Biden a trecut pe la Chişinău să-şi bea cafeaua. Moldovenii – “aborigeni” pentru şase ore

Moldovenii nu s-au arătat prea entuziasmaţi de vizita lui Joe Biden. Poate trecerea acestuia pe la noi ar fi rămas chiar neobservată de marea majoritate a chişinăuienilor dacă nu erau luate măsuri de securitate exagerate şi nu erau „spânzurate” steagurile americane de-a lungul bulevardului Ştefan cel Mare. Simbolistica americană, care a inundat în premieră străzile oraşului a creat o atmosferă destul de bizară.

Îmi aduc aminte vizita lui Traian Băsescu în ianuarie 2010, când moldovenii au întâmpinat cu entuziasm preşedintele României, fără a fi mânaţi de autorităţi la miting, fără a fi instruiţi cum să fluture la comandă steguleţele şi ce să scandeze.

Nici nu se compară entuziasmul în timpul vizitei lui Băsescu cu totalul dezinteres al basarabenilor faţa de prezenţa unei personalităţi importante din SUA. Nu sunt un simpatizant al preşedintelui României, dimpotrivă chiar. Cu toate astea, nu pot să remarc o diferenţă izbitoare dintre reacţiile publicului de la Chişinău. Cred că nu trebuie ignorat acest aspect important, zic eu.

M-a mirat destul de mult faptul că discursul lui Biden nu a fost tradus în română pentru publicul din centrul oraşului. S-ar putea crea senzaţia că moldovenii care au venit să asculte cuvântarea vice-preşedintelui american au fost doar un element de decor. Se pare că pentru autorităţi nici nu prea a contat ce spune oficialul american, a contat mai mult prezenţa sa alături de prim-ministru Vlad Filat. De alt fel, a fost destul de vizibilă încercarea prim-ministrului moldovean de a converti prezenţa lui Biden într-un capital de imagine.

Ţinuţi cu forţa în frig timp de patru ore, moldovenii nu prea s-au grăbit să culeagă la final autografe sau să strângă mâna lui Biden. Îndată ce acesta şi-a terminat discursul, masele de oameni s-au grăbit să se evaporeze din centrul oraşului scuipând înciudaţi.

O mare parte a cetăţenilor noştri au remarcat că întregul eveniment s-a desfăşurat în spiritul epocii comuniste, amintind de fanfaronada preşedinţilor sovietelor săteşti în timpul vizitei de lucru ai „oamenilor de la raion”.

Basarabenii s-au simţit mai mult umiliţi decât onoraţi de venirea, oficialului american, botezat de moldoveni mai în glumă, mai în serios – „Binladen”. Oamenii noştri au minunata capacitate de a face haz de necaz când sunt trataţi de guvernanţi în calitate de „vietăţi de mâna a doua” în propria sa ţară.

Poporul a lipsit de la eveniment. Petrecerea a fost una în exclusivitate pentru „oameni mari”. În tot acest circ, fluturând cu sila steguleţele americane, cetăţenii moldoveni lihniţi de foame au fost nişte actori cu roluri secundare într-un spectacol de prost gust. Jalnic arăta şi prim-ministrul Filat în spatele unei tribune ce purta stema SUA.

Să luăm în considerare faptul că la Chişinău vicepreşedintele Biden s-a aflat doar într-un popas de şase ore, după o vizită de două zile la Moscova. Moldova a fost un loc unde Biden nu a făcut decât o pauză de cafea în drumul său spre casă. Nimic nu s-as schimbat. Republica Moldova rămâne a fi prea mică, prea cuminte, prea ascultătoare şi neimportantă pentru a fi luată în serios.

O zi fericită pentru guvernarea liberal-democrată a însemnat o zi de umilinţă şi ruşine pentru Republica Moldova. Preţ de o zi, basarabenii s-au simţit în calitate de aborigeni, cetăţeni a unui stat african de mâna a doua.

sursa: blogul lui Octavian Racu