze, restul sunt vorbe. Nu vorbiţi de unire, uniţi-vă!”, m-a trezit din gândurile mele fostul premier Mircea Druc. “Eu asta visam să fac atunci şi nu puteam, că era încă Uniunea Sovietică. Acum se poate…”

Pe 27 aprilie 2010, Mihai Ghimpu şi Traian Băsescu au semnat instituirea unui parteneriat strategic între cele două state pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Tot atunci, a fost semnat şi acordul prin care România se angaja să acorde un ajutor financiar nerambursabil Republicii Moldova de 100 milioane de euro, pe parcursul a patru ani.

Este rândul celor două guverne să intre în viteză fiindcă timpul trece. Traian Băsescu a avertizat că trebuie ales un preşedinte, altfel Alianţa îşi va pierde creditul în faţa Uniunii Europene.

“Dacă îmi permiteţi un comentariu fără a fi considerat amestec în treburile interne ale Republicii Moldova. Noi privind cu speranţă la AIE. Este de altfel singura soluţie politică care garantează evoluţia spre vest a R. Moldova.

Politic o încurajăm să continue şi o încurajăm să rămână unită, ori de câte ori avem ocazia şi în mod direct şi în interiorul organismelor europene. Trebuie să vă spun că prelungirea crizei politice nu face bine şi există riscul să diminueze interesul europenilor pentru R. Moldova. Este o problemă însă internă pe care, cu certitudine, oamenii politici din Republica Moldova vor găsi resurse să o rezolve în interes naţional”, a răspuns Traian Băsescu.

Aici aş risca un comentariu. Este implacabil ca Marian Lupu să ajungă preşedinte. Aşa e când vrei să treci puntea, deşi nu trebuie s-o faci cu orice preţ. Mai bine aştepţi ca Belgia. Mai ales că Partidul Democrat şi Partidul Liberal Democrat nu dau semne că ar fi de acord să-l susţină pe liberalul Dorin Chirtoacă să obţină un al doilea mandat la primăria Chişinăului.

Viorel Patrichi

ARENA