La 9 mai Moldova a mai pierdut un război

…Fanfarele militare au amuţit. Moscova are toate temeiurile să fie satisfăcută. Fastuoasa paradă militară, la care au participat zeci de lideri de state din Europa şi din „spaţiul CSI”, şi-a atins scopul: întregii lumi i s-a demonstrat că slăbiciunile de moment ale Rusiei lui Elţin au fost învinse, că Rusia a reînviat şi că, de aici încolo, Rusia lui Putin a redevenit o mare putere mondială cu care nu se recomandă să glumeşti.

În afară de scopul de a-şi arăta muşchii, grandioasa paradă militară de la Moscova, precedată de o uriaşă acţiune de propagandă în fostul „spaţiu sovietic” şi de manipulare a opiniei publice interne şi externe, a mai urmărit un scop, poate mai important decât cel al demonstrării muşchilor. Noua Rusie, „Rusia lui Putin”, are nevoie de un nou mit fondator. Şi acest nou mit pe care se sprijină noua Rusie este următorul: actuala Europă, şi nu numai Europa, sătulă şi democratică, şi care de 65 de ani nu mai este bântuită de războaie, este opera Rusiei, a sacrificiilor ei în anii Marelui Război pentru apărarea Patriei. Toată lumea ştie, şi aici nu există divergenţe de opinii, că victoria în acest război a fost posibilă nu graţie „geniului lui Stalin” sau „înţelepciunii Partidului”, ci sacrificiilor poporului rus, a simplului ostaş rus. Nu întâmplător acest război a fost supranumit şi „războiul lui Ivan”. Organizând grandioasele festivităţi de la Moscova, strategii Kremlinului au calculat corect: noul mit fondator al Rusiei care a salvat Europa (şi întreaga lume) a fost „înghiţit” organic de actualul popor rus, care, de altfel, tot mai prost o duce decât Europa „salvată” de el. Cu milioanele cheltuite pentru organizarea manifestărilor de la Moscova s-ar fi putut organiza o viaţă de paradis pentru veteranii ruşi, care, se ştie, duc o existenţă mizerabilă, dar cine dintre ei pune astfel problema atâta timp cât sunt convinşi că ei au eliberat şi au salvat lumea? Miturile prin asta şi sunt fascinante şi eterne.

Duminică, 9 mai, când pentru Moscova a fost Ziua victoriei asupra fascismului, la Chişinău a fost ziua înfrângerii politice a AIE. Participând cu un detaşament de militari la Moscova, Moldova a participat la consolidarea mitului fondator al noii Rusii, renăscute, iar conducerea R. Moldova - la propriul ei deces moral şi politic. Fiindcă, la rece, cu ce ne-am ales după acest 9 mai? Cu un adânc sentiment al umilinţei naţionale. Am dat totul, fără să cerem ceva în schimb. Naivii noştri conducători au crezut că vor transforma acest 9 mai într-o zi a concilierii… Conciliere cu ruşii. O, sfântă naivitate! În mod firesc, iniţiativa concilierii trebuie să vină nu de la noi, de la moldoveni, deoarece nu noi suntem cei puternici şi vinovaţi. La Chişinău, comuniştii (coloana a cincea a Moscovei) şi-au făcut coloana lor şi au mers la Memorialul „Eternitate” ferindu-se ca de ciumă de „banda fariseică a liberalilor”, a conducerii R. Moldova, adică…

…Fanfarele au amuţit. Moscova poate fi mândră că a mai repurtat o victorie. R. Moldova a mai pierdut un război. Un război pe care-l putea evita. Comuniştii de la Chişinău pot fi şi ei mândri şi satisfăcuţi. Smirnov de la Tiraspol, de asemenea. Cu o asemenea conducere a R. Moldova nimeni nu va avea probleme aici: nici Rusia, nici coloana ei a cincea, nici Smirnov de la Tiraspol.

Constantin Tănase