Floarea ceea se numește Limba Română

Și iarăși Republica Moldova, și iarăși veșnicile sărbători parazitare pentru bugetari, iarăși bani aruncați în vânt pentru manifestații pompoase și populiste, deci, nimic pozitiv cu excepția că în astă zi moldoveanu se pune nițel mai mult pe gânduri asupra limbii și identității sale. Astăzi e 31 august, cică ziua limbii noastre, de parcă ziua limbii n-ar trebui să fie în fiecare zi. Pleacă vara, și ne flutură cu baticul alb luându-și la revedere de la noi, lăsându-ne fiecăruia dintre noi, ca amintire până-n vara viitoare, o floare, o floare vie, iar floarea ceea se numește limba română. Spre a o păstra lângă noi, în continuare vie și înflorită, ar trebui s-o punem într-o glastră ca mai apoi s-o purtăm cu noi oriunde, precum Matilda și Leon din film își purtau floarea cu ei ori de câte ori se mutau. Păziți-vă fraților limba, luptați pentru ea, muriți pentru ea, înviați pentru ea !

Dragoș Galbur

Limba noastră cea română

Sărut vatra și-al ei nume

Care veșnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lume

Limba noastră cea română.

Cânt a Patriei ființă

Și-a ei rodnică țărână

Ce-a născut în suferință

Limba noastră cea română.

Pre pământ străvechi și magic

Numai dânsa ni-i stăpână:

Limba neamului meu dacic,

Limba noastră cea română.

In al limbilor tezaur

Pururea o sa rămână

Limba doinelor de aur,

Limba noastră cea română.

Grigore Vieru