Dosarele securității și legea lustrației

Parcursul Basarabiei de la desfiinţarea URSS până-n zilele noastre a fost unul din cel mai tragic, de altfel cum i-a fost întreaga istorie. De ce se întâmplă asta? E timpul să cunoaştem adevăratele cauze, e timpul marilor întrebări. De ce timp de aproape 20 ani a trebuit să urmăm drumul Golgotei, să ducem crucea suferinţelor. Cine este responsabil de această tragedie, a cui este opera acestei tragedii? De ce nu s-a produs niciodată o schimbare radicală a societăţii, de ce nu s-a creat până astăzi statul naţional, de ce Basarabia n-a depăşit cadrul statului-colonie În ultimii aproape 20 ani Basarabia a fost condusă de trei conducători. Primul a fost Mircea Ivanovici Snegur, casatorit cu fiica unuia dintre generalii KGB care raspundeau de RSSM. Nascut in 1940, in satul Trifanesti, raionul Floresti, din nordul Basarabiei, a absolvit Institutul Agricol “Mihai Frunze” din Chisinau (un fel de scoala superioara de partid) in anul 1961. A lucrat apoi la Colhoz, intai ca inginer agronom, iar apoi ca presedinte (sef de CAP). In 1968 este numit director al Statiunii Experimentale din cadrul Institutului Mihai Frunze. In 1973 – director general in Ministerul Agriculturii din RSSM. In 1981 intra in organele superioare de partid: este ales prim secretar al comitetului raional Edinet al PCM. Dupa patru ani – secretar al CC al PCM. In iulie 1989 ajunge in functia de presedinte al prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, functie similara celei detinute la nivelul URSS de catre Gorbaciov Ascensiunea sa politica este in stransa conexiune cu implicarea in afaceri pe picior mare cu un important magnat al imperiului sovietic, totodata agent al unei puternice mafii evreiesti, Boris Birstein. Practic pivotul grupului Snegur este Boris Birstein, afacerist cunoscut in intreaga Rusie, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev si care a avut misiunea de a contribui la transferarea fondurilor PCUS in strainatate, cu o buna bucata de timp inainte de caderea regimului sovietic. Activitatile sale in Basarabia se desfasurau in principal prin firmele “Seabeco-Moldova”, “T.K.L.”, “Rosinte LTD”, făcând parte din filiera gruparii moscovite mafiote “Solntevskaia”, una dintre cele mai puternice retele din Rusia coordonate de ofiteri de informatii. Mircea Ivanovici Snegur, cel care a băgat R. Moldova în CSI, a promulgat Constituţia cu ridicolul articol 13 în care Româna e numită moldovenească şi a vorbit cu jumătate de gură despre românismul nostru..

Petru Lucinschi - al doilea presedinte al Republicii Moldova. În perioada 1963-1971 a deţinut funcţii de conducere în cadrul CC al ULCT (Komsomolul leninist) din Moldova şi anume: instructor al CC (1963-1965), prim-secretar al Comitetului orăşenesc Bălţi al ULCTM (1965-1966), secretar II (1966-1967) şi prim-secretar (1967-1971) al CC al ULCTM. În 1964 devine membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. La congresul al XII-lea al PCM a fost ales membru supleant al CC al PCM, iar la Congresul al XIII-lea - membru titular.
Lucinschi a intrat în structura aparatului de partid comunist în calitate de activist politic. În perioada 1971-1976, este secretar al Comitetului Central (CC) şi membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din Moldova. El era pe atunci singurul basarabean din conducerea Partidului Comunist din RSS Moldovenească. De la înfiinţarea acestei republici sovietice, conducerea era compusă aproape în întregime din cetăţeni de origine ucraineană şi rusă.
În anii 1976-1978 deţine funcţia de prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Chişinău al Partidului Comunist din Moldova. Devenind rival potenţial al prim-secretarului Ivan Bodiul, acesta obţine trimiterea lui Lucinschi la Moscova în perioada 1978-1986 pentru a lucra în calitate de şef adjunct de secţie la CC al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Din 1986 până în 1989 este secretar II al CC al Partidului Comunist din Tadjikistan.
Ataşamentul său faţă de politica lui Mihail Gorbaciov, perestroika şi glasnosti, atrage atenţia liderului de la Kremlin, care îl recheamă pe Lucinschi de la Duşanbe şi îl impune în fruntea Partidului Comunist din RSS Moldovenească. La 16 noiembrie 1989, cu puţin timp înainte de căderea Uniunii Sovietice, Petru Lucinschi devine prim-secretar al CC al Partidului Comunist din Moldova, calitate în care a activat până la 5 februarie 1991″.
