Vodă Marian Lupu cu ambiții și vis de domnitor al Moldovei

A venit momentul în care este cazul să ne amintim de o secvenţă celebră din filmul “Mihai Viteazul”, aceea în care voievodul Mihai se îndreaptă singur, călare, cu steagul fluturând, spre oastea de strânsură a unui boiernaş cu căciulă, ambiţii şi vis de domnitor al Moldovei, strigând din rărunchi “Fraţi moldoveni!”…

Între şovăielnicul personaj din film, pe post de Părelnic Vodă al Moldovei medievale şi expiratul activist comunist Marian Lupu, mai marele unui partid de strânsură, de peste Prut, compus din păcălici autonumiţi democraţi, nu este nicio deosebire.

Pe primul îl sprijineau…leşii.

Pe distinsul domn Lupu, ieri comunist, azi liber schimbist, îl sprijină administraţia firavului Medvedev, singurul preşedinte de la Kremlin care a trăit umilirea ca zece agenţi secreţi ruşi să fie arestaţi în S.U.A., anchetaţi şi expediaţi, la pachet, la Moscova, după câteva zile de la încheierea vizitei oficiale a şefului de stat rus la Washington D.C.!

Declaraţia partidului lui Lupu este o ruşine naţională!

După inconsecvenţele bucolicului vinificator Vladimir Voronin, cetăţeanul, din păcate, european, Marian Lupu, prosteşte la propriu alegătorii basarabeni – nu moldoveni, marcă română! – cu o declaraţie ce ar fi fost bună pentru Comitetul Central al Politrucilor Yes Man -i, din deceniile veacului trecut!

Ştiţi cum bate câmpii băiatul ce se şi vedea preşedintele guberniei cu capitala la Chişinău?

Mister Lupu, nu ca mister, că e înalt ca noaptea, ci ca dezirabil domn putinian între Prut şi Nistru, consideră inoportună intervenţia publică a preşedintelui landului românesc dintre Prut şi Nistru, care, după Snegur – care a proclamat independenţa celui de-al doilea stat român, de Uniunea Republicilor Supuse de Sovietici -, nu s-a sfiit să înfrunte Moscova.

Aţi ghicit. Este vorba de preşedintele român Mihai Ghimpu.

Malagambistul Lupu se bagă singur în seamă şi afirmă că intervenţia preşedintelui de jure, Ghimpu, “nu contribuie prin nimic la soluţionarea diferendului transnistrean, având doar potenţialul periculos de a crea impedimente viitoarei guvernări, inclusiv pe dimensiunea reglementării transnistrene.”

Domnul Lupu este atât de nervos, că “i-a luat faţa” consecventul, cu sine însuşi, Mihai Ghimpu, încât admite fraze scrise de filoruşi, cu repetiţii fără noimă – transnistrean…transnistrene…

Vine şi cu o minciună. De zile mari! Aceea că “retorica antirusă, reluată în plină campanie electorală, poate duce la deteriorarea relaţiilor Republicii Moldova cu Federaţia Rusă şi reprezintă o subminare a eforturilor diplomatice europene în problema conflictului transnistrean.”

Chiar îmi este milă, la propriu , de acest copil de mingi, voroniene, kaghebiste şi pedemiste…

Să fim serioşi. Rusia nu negociază nimic! Rusia oferă. Sau aşteaptă oferte. Geopolitice. Nu la nivel de n kilometri pătraţi, între două râuri, prost administrate…

Că partidul lui Lupu – cel ce îşi schimbă convingerile şi partidele, după cum bate vântul – consideră inacceptabilă intervenţia publică a preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu, care sugera implicarea NATO în soluţionarea problemei transnistrene nu mai miră pe nimeni. Doar cuvântul inacceptabil vine de la palma lovită în masă, în biroul preşedintelui Voronin, pentru a-i cuminţi pe Vlad Filat, Dorin Chirtoacă şi Serafim Urechean, consideraţi reprezentanţii altui stat la Chişinău. Adică ai României, în zilele protestului tinerilor basarabeni de anul trecut.

Lupu fabulează. Dizgraţios. Ca orice animal politic ahtiat după un os. Osul cuvenit prezidentului de peste Prut: Mariaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaan Lupu!

Aşa că, fiind o maşină calificată de propagandă mediocră, Lupu lansează mesaje primitive, pe care nici Iosif Visarionovici Stalin nu le-ar fi admis, pentru că nu au la bază decât invidia personală, dar niciun argument logic: “o iniţiativă periculoasă, care riscă să erodeze cadrul constituţional al Republicii Moldova, care atentează la statutul de neutralitate, acesta fiind o garanţie clară a unităţii teritoriale a ţării.”

Avea dreptate papaşa Volodea Voronin, când afirma că îi este milă de băiatul ăsta!

Vodă Lupu, doar asta visează să fie, în 2011, minte alegătorii cu fraze de doi bani, care nu le-ar crede nici ambasadorul Cubei la Chişinău:”Doar atunci când societatea va simţi atenţia statului faţă de nevoile cu care se confruntă vom avea pârghiile necesare de a stimula dorinţa cetăţenilor noştri din regiunea transnistreană de a trăi într-o ţară reunificată.”
Reunificarea cu cine, monsieur Lupu?
Evident, nu cu România…

Domnule Marian Lupu, cetăţene ex-sovietic, îţi pasă de o guvernare social-orientată (sintagmă produsă de un om cu studii în Italia şi la Moscova…), cum îi pasă basarabeanului dacă mâine va înlocui leul autohton, cu dolarul, yuanul sau euro. În Republica Moldova, nu peste hotare…

Partidul Democrat nu a demonstrat nimic.

Decât că are un lider care fuge de Vest, fiind gelos pe aplombul lui Vlad Filat în relaţia cu Bruxelles-ul. Şi care s-a dus umil la Kremlin, unde Medvedev şi Putin şi-au dat seama că omul politic Marian Lupu este un produs expirat pe termen lung. Motiv pentru care au pus uşierul de serviciu, pardon, şeful administraţiei prezidenţiale, să îl vadă, să îi ia pulsul, să îl bată amical pe spate – din ciclul “mai vorbim noi…” – şi să-i dorească succes. La politica pragmatică: ce-mi doreşti tu mie, la tine să fie…

Marian Lupu este un exces. Nu abces. Politic. A confirmat teoria că un om promovat într-o postură superioară are toate şansele să îşi demonstreze inabilităţile, complexele şi inhibiţiile – neconforme cu funcţia râvnită.

L-aş onora, dacă aş adăuga numelui său apelativul laş. L-aş preamări, dacă mi-aş închipui că este kaghebist, doar la actualul F.S.B. sunt băieţi de toată isprava. Cum s-a văzut. În vara asta…

Nu.

Marian Lupu, cu toate anatemele sale împotriva lui Mihai Ghimpu nu mai este decât un produs expirat.

Pentru importul în Republica Moldova.

Poate îl primesc ruşii – la export, pentru Polul Nord.