Ilașcu: „N-am fost eliberat pentru că n-a vrut Snegur”

„După arestare, n-am fost eliberați pentru că acest lucru nu l-a vrut Mircea Snegur (președinte al RM între anii 1990-1996, n.r.). Am aflat asta în urma investigațiilor pe care le-am efectuat după eliberarea mea". Declarația a fost făcută de fostul deținut politic Ilie Ilașcu, în cadrul emisiunii „Cabinetul din Umbră", la Jurnal TV, preluat de Romanian Global News.

Astfel, potrivit lui Ilașcu, imediat după arestările din vara anului 1992, în timpul conflictului armat de pe Nistru, Ministerul de Externe, Ministerul Apărării și Ministerul Securității Naționale au întocmit câte o listă cu numele celor care să fie eliberați de autoritățile transnistrene, în urma negocierilor. „În urma investigațiilor am aflat că toți cei cinci (Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov-Popa şi Petru Godiac n.r.) am fost incluși în acele liste din start, însă listele au mers la Mircea Snegur pentru aprobare și de acolo s-au întors fără numele noastre menționate", a precizat fostul deținut al regimului de la Tiraspol. Totodată, Ilie Ilașcu susține că el și grupul său au fost marginalizați și făcuțițapi ispășitori ai conflictului armat din 1992.

Mai mult decât atât, Ilașcu susține că are dovezi precum că imediat după sfârșitul conflictului de pe Nistru, Mircea Snegur ar fi fost impus de către autoritățile Federației Ruse să promoveze persoane concrete la conducere. Potrivit lui Ilie Ilașcu, prim-ministrul Andrei Sangheli (1 iulie 1992 - 5 aprilie 1994), ministrul Securității Naționale, generalul Vasile Calmoi (1 iulie 1992 - 5 aprilie 1994), precum și ministrul Apărării, generalul Pavel Creangă (29 iulie 1992 - 5 aprilie 1994), au fost „impuși lui Snegur de către Rusia". Fostul președinte Snegur nu a fost de găsit, deocamdată, ca să comenteze acuzațiile.

„Războiul de pe Nistru a fost, evident, declanșat de Federația Rusă, prin marionetele de la Tiraspol. Multe lucruri nu le-am putut spune atunci, dar sunt lucruri pe care nici acum nu le pot spune. Și asta pentru că în acești 20 de ani de la conflict nu s-a schimbat nimic, RM nu a obținut nimic prin așa-numitele tratative, iar dacă în 1992 cineva de pe malul stâng mai avea frică de RM, acum nu mai sunt astfel de oameni", crede Ilașcu.

Fostul deținut politic a criticat dur faptul că din 1992 și până în prezent, nu a existat niciun act oficial prin care RM să ceară Rusiei retragerea armatei din Transnistria. „Abia acum, după atâția ani, a încercat Ghimpu să emită un astfel de decret și iată cum s-a zburlit „coloana a cincea" de la Chișinău!", susține Ilașcu.

Întrebat despre forțele politice din RM, care ar putea să urmărească tergiversarea soluționării conflictului transnistrean, Ilie Ilașcu a menționat că nu există un partid anume care să aibă acest interes. „Astfel de oameni sunt infiltrați în toate partidele. Este vorba de persoane cu influență, care nu fac mare treabă, în general, dar când vine momentul, sunt activați imediat", a conchis Ilașcu.

Amintim că Ilie Ilașcu, Petru Godiac, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco și Tudor Petrov-Popa s-au aflat în perioada 1990-1992 printre membrii rezistenţei româneşti a organizaţiei din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova, condus de Ilie Ilașcu. Aceștia se opuneau separării Transnistriei de RM, considerându-se români. Cei cinci militanţi unionişti pro-români au fost acuzaţi de terorism şi instigare la răsturnarea puterii autoproclamate de la Tiraspol de către regimul separatist pro-rus din Trasnistria. Cu puțin înainte de finalul conflictului, la 2 iunie 1992, cei patru au fost arestați și judecați pentru acte de terorism de un tribunal transnistrean. Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte, Alexandru Leșco la 12 ani de inchisoare, iar Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa au primit câte 15 ani de închisoare. În urma presiunilor internaţionale, Ilie Ilaşcu a fost graţiat şi eliberat, după nouă ani de detenţie. Trei ani mai târziu, în 2004, a fost pus în libertate şi Alexandru Leşco, la expirarea termenului de detenţie. În acelaşi an, după ce fusese sesizată de Ilie Ilaşcu, CEDO a condamnat Republica Moldova şi Rusia în cazul Ilaşcu şi a cerut punerea în libertate a ultimilor doi membri ai grupului, aflaţi în detenţie în Transnistria. Tudor Petrov-Popa și Andrei Ivanțoc au fost eliberați în iunie 2007.