De ceva vreme, cativa oameni politici de la Chisinau, si trompete ale lor de la Bucuresti, repeta, ca proasta in targ, ca relatiile dintre Chisinau si Bucuresti trebuie sa fie “pragmatice”. Cuvantul este rostit cu importanta si usor incruntat.Pragmatismul invocat de ei ar vrea sa alunge dintre cele doua state romanesti legatura de suflet specifica aceluiasi neam, iar relatiile cu Romania sa fie la fel ca cele cu, sa zicem, Rusia sau Ucraina sau Germania.
Acesti baieti care au imprumutat o formula utilizata cu ceva ani in urma de agenti de influenta ai Moscovei la Bucuresti, atunci cand venea vorba de a construi ceva intre Bucuresti si Chisinau, au ca element cheie al discursului lor statalitate R. Moldovei, pe care, in opinia lor, relatiile privilegiate si de suflet cu Bucurestiul ar pune-o in pericol.
Sigur, orice analist normal la cap isi da seama ca intre doi frati, inainte de a pune pragmatismul, pui legatura de sange, de neam si ca mersul firesc este ca fratii sa fie impreuna, mai devreme sau mai tarziu. Este o cautare naturala data de Dumnezeu.
Cat de tarziu si cu ce riscuri pentru cei doi frati? Ei bine aici intervine o alta problema.
Ce garantii are Romania ca termenul de 10-15 ani, cat i se spune celui de-al doilea stat romanesc, si celor trei milioane de romani, ca trebuie sa astepte pana la o eventuala integrare in UE, nu va fi doar o lunga perioada de instabilitate provocata de dorinta Rusiei de a relua sub controlul sau teritoriul basarabean?
Si daca Rusia reuseste sa-si pun o noua marioneta la Chisinau care doar va mima dorinta de integrare europeana, respingand integrarea in NATO, va face de fapt imposibila integrare UE, iar in acest timp va continua procesul stalinist de “moldovenizare” a romanilor de dincolo de Prut?
Oare nu aceste lucruri se ascund in spatele mult clamatei statalitati si independente? Oare nu sunt cei care vorbesc de “pragmatism” la Chisinau dar si la Bucuresti doar niste “scule” mai europene ale Moscovei care incearca sa-i dea ragaz acesteia sa se intoarca de unde a fost data afara?
Tot felul de analisti care se pricep la toate si la nimic, si care se plimba de la o televiziune la alta, de la Bucuresti si de la Chisinau au inceput sa poarte mesajul acesta “pragmatic”. Al lui Vlad Filat si Marian Lupu.
Primul dintre ei este plans de un analist al unui cotidian dambovitean ca nu este invitat la Bucuresti. Pai cum sa fii invitat la Bucuresti cand tu te tarai pe la usa lui Putin si incerci sa-ti minti electoratul, parte din el gata sa moara in aprilie 2009 pentru ideile care te-au adus la putere?
Iar la Bucuresti Filat a fost. A spus unele lucruri, a promis altele, iar dupa intalnirile cu oficialii rusi a uitat ce a spus si a promis la Bucuresti.
Dincolo de Prut sunt trei milioane de romani si cine va face politica antiromaneasca la Chisinau, chiar daca va castiga pe termen scurt, pe termen mediu va pierde. Asa a pierdut si Voronin si aliatii sai, asa vor pierde si altii care au acum acelasi obiectiv pe care il avea Voronin, dar la care incearca sa ajunga prin mijloace soft, care sa pacaleasca electoratul.
Ca si operatiunea montata de FSB, impreuna cu tratamentul aplicat diplomatului roman retinut la Moscova pentru ca obtinea ilegal materiale “despre situaţia economică şi politică din Transnistria şi Republica Moldova” si operatiunea “pragmatismului“ intre cele doua state romanesti si impingerea lui Vlad Filat in postura de victima a relatiilor de suflet dintre Bucuresti si Chisinau, poarta marca acelorasi laboratoare si da semnale Romaniei in preajma unor evenimente fundamentale pentru viitorul celor trei milioane de romani de peste Prut: referendumul si alegerile prezidentiale.
Numai ca Romania nu mai este singura, iar demersurile sale, chiar daca nu place unor prieteni din UE, vin sa stabilizeze si sa intareasca frontiera NATO. Iar in NATO altcineva da tonul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: