Cu ligheanul lângă pat după așa zisul festival al blogherilor din Moldova de ieri, nu vreau să par un frustrat sau să mă plâng că lumea-i proastă și că Moldova e o țară cumătristă. Pentru adevărații blogheri și pentru lumea interesată de blogosferă țin cu tot dinadinsul să vă prezint un articol care după părerea mea merită să fie numit cel mai bun articol din toată blogosfera moldovenească. BINE AŢI VENIT LA BISERICANI !!!
Imaginaţi-vă o insuliţă pierdută undeva în apele Pacificului – cu torente de verdeaţă, apă, mult aer curat. Aceasta este localitatea Bisericani, un sătuc din regiunea Rezervaţiei Naturale Pădurea Domnească (comuna Cuhneşti, Glodeni, Republica Moldova). Din an în an, colţul de rai pe nume Bisericani devine tot mai uitat de lume. Pînă şi tinerii bisericăneni îşi părăsesc baştina pentru a ieşi din sărăcie şi incertitudine. Dacă la începuturile sale Bisericaniul avea peste 500 de locuitori, acum numărul acestora abia de ajunge la 120 de suflete. Locuitorii care au mai rămas de parcă ar trăi într-o altă lume, o lume în care tradiţia este o lege nescrisă.
La un search pe Google, aflu că despre Bisericani se ştie foarte puţin. Motivat şi de această situaţie, dar şi de o promisiune pe care, într-o replică apărută anterior pe Ψ-on, i-am făcut-o Iuliei, am găsit de cuviinţă că ar fi extraordinar dacă aş face cunoscut acest colţişor uitat de lume – un paradis căzut din cer, o perlă uitată în Pădurea Domnească. Cu alte cuvinte, vorba unui tovarăş de-al meu din Constanţa, am pus Bisericaniul pe… hartă !
Avînd la dispoziţie o bogată arhivă virtuală de imagini fotografice, înveşnicite la Bisericani şi în împrejurările acestuia în primele zile de Paşti din acest an, nu mi-a fost simplu să aleg momentele (cele mai sugestive) care ar scoate în prim-plan faptul că la sat moare veşnicia… Într-un final, am renunţat la foarte multe imagini bune, ca să le las pe cele mai bune şi/sau foarte bune. În continuare, vă invit să facem o emoţionantă excursie virtuală în lunca Prutului de Mijloc. Urmează un photostream de 100+5 fotografii memorabile dintr-un paradis încă nepierdut…
Dacă v-aţi aşezat comod, avînd la îndemînă şi o băutură preferată, vă urez navigare plăcută ! 
O PERLĂ UITATĂ ÎN PĂDUREA DOMNEASCĂ…
Heleşteul. Vedem biserica din… Bisericani. La orizont – pămînturile Moldovei de dincolo…
Intrarea în Bisericani…
I
Staţia pentru autobuz(e). Biserica satului văzută din(tre) ruinuri…
PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O GURĂ DE RAI…
În lunca Prutului. Răstignire cu faţa spre Bisericani, spre România… În mijlocul acestui şes, în jurul răstignirii, se află un vechi cimitir, probabil primul cimitir al Bisericaniului…
Pe malurile Heleşteului…
În dreapta, la circa 1 km, se află Bisericaniul. Peste graniţă şi Prut, aproape de orizont, este Berza – un sătuc dintr-o altă lume, europeană…
Poezie de primăvară…
În preajma Bisericaniului, pe un şes de lîngă cimitirul satului, sînt 3 copaci. Îi vedeţi în imaginile de mai sus. Sînt cei mai bătrîni copaci din localitate…
Pădurea şi acest adăpost pentru animale sînt despărţite de sîrma ghimpată a tragicomicei graniţe de pe Prut…
RUINURILE BISERICANIULUI
VEŞNICIA MOARE LA SAT…
“Încurajaţi” de sărăcie şi învăluiţi în incertitudine, foarte mulţi tineri bisericăneni îşi părăsesc baştina pentru totdeauna. Curajoşii rămaşi trăiesc cum îi duce mintea şi capul, ocupaţia principală fiindu-le creşterea animalelor şi agricultura. Nu-i de mirare dacă şi Bisericaniul va avea aceeaşi soartă pe care o au satele Frumuşica Nouă (Floreşti) şi Chetrişul Nou (Făleşti)…
