Tineretul basarabean are nevoie de o nouă idee naţională: jertfa mântuitoare

În ultimul timp, în rândul tinerilor se observă o stare de anemie, plictiseală şi dezamăgire. Ideile care animau adolescenţii spre un activism civic nu mai au acel impact pe care l-au avut odinioară. Vectorul politic şi ideologic care oferea speranţe şi-a consumat energia animatoare. E clar ca „buna ziua” că situaţia în care ne aflăm în prezent nu este ceea ce şi-au dorit tinerii care din tot sufletul sperau că odată cu înlăturarea „regimului Voronin”, lumea se va preschimba, că viaţa va începe să curgă pe un făgaş mai bun. Schimbări pozitive aşa şi nu au mai avut loc. Dimpotrivă chiar, viaţa a devenit tot mai grea şi mai nesuferită.

În aceste condiţii, necesitatea unei schimbări a paradigmei devine un imperativ al vremii. Tineretul este motorul schimbării, iar „adormirea” sa poate avea consecinţe dezastroase. Iată de ce este nevoie de noi idei care să menţină trezia tinerii generaţii. Modul bolnăvicios de a trata lucrurile trebuie schimbat radical. Vechile lozinci, precum şi băsmăluţele îmbibate cu muci trebuie aruncate la urnele de gunoi.

Necesităţile timpului cer ca componentei naţionale să fie adăugată componenta socială, ingorată de partea activă a societăţii.

Privite în trecut ca antagonice, naţionalul şi socialul trebuie să se regăsească într-o sinteză care să definească un nou mod de acţiune, noi obiective şi noi idealuri, opuse „principiilor şi valorilor” actualei clase politice. Tineretul trebuie să traseze acea cale care ar dezarma tabăra comunistă de argumentele de ordin social, dar în acelaşi timp să lipsească politicienii de dreapta de posibilitatea de folosi în mod ruşinos ideea naţională în calitate de nadă electorală. Mişcarea tinerilor are nevoie de propria direcţie, care ca un tsunami să spele ţara de mizeriile societăţii moldoveneşti post-sovietice.

Tinerii trebuie să înceteze să mai privească în mod paternalist liderii de partide, lingându-le crema de pe sacouri, în aşteptarea unor soluţii miraculoase. Întotdeauna schimbările au fost posibile doar atunci când tinerii şi-au conştientizat valoarea şi rolul în societate şi istorie. Schimbările cruciale au venit nu pe cale revoluţionară, ci evolutivă.

„Masa electorală” niciodată nu a fost creatoare de istorie. Istoria a fost creată de eroi, aşa cum este cazul generaţiei interbelice din România. În momentul în care tinerii vor ieşi din „Matrix” şi vor renunţa la condiţia sa de „maşinărie electorală”, în favoarea unui destin eroic, abia atunci ţara noastră va avea o şansă de a supravieţui.

Ce înseamnă astăzi asumarea unui „destin eroic”? Înfruntarea realităţii crude. Acceptarea poporului cu toate neajunsurile şi calităţile sale, refuzul tuturor ofertelor ispititoare de a părăsi ţara, acceptarea provocării de a preschimba ruinele ţării în palate strălucitoare, înfruntarea lipsurilor şi umilinţelor.

În evul mediu, pentru a primi gradul de „meşter”, calfa trebuia să realizeze o „capodoperă”. Această capodoperă, pentru fabricarea căreia tânărul îşi dedica toată viaţa, demonstra calitatea superioară la care a ajuns meşteşugarul. Iată că pentru tineret există o mulţime de oportunităţi de a realiza „capodopere”, devenind în acelaşi timp „deschizători de drumuri”. În occident, unde „totul este realizat”, tinerii nu mai au o astfel de posibilităţi istorice. Viaţa capătă sens în momentul în care omul lasă în urma sa lucruri de valoare. Haideţi să ne gândim, ce va lăsa fiecare din noi atunci când va veni timpul să plecăm pe lumea cealaltă, în afară de excremente şi sticle de plastic?

Anume în acest punct, în această idee se unesc acele două elemente aparent antagoniste: socialul şi naţionalul. Tânărul erou care săvârşeşte o mare jertfă pentru realizarea cele mai mari capodopere a vieţii sale. Oare nu-i minunat?

Ar fi timpul să revalorizăm moştenirea generaţiei interbelice.

sursa: blogul lui Octavian Racu