Ceea ce nu cunosc comuniștii despre Ghimpu... Gheorghe Ghimpu

Gheorghe Ghimpu (n. 26 iulie 1937, în Coloniţa, Lăpuşna România d. 13 noiembrie 2000, Chişinău) a fost un politician din Republica Moldova. Deţinut politic în perioada sovietică pentru convingeri sale şi participarea la fondarea Frontului Naţional-Patriotic din Basarabia şi Nordul Bucovinei (1972). Fondator al Mişcării de Eliberare Naţională, membrul al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990).

Gheorghe Ghimpu şi–a trăit clipa de fericire la 27 aprilie 1990, fiind primul care a dat jos drapelul sovietic şi a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Preşedenţia Republicii Moldova.

Studiază la Universitatea Pedagogică din Tiraspol şi absolveşte în 1960 Facultatea de Fizică şi Matematică. Face studii postuniversitare, doctorand la Institutul de Fizică Biologică al Academiei de Ştiinţe al Uniunii Sovietice la Moscova între anii 1970-1971. Activează în învăţământul preuniversitar, la Străşeni, şi în cel universitar, la Tiraspol şi Chişinău.

Sergiu Miron, profesorul de matematică a lui Gheorghe Ghimpu îşi aminteşte că tânărul student se interesa nu doar de ştiinţa reală, dar şi de istoria neamului. "Gheorghe Ghimpu era un student excelent, învăţa foarte bine la toate obiectele. În particular discutam chestiunile din istoria neamului. Îmi povestea că aceasta îl interesează mai mult chiar decât propria teză de doctorat."

Frontul Naţional-Patriotic din Basarabia şi Nordul Bucovinei (FNP), înfiinţat în ilegalitate dupa război, avea drept scopuri ieşirea Moldovei din componenţa URSS, formarea Republicii Populare Moldoveneşti, unificând şi celelalte teritorii românofone din zonă (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, teritorii din stânga Nistrului) şi unirea ulterioară cu România. Drapelul Republicii Populare Moldoveneşti urma sa devina tricolorul, cu o panglică neagră în diagonală, până la realizarea Unirii. Un alt scop era organizarea de alegeri libere pentru organele de conducere ale statului. Limba română pe baza alfabetului latin trebuia sa devină limbă oficială.

Printre conducatorii FNP din Basarabia erau Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu si Valeriu Graur. În Bucovina de Nord, mişcarea era coordonata de Alexandru Şoltoianu.

Sub impactul refuzului lui Ceauşescu de a participa la intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia (1968), FNP decide să ceară sprijin României în lupta împotriva puterii sovietice.

Astfel, la 29 martie 1969, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, aflat în vizită la Bucureşti, lasă în cutia poştală nr.6 a oficiului Gării de Nord un plic conţinând 70 de pagini privitoare la activitatea şi scopurile FNP.

Anul urmator, Usatiuc-Bulgăr mai vine o dată la Bucureşti, cu această ocazie mergând, pe 12 iunie 1970, la sediul Consiliului de Stat al României. Preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, nu-l primeste în audienţă. Usatiuc-Bulgăr se întâlneşte, până la urmă, cu trei consilieri de-ai lui Ceauşescu (consilierul-şef Predescu şi alţi doi consilieri care nu s-au prezentat). Audienţa durează 3 ore şi 40 de minute, Usatiuc-Bulgăr explicând în detaliu activitatea FNP. La plecare, lasă şi o serie de documente ale FNP.

Pe 30 iunie 1970, printr-o scrisoare strict secretă nr. 14006418, Ion Stănescu, Preşedintele Consiliului Securităţii de Stat al Republicii Socialiste România, îl informa pe Preşedintele KGB al URSS Andropov, despre vizita cetăţeanului sovietic Usatiuc Alexandru. Împreună cu scrisoarea, Stănescu îi trimite lui Andropov şi plicul cu documentele lăsate de Usatiuc-Bulgăr.

Alexandru Usatiuc-Bulgăr este arestat pe 13 decembrie 1971 la Kislovodsk. La scurt timp sunt arestaţi şi Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru Şoltoianu.

După jumătate de an de anchetă, dosarul nr. 6648 privind lotul Usatiuc-Ghimpu-Graur este trimis la Curtea Supremă de Justiţie a RSSM. Judecata durează trei zile.

Pe 13 iunie 1972, completul de judecată, format din judecătorii V. Florea (preşedintele completului), M. Mariţoi si L. Dubanjeu [9], la propunerea procurorului A. Poluektov [10], dă hotărârea:

* de a-l condamna pe Alexandru Usatiuc-Bulgăr la şapte ani de închsoare-lagăr corecţional cu regim sever şi cinci ani de deportare, în baza art. 67, partea I şi art. 69 ale Codului Penal al RSSM;

* de a-l condamna pe Gheorghe Ghimpu la şase ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecţional cu regim sever, în baza art. 67, partea I şi art. 69 ale Codului Penal al RSSM;

* de a-l condamna pe Valeriu Graur la patru ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecţional cu regim sever, în baza art. 67, partea I al Codului Penal al RSSM.