Buturuga mare răstornă carul mic…
Deşi încă locuite, gospodăriile de mai jos alunecă tot mai rapid în paragină…
Urmează adevăratele ruinuri ale sătucului. Aflat într-o vizită în Bisericani, dacă nu te-ar învălui un sentiment de tristeţe pentru batjocura în care a ajuns satul moldov’nesc, ai crede că te afli în… Muzeul Satului, numai că nu unul fictiv, ca cel din Bucureşti. Realitatea noastră provoacă ruinuri. Realităţile în care ne-am pomenit sînt dramele noastre…
Dacă nu ar fi orătăniile din jur, ai crede că eşti la Cernobîl. Linişte şi armonie. Ai senzaţia că de atîta linişte în jur ţi-ai putea pierde auzul…
Povestea unei case fără garduri… Oare cît se va mai ţine în picioare?…
Casa părintească nu se vinde… Mai bine să intre în pămînt (?)…
Pentru că de multă vreme nu a mai călcat picior de om pe ele, multe ulicioare din Bisericani sînt înfundate. În fotografia de mai sus vedem un copac căzut care a blocat trecerea. Imaginaţi-vă cum aţi străbate acest drumuleţ vara, cînd buruienile din preajmă se vor înălţa (?)…
Puţine gospodării în Bisericani care ţi-ar bucura ochii. Dar asta numai în aparenţă, căci şi din aceste trei gospodări oamenii au plecat la muncă în străinătate. Cei care au rămas (dacă au rămas) au grijă să fie totul bine…
FÎNTÎNILE
Tradiţionalele fîntîni cu cumpănă nu sînt o raritate în Bisericani…
În continuare, vedem mai multe fîntîni părăsite…
SĂRACI, DAR LA CURENT CU TOATE…
Nu mai este o culme de neînţeles dacă vezi pe casa unui basarabean o antenă parabolică. În Bisericani, iată, am văzut foarte multe aparate de acest fel. Chiar dacă numai asta nu le lipseşte, mulţi bisericăneni prefră, în dauna “altor averi”, să fie mai bine informaţi. Iată că în multe gospodării, unele chiar avariate, poţi vedea şi antene parabolice.
De cînd cu electricitatea şi cu antenele astea, ţăranul nostru ştie ce se face şi în Zimbabwe, şi în Burkina Faso…
În imaginea de mai jos vedem o casă al cărei gospodar deţine o mentalitate tipic moldov’nească: în ogradă tocmai două antene parabolice, o antenă “tradiţională”, un Jiguli fără roţi etc. Parcă de toate are omul, dar tot bate vîntul…
OAMENII
Cînd mergi pe uliţele Bisericaniului ai senzaţia că te deplasezi pe undeva într-o junglă. Întîlnirea cu primul om te pune cu picioarele pe pămînt…
Glumeam cu cineva pe seama locuitorilor de aici: toţi băştinaşii ar putea să încapă într-un autocar; astfel, sătucul s-ar pomeni depopulat pînă oamenii ar reveni de unde au fost…
Cel mai ecologic asfalt… În depărtare se văd mai mulţi copii – o adevărată raritate prin partea locului…
Gospodărind în singurătate…
Odihnă în singurătate… În casă mai frig decît afară…
Cînd apare cîte un autoturism, iar în jur se mai zăresc vreo doi oameni, crezi că este o adevărată aglomeraţie pentru Bisericani…
Tineretul Bisericaniului – poate că speranţa de mîine…
TRAGICOMICA GRANIŢĂ DE PE PRUT
(fragment)
Şi ei sînt oameni. Aceşti copilaşi cu Kalaşnikov păzesc tragicomica graniţă de pe Prut…
De la stînga la dreapta:
1. Cu mîna la… inimă şi vorbind la telefon, doi tineri bisericăneni au ieşit la un rendez-vous lung-scurt precum meandrele ghimpoaselor sîrme…
2. O bisericăneancă (locuitoare a satului Bisericani, raionul Glodeni, fostul judeţ Bălţi) vecină cu… portiţa. Văzîndu-mă că fotografiez împrejurările, mătuşa a venit fuga-fuga şi, după răspunsul la bineţe, mi-a declarat că are grijă să le spună grănicerilor cine vine pe aici şi cu ce scop. O turnătoare, ce mai!
