Nu ne-am cucerit independenţa, ci ne-au făcut independenţi

Mâine, în RM va fi celebrată, poate cu fast, Ziua Independenţei (sau a Republicii, cum au botezat-o mai nou comuniştii). Îmi şi imaginez cum mulţi din deputaţii primului Parlament îşi vor aminti cu nostalgie de anul de glorie 1991. Dar nu se vor mulţumi cu atât. Că doar nu-s fraieri! Dimpotrivă, îşi vor asuma merite cu carul şi ne vor interpreta cântece de sirenă despre cum au făurit ei independenţa.

Eu am mari rezerve vizavi de interpretările lor, care sunt concepute să le estetizeze imaginea, să-i transforme în eroi sau să le menţină statutul cu care s-au împăunat deja. În realitate, RM a fost ultima republică sovietică din spaţiul european al URSS care şi-a declarat independenţa. Georgia şi ţările Baltice s-au proclamat independente până la puciul eşuat de la Moscova, care a şi declanşat procesul. Ucraina şi-a serbat deja cu două zile în urmă independenţa (nu e jenant?), Belarus – pe 25 august, iar noi mai aşteptăm un pic (cine ştie ce mai poate interveni) – tocmai pe 27 August. De fapt, se crease impresia că conducerea eroică a RSSM se buimăcise cu totul şi nu-i venea să creadă că URSS nu mai este şi că acum suntem pe propriile picioare. Aşteptau plini de speranţă, ca şi republicile din Asia Mijlocie, să se restabilească imperiul. Dar n-a fost să fie. RSSM a primit un şut în fund şi a fost nevoită să-şi proclame independenţa.

Apropo, în acest context îmi amintesc şi de fapta ieşită din comun a radicalului Mircea Druc. Nemulţumit de denumirea republicii, a cerut schimbarea numelui ei, în calitate de prim-ministru, se pare. Şi cum credeţi că a botezat-o? În loc de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a preferat să-şi dezmierde ţara Republica Sovietică Socialistă Moldova! Exact ca în bancul cu Ion care, nemulţumit de numele ce-l purta, a decis să şi-l schimbe. Deci merge Ion la primar şi acesta îl întreabă după câteva clipe de meditaţie:

- Hmmm, Ion Căcat. Şi ce nume îţi alegi, Ioane?

- Vasile Căcat, dle primar, i-a răspuns Ion uşurat.

Uite aşa luptau şi îşi reformau ţara pe acele vremuri parlamentarii moldoveni. În perioada când Lituania suporta de ceva timp embargoul pe combustibili impus de imperiu, ca plată pentru îndrăzneala de care a dat dovadă, când a evadat de una singură din Imperiu…

Deci, după cum vă spuneam, nu sunt deloc impresionat de discursurile fanfaroane ale deputaţilor din primul legislativ şi sunt chiar foarte sceptic vizavi de meritele pe care şi le arogă. Dacă aş fi fost în locul lor, mi-ar fi fost ruşine să defilez în public cu performanţa ruşinoasă de a fi părăsit imperiul în urma Ucrainei şi Belarus-ului!

Pe de altă parte, sper să realizaţi că, cu un astfel de popor (peste Prut, românii sunt exact la fel), unirea n-ar fi fost posibilă în niciun context, oricât de favorabil ar fi fost el. Cu o singură excepţie. Poate doar dacă ne-ar fi obligat Rusia, ne-ar fi şutat în fund şi pe basarabeni, şi pe românii de peste Prut cu Iliescu în frunte…

Sursa: alternativ.weblog.ro