Aşadar, sunt oameni vii care ţin bine minte ce fel de activist comsomolist a fost Lucinschi: cum îi provoca pe tinerii studioşi să răspundă ce limbă vorbesc, română sau moldovenească, după care să urmeze profilactica comunisto-sovietică. Câţi oameni talentaţi, cinstişi şi creduli au pătimit de pe urma activităţii tovarăşului Lucinschi.
Lucinschi a fost unul din pilonii de bază ai sistemului totalitar comunist. El personal poartă vina pentru îndoctrinarea şi persecutarea tinerilor în anii 60-70 ai secolului trecut. Iată ca astăzi tot el declară că:„E nevoie să fie creat un om nou, care să gândească şi să muncească într-un fel nou, numai astfel vor fi soluţionate problemele noastre”. Petru Kirilovici este gată să creeze un alt „om nou”, de data asta „homo capitalistus” sau „homo europeanus”.
A venit la putere cu ajutorul lui Vladimir Voronin, dupa ce a reusit sa falsifice rezultatele alegerilor prezidentiale din 1996 la indicatia Moscovei, in timp ce pierduse in mod clar in fata lui Mircea Snegur. Este partener de afaceri cu Igor Smirnov. A creat un adevarat imperiu financiar si este miliardar in dolari. In prezent a pierdut controlul asupra industriei de tutun, care a fost preluata de catre Vladimir Voronin. La moment se ocupa cu export de vin. Dispune de parteneri de afaceri in Italia. In ultimul timp si-a pierdut practic toti oamenii din administratie. Are doi fii Sergiu si Chiril. Sergiu se drogheaza iar Chiril este om de afaceri. A pledat Petru Lucinschi in anul 1993 pentru restabilirea Partidului Comunist, Vladimir Voronin este un român rusificat. El personal se numeşte moldovan în spiritul educaţiei ruseşti. « Mama, Pelagheia Isidorovna (numele de familie de fată – Sîrbu), din satul Corjova, tatăl drept, Nicolai Vasilievici, pe care nu-l ţine minte, deoarece a căzut la începutul războiului. Era din Siberia, îşi făcea serviciul în unitatea militară din Dubăsari. Din 1948 a fost crescut de tatăl său vitreg.” - informaţie preluată din interviul Preşedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin acordat ziarului “AiF-Moldova”la 23 mai 2001. „Voronin se trage dintr-un neam curat românesc, o familie renumită de oameni bogaţi şi respectaţi. Domnica şi Isidor Sârbu, bunicul lui Voronin, făceau parte dintr-o familie numeroasă: zece fraţi. Cinci băieţi şi cinci fete. Bunicul său a fost deportat de ruşii bolşevici, i-a fost confiscată averea şi familia i-a fost ruptă şi risipită. Isidor Sârbu, primar al regimului Antonescu în Transnistria, în perioada 1942-1944, i-a blestemat pe comuniştii ruşi şi a fugit în România unde a ajuns luptător cu arma în mână în munţii Oaşului. … Viaţa familiei Voronin este povestea unei drame teribile - este drama sfâşierii neamului românesc de către invadatorii ruşi. Cazul lui Voronin este cu atât mai tragic cu cât însuşi preşedintele Voronin este rezultatul unui experiment diabolic, pus în practică de ruşi în România sub numele de “experimentul reeducării”. Scopul experimentului, conform principiilor leniniste era schimbarea şi lepădarea convingerilor şi ideilor politice şi religioase , pentru a se obţine în cele din urmă alterarea personalităţii până la punctul obedienţei absolute… Ramura familiei Voronin rămasă dincolo de Prut a fost supusă reeducării comuniste şi spălării creierului. » - ziarul Ziua, „Secretul lui Voronin” de Victor RONCEA ,27 martie 2008 .
A fost educat şi pregătit sa devină un “cadru devotat” al Moscovei. A ocupat posturi importante în perioada sovietică. În ierarhia militară a urcat până la gradul de general-maior (al Ministerului de Interne sovietic, având şi cetăţenie rusă). In 2001 este ales preşedinte al Republicii Moldova din partea Partidului Comuniştilor.
