24 iunie 1927 - înființarea Legiunii ”Arhanghelului Mihail”

Unul dintre evenimentele care a avut loc de-a lungul istoriei în ziua de 24 iunie, şi care a avut o mare însemnătate pentru istoria neamului românesc este reprezentat de înfiinţarea, la 24 iunie 1927 a Legiunii “Arhanghelului Mihail”. Este unul din momentele cruciale ale neamului nostru, ziua cînd din rîndurile noastre s-au ridicat o mână de viteji ferm convinşi de a lupta contra duşmanilor acestui neam. O mână de viteji, care timp de 13 ani au crescut la 1 milion de membri, şi care, au fost învinşi doar prin trădare, vicleşug, mişcări subversive. Din 24 iunie 1927 s-a început scrierea unei grele, sîngeroase, dar şi luminate pagini din istoria neamului.

În volumul “Pentru Legionari”, acest eveniment este înscris în felul următor:

“În faţa situaţiei d emai sus, m-am hatărît să nu merg nici cu o tabără, nici cu cealaltă. Nici să mă resemnez, ci să încep organizarea tineretului pe răspunderea mea, după sufletul şi capul meu, şi să continui lupta, iar nu să mă resemnez.

În mijlocul acestor frămîntări şi ceasuri de răscruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit în închisoarea Văcăreşti.

Ne-am hotărît să strîngem rîndurile şi să continuăm lupta sub protecţia Sfintei Icoane. În acest scop, ea a fost adusă la căminul nostru din Iaşi, din altarul bisericii Sfîntul Spiridon, unde o lăsasem cu trei ani în urmă.

La aceste gînduri, grupul “Văcăreşti” s-a alăturat imediat. Peste cîteva zile am convocat la Iaşi pentu ziua de 24 iunie 1927, ora zece seara, în camera mea din str. Florilor nr.20, pe Văcăreşteni şi pe puţinii studenţi care mai rămăseseră legaţi de noi.

Într-o condică, cu cîteva minute înainte, scrisesem următorul ordin de zi, numerotat cu nr.1:

“Astăzi, vineri, 27 iunie 1927, (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea. Să vină în aceste rînduri acel ce crede nelimitat. Să rămînă în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca şef al gărzii de la icoană le Radu Mironovici.”

Această primă şedinţă a durat un minut, atît cît am citit ordinul de mai sus, după care cei prezenţi s-au retras, rămînînd ca să cugete dacă se simt destul de hotărîţi şi tari sufleteşte, pentru a păşi într-o asemenea organizaţie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de pînă atunci, şi a camarazilor mei de închisoare. Chiar şi pentru cei din grupul Văcăreşti am lăsat timp de gîndire şi de cercetare a conştiinţei lor, pentru a vedea dacă nu au vreo îndoială sau rezervă deoarece păşind aici vor trebui toată viaţa lor să meargă înainte fără nici o şovăire.

Intima noastră stare sufletescă din care s-a născut Legiunea a fost aceasta: nu ne interesa dacă vom birui, dacă vom cădea înfrînţi sau dacă vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge înainte, uniţi. Mergînd înainte, uniţi, cu Dumnezeu înainte şi cu dreptatea neamului românesc, orice soartă ne-ar fi dăruită, înfrîngerea sau moartea, ea va fi binecuvîntată şi va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrîngeri şi sunt morţi care trezesc un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţe dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odată.”

Ștefan Bolocan