Am ajuns şi la un consens, mătuşa e de acord cu mine: „gardul” de sîrmă ghimpată este extrem de inutil şi, cu atît mai mult, ridicol. Mi-a vorbit cu o neţărmuită admiraţie despre puţinele ocazii pe care i le-a oferit istoria atunci cînd a reuşit să păşească dincolo de portiţă, ca să se bucure de frumuseţile Prutului…
3. Încă un sătean ni s-a alăturat. E unul din cetăţenii vii ai acestui stat. Şi moşul nu suportă strîmtul ocol în care trăieşte…
Le-am ieşit bravilor grăniceri în întîmpinare şi le-am propus un photo session. Au acceptat din prima, ca nişte… fete mari!
Aceşti copilaşi cu arme Kalaşnikov să tot aibă între 18 şi 20 de ani…
Secvenţe din fotojurnalul TRAGICOMICA GRANIŢĂ DE PE PRUT
ANIMALELE
Prin acele părţi, din cîte bine ştiu, se spune că dacă vrei să fi cu adevărat gospodar, trebuie să fii bisericănean, să trăieşti acolo, pentru că aici ai la dispoziţie tot confortul pentru a creşte animale…
Un bulhac din lunca Prutului, la circa 1,5 km de Bisericani. În oglinda albastră a ochiului de apă se văd multe broaşte. În momentul în care le-am surprins, acestea cîntau în unison, foarte asurzitor, dar plăcut…
Resting la iarbă verde…
Iar nouă (mai cu seamă celora de mai jos) ne este în copită de gripa porcină. Preşedintele nostru ne-a asigurat că nimeni nu va păţi absolut nimic, chit că pe acest picioruş de plai sînt foarte mulţi ca noi… 
Portret de bovină…
PUNCTE STRATEGICE
Biserica satului. Simbolul satului…
Casa de cultură. În stînga, sub acelaşi acoperiş, un magazin…
Deşi mai mult fictivi, pereţii Casei de Cultură nu au fost vandalizaţi. Aici, cînd vor să se mai salveze de plictis, doritorii se adună ca să joace biliard, tenis de masă sau, simplu şi pur, să bată cărţile de joacă…
Clădire all in one: aici şi Oficiul Poştal, şi un Punct Medical, şi un magazin… Într-un trecut nu tocmai îndepărtat, în clădire îşi afla sediul o grădiniţă…
În inima localităţii… Un cuib de cocostîrci în preajma clădirii all in one…
Cazangeria şcolii care nu mai este… Privelişte dominată de simbolul Bisericaniului – Biserica…
Mai jos, vedem o staţie de pompare a apei. Pînă mai ieri, din Prut se pompau cantităţi uriaşe de apă, pentru a se iriga pămînturile colhozului autohton. Apa era trimisă pînă la mai mult de 8 km din punctul sugerii sale din rîu. Acum ruinuri şi aici…
VATRA SATULUI
Cei mai mulţi bisericăneni locuiesc aici…
LA REVEDERE. BISERICANI 4-EVER
Pentru că nu mă doare în cot (şi) de următoarea localitate pe care am vizitat-o, la ieşirea din Bisericani am trecut prin uitatul şi amărîtul Cot, un cătun de prin partea locului. E doar la o aruncătură de băţ de Bisericani. Aici, ca şi în Bisericani, dar şi ca în foarte multe alte localităţi rurale din Republica Moldova, am văzut multe case în delăsare. În anevoiosul proces de construirie a lor, multe case au rămas la nivelul fundaţiei, iar asta cu mai mult timp în urmă… Acum nimeni nu se prea încumetă să mai ridice o piatră, căci, în aceste vremuri, de case e ridicol să mai pomenesc…