Într-un alt proces, Alexandru Şoltoianu a fost condamnat la şase ani de închsoare-lagăr corecţional cu regim sever şi cinci ani de deportare.

Au început persecutiile celor bănuiţi de a face parte din FNP. O mulţime de basarabeni şi bucovineni au fost daţi afară de la lucru, în special, din învăţământ. O mulţime de elevi şi studenţi au fost eliminaţi din instituţiile de învăţământ. Mai mulţi tineri au fost puşi sub urmărire de către securitate.

Gheorghe Ghimpu şi-a ispăşit pedeapsa de şase ani în lagărele din Mordovia şi regiunea Perm ale GULAG-ului sovietic. După „eliberare” i s-a interzis orice activitate pe făgaş pedagogic.

Odată cu proclamarea restructurării, se încadrează activ în Mişcarea de Renaştere Naţională şi de democratizare a societăţii. La primul Congres al Frontului Popular din Moldova este ales ca secretar responsabil al Sfatului şi membru al Comitetului Executiv ale Frontului Popular.

În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Autor al proiectelor de lege privind reabilitarea victimelor regimului totalitar de ocupaţie şi despre controlul de stat. A publicat în presa periodică din Republica Moldova şi România numeroase articole politice şi de atitudine civică.

La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM a aprobat tricolorul ca drapel de stat. Lui Gheorghe Ghimpu i-a revenit meritul de a înălţa tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente clădirea Preşedenţiei Republicii Moldova.

Scriitorul şi deputatul Ion Hadârcă a comunicat ulterior că "atunci când a arborat tricolorul la 27 aprilie deasupra Parlamentului, nu pricepeam de ce îşi risca viaţa ridicându–se la nişte inălţimi ameţitoare. Mai târziu am inţeles că numai Gheorghe Ghimpu putea face acest lucru. Sunt puţini în lumea celor drepţi care ar fi trăit o asemenea clipă în viaţa lor".

Doctor în filologie, Ion Melniciuc a redat emoţiile pe care le-a trăit în momentul în care a fost arborat tricolorul - "Am alergat pe jos cu soţia de la Botanica până la sediul Parlamentului, când Gheorghe Ghimpu a arborat Tricolorul. Îl vedeam de la Botanica. Am trăit emoţii de nedescris, o stare sufletească nemaivazută, urmărind Tricolorul arborat pe clădirea Parlamentului. Asta a făcut–o Gheorghe Ghimpu. A fost un adevărat patriot".

Gheorghe Ghimpu a fost preşedintele Asociaţiei victimelor regimului comunist de ocupaţie şi a veteranilor de război ai Armatei Române din Republica Moldova denumită, la Congresul IV din 11 iunie 2000, Partidul Naţional Român.

Gheorghe Ghimpu decedează la 13 noiembrie 2000, în urma rănilor suferite într-un accident rutier petrecut la 27 octombrie 2000, rămas fără elucidare.

Gheorghe Ghimpu şi colegul său de asociaţie Ion Caftanat se deplasau în dimineaţa zilei de 27 octombrie 2000 spre comuna Târnova, jud. Edineţ, unde urmau să se întâlnească cu un grup de veterani de război ai Armatei Române. După 3 ore de drum, la ora 6.30 maşina în care se aflau a fost lovită de un camion.[16] Versiunea oficială a autorităţilor - "Dupa trei ore de drum, la 06.30, din cauze deocamdată necunoscute, Ghimpu a pierdut controlul autoturismului şi a lovit în plină viteză un copac." (Basa-Press, 14 noiembrie 2000).

În urma impactului Ion Caftanat a decedat pe loc, iar Gheorghe Ghimpu a fost transportat la spitalul din oraşul Donduseni, iar apoi la Spitalul de Urgenţă din Chişinău, unde a murit la 13 noiembrie 2000.

Presedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, fratele lui Gheorghe Ghimpu, a menţionat în cadrul unui simpozion în memoria lui Gheorghe Ghimpu desfăşurat la 27 iulie 2007 că, la vârsta la care a plecat din viaţă, badea Gicu era încă foarte puternic. "Dacă nu s–ar fi organizat acel accident, astăzi la sigur era printre noi. Totuşi, Gheorghe Ghimpu a lăsat în urma sa o comoara, şi anume dragostea faţă de tot ce e romanesc. Nu în zădar, când am ridicat piatra comemorativă la Coloniţa, am scris pe ea cuvintele lăsate de Gheorghe Ghimpu: "Ne vom salva doar revenind la românism şi realizând reîntregirea neamului românesc". A fost greu până acum, dar sperăm că ne va fi mai uşor, deoarece sânge din sângele lui, pentru prima dată de la 40' încoace, de când am fost conduşi doar de cei cu şcoală sovietică, deţine o funcţie înaltă în acest stat. Primarul Dorin Chirtoacă, acceptând să lupte pentru cauza naţională, şi–a asumat o mare răspundere şi sunt convins că a conştientizat acest lucru".