E considerat comunistul capitalist cel mai bogat din Moldova, împreună cu fiul său Oleg, şi alţi colegi de partid au monopolizat cele mai vitale ramuri din economia naţională, aproape toata industria zahărului, aproape toate afacerile din import, de cereale şi de panificaţie, cele din domeniul bancar, cele ale asigurărilor, construcţiilor, businessului imobiliar şi turistic, ale prestărilor serviciilor pe Internet ,etc şi-au supus justiţia, mass-media, Partidul Comuniştilor devenind practic partid de stat.
Preşedintele Vladimir Voronin e departe de a fi un preşedinte comunist. E deprins cu luxul, locuieşte la vila din pădurea Condriţa, vilă care aparţine statului, cu 500 de hectare de pădure, înconjurate cu un gard înalt de sârmă ghimpată ca un adevărat lagăr de concentrare, servit de aproximativ de o suta de slugi, bodyguarzi, îngrijitori şi dresori de animale. Familia Voronin se consideră una dintre cele mai prospere familii de capitalişti din cea mai săracă ţară a Europei.
A numit drapelul de stat al R. Moldova, tricolorul în plenul Parlamentului drapel fascist. Imediat cum a venit la putere a purces la luptă împotriva limbii române şi a istoriei românilor. Este destituit Ilie Vancea, ministrul Învăţământului, un basarabean onest, care a refuzat să introducă în programa de studii limba moldoveneanească şi Istoria Moldovei în locul Istoriei Românilor. A luptat cu înverşunare împotriva legalizării Mitropoliei Basarabiei, înregistrată doar în urma deciziei CEDO. Este un mare adept al Mitropoliei Moldovei, subordonată Patriarhiei Moscovei. A instaurat o dictatură personală şi sistemul economic „bolşevismul de piaţă”, marii beneficiari al căruia sunt nomenclaturiştii de partid ce presupune păstrarea unui stat autoritar şi acapararea economiei naţionale.
A fost legiferată Concepţia politicii naţionale de stat a Republicii Moldova de deznaţionalizare de pe timpurile perioadei ţariste şi totalitar-comuniste, care are ca scop de a distruge identitatea românească a moldovenilor, promovând sub masca polietnismului rusificarea lor totală.
O dată cu venirea la putere Partidul Comuniştilor a instituit o politică de genocid programat al populaţiei, caracterizată printr-un exod masiv de oameni apţi de muncă, un genocid etnico-cultural bazat pe ideologia unui moldovenism rusificator de ocupaţie, colonial , unul construit pe un conţinut propagandistic diversionist şi criminal, tirajat pe scară industrială, nişte falsuri care se dau drept adevăruri, nişte campanii de propagandă în stilul lui Goebbels.
Puteau oare aceşti trei fii credincioşi ai Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse, aceşti trei demnitari de rang înalt al Partidului Comunist al Moldovei să creeze o Basarabie liberă şi europeana, o Basarabie românească? Va trebui să treacă aproape 20 ani ca să înţelegem despre amploarea tragediei Basarabiei, despre necesitatea unei schimbari din temelii a Basarabiei. De-abia astăzi am înţeles cât de necesară este desovietizarea şi condamnarea comunismului. De-abia în 2010 va fi creată „comisia Cojocaru, printr-un decret prezidenţial, va fi constituită Comisia pentru cercetarea crimelor regimului totalitar comunist din Moldova. În fruntea comisiei, din care fac parte 30 de persoane, a fost desemnat reputatul istoric Gheorghe Cojocaru. Mandatul comisiei va expira la 1 iunie anul curent, când aceasta va prezenta un Raport-studiu de cercetare şi apreciere a regimului totalitar comunist din Republica Moldova. Întreaga societate va saluta crearea, fie şi cu întârziere de aproape două decenii, a unei asemenea comisii prezidenţiale. Ce nu au putut face (sau nu au dorit să facă) preşedintele Mircea Snegur (fost membru şi secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească) şi preşedintele Petru Lucinschi (fost membru al Comitetului Central şi al Politbiroului Partidului Comunist din URSS şi prim secretar al Partidului Comunist din RSS Moldovenească), cu atât mai mult Vladimir Voronin, preşedinte al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, iată că a făcut, spre lauda sa, preşedintele interimar Mihai Ghimpu. Să vedem însă cum a fost reabilitată ideologia comunistă în 1993.Este bine să menţionăm că reabilitarea ideologiei comuniste în Republica Moldova s-a produs în 1993, în timpul mandatului preşedintelui Mircea Snegur, cu directul concurs al spicherului Petru Lucinschi. Momentