Lunetistul care a ucis 700 de sovietici în 100 de zile

De obicei, înainte de împușcătură, dânsul zăcea ascuns într-un morman de zăpadă, iar camuflajul alb îi asigura invizibilitatea în fața dușmanului, adică a soldatului sovietic. Este vorba despre Simo Häyhä, un bărbat slab, micuț, care în timp ce inamicul roșu înainta în inima Finlandei, deschidea, mortal, focul.

Între 1939 și 1940, în timpul campaniei de invadare a Finlandei, când temperatura aerului nu se ridica de -40°C, lunetistul finlandez, fără ajutorul nimănui, a omorât în jur de 700 de soldați ruși în mai puțin de 100 de zile. Primii 500 i-a doborât din arma sa simplă, care nu avea nici-o lunetă. Acest brav soldat finlandez și-a dobândit cinstit printre soldații sovietici, porecla ”Moartea Albă”.

Simo Häyhä s-a născut într-o mic sat finlandez, chiar lângă hotarele actuale dintre Finlanda și Rusia. Era un simplu fermier și un vânător iscusit care zile întregi cutreiera pădurile din preajmă în căutarea prăzii. Însă viața sa pașnică s-a întrerupt brusc odată cu invadarea Finladei de către ruși, la 3 luni de la începerea celui de-al doilea Război Mondial. Simo n-a zăbovit mult, având un singur gând - să ia arma în mână și să plece să lupte împotriva sovieticilor.

Cuvântul mic îl caracteriza pe Simo din toate punctele de vedere: avea o statură de 1,60m, care și-a spus cuvântul și în alegerea armei M/28 sau M28/30, care corespundea perfect complexiunii sale. Din start Simo a refuzat orice tip de lunetă din următoarele motive: luneta îl putea da de gol în fața inamicului dacă Simo ar fi amplasat în fața soarelui, la fel, luneta, ar fi putut fi precipitată sau stricată în condițiile dure în care acționa dânsul. Cu alte cuvinte, Simo Häyhä era un profesionist.

Desigur, fără lunetă, lui Simo îi era destul de greu să ia la ochi ținta, dar 505 de sovietici uciși, confirmați, nu mai lasă loc de comentarii despre calitățile sale de lunetist. Pe alții 200 i-a ”luat” utilizând o mitralieră finlandeză. Tactica sa obișnuită era următoarea: alegându-și o poziție potrivită, Simo practic se îngropa, în totalitate, în zăpadă, fapt ce-l ascundea extrem de bine de ochii vrăjmașilor; apoi tapota ușor zăpada din fața sa, pentru ca împușcătura să nu arunce în sus zăpada și să-i dea de gol poziția; în caz că trebuia să stea ascuns în zăpadă mai mult timp Simo ruguma permanent zăpadă pentru ca suflarea caldă la fel să nu-i dea de gol poziția.

Reputația lunetistului finlandez a ajuns și la urechile oficialilor sovietici, care nu au stat mult pe gânduri și au aruncat câteva detașamente de lunetiști în zonă, iar pădurile și câmpiile unde se știa că se ascunde Simo, erau zilnic bombardate de artileria rusă. În pofida acestor măsuri, pădurile și câmpiile finlandeze înzăpezite l-au ascuns bine pe Simo Häyhä.

După cum se știe, mai devreme sau mai târziu, norocul îi părăsește și oameni ca Simo. Pe 6 martie 1940, un soldat rus l-a rănit pe Simo. Glonțul exploziv l-a nimerit în mandibulă pe Simo, afectându-i toată partea stângă a feței.  Pe 13 martie, după o săptămână aflat în comă, Simo își revine, chiar în ziua semnării tratatului de pace de la Moscova dintre URSS și Finlanda.

Rezistența eroică a lui Simo Häyhä și a camarazilor săi, împotriva armatei sovietice de ocupație, în ziua de azi este considerată în Finlanda ”The Miracle of Kollaa”. În timpul războiului Simo era un simplu caporal, iar după încheierea acestuia a fost de denumit locotenent. Simo a trăit o viață fericită, decedând la vârsta de 96 de ani. Atunci când era întrebat care era cheia ”succesului în vânătoarea de sovietici”, el răspundea: ”Practica... și vremea bună de afară”.

Tradus: Dragoș Galbur

Selectat din materialul de pe republic.com.ua