Lacul Ojorina. Pe malul drept se văd cîteva gospodării ţărăneşti dintr-un cătun care… nu trebuie să ne doară în Cot…
În ultima fotografie, de sus, vedem o gospodărie părăsită. În jurul acesteia – mult şes. Este o gospodărie însingurată. De la cea mai apropiată localitate (Cot) pînă la această căsuţă trebuie să parcurgi vreo 2 km. Stăpîna casei, o văduvă, s-a stins din viaţă acum 7-8 ani. A trăit tot timpul fără curent electric. Împreună cu gospodăria ei, femeia s-a pomenit singură în luncă după ce inundaţiile cauzate de apele Prutului i-a alungat, prin anii ‘70, pe oamenii fostului sătuc Tomeşti mai în deal, la vreo 4 km depărtare. Femeia a rămas fidelă luncii…
AUTOR: ION URUȘCIUC
12 comentarii:
Jos pălăria pentru Ion Urușciuc !
O ales tot cacatu da la normalitati nu s-o gindit, pfeeaaa
Dragos are mare dreptate! Dupa cum am scris ieri in comentarii: balci, dar nu festival! Si au lipsit nume importante acolo printre premianti!Iar articolul postat de Dragos merita tot respectul... . Raman cu speranta ca VOI va identificati mai intai drept oameni si doar apoi bloggeri. Bravo! Eu o sa revin cu placere pe blogurile voastre, pentru... Vezi mai mult ca acolo chiar am ce sa citesc si ce sa vad! Conteaza foarte mult si calitatea cititorilor nu doar capacitatea autorului de a face misto de nonvalorile care-l inconjoara! ;)
Blogovăţ a apărut pentru că nu erau oamenii mulţumiţi de Web Top şi de bloggerii care cîştigau în categoria blog :) întotdeauna vor fi oameni nemulţumiţi :) ar fi straniu dacă nu ar fi aşa :)
Chiar consideri acest articol mai bun decît cel al lui Alexandru Culiuc despre analiza programelor partidelor politice înainte de alegerile din aprilie?
Nu am nimic de reproşat celor cu blogovăţ. Dar ţin nepărat să mulţumesc autorului acestui blog pentru că a republicat acest articol şi am avut şi eu ocazia să-l văd... aş vrea să văd acele locuri pe viu... e foarte frumos acolo...
Felicit[ri sincere frate Ion! Mi;to de tot.
Ioane, habar nu ai de a scri articole ! HABAR !
Încă o dovadă că în RM cumătrismu este ceva înăscut... Cei ce vor să pară obiectivi, se umplă de penibil.. Da nna, să faci copy/paste la programele partidelor este mai greu... Păcat de cei ce încearcă să scrie singuri... n-aveţi nici o şansă... precum nu a avut Pavel Turcu la Eurovision :)
Dragos, ai dreptate! Acesta e cel mai tare articol din 2009 semnat de un blogger din MD. E spus tot in acest articol despre Moldova. Ion a fost inspirat si la foto. Felicitari, Ion. Tu esti bloggerul anului.
"habar nu ai de a scri articole"...cum poti administra un blog si pretinde la o inalta apreciere in momentul in care nu posezi limba romana?
alex iachim, incearca sa-ti improspatezi vocabularul uzual. In fiecare comentariu se regaseste expresia "umplu de penibil", care probabil e inspirata din limbajul golanesc-grotesc...o expresie parazit, lasa-te de ea.
Incearca sa iesi din anonimat pentru a evitat statutul de mizerie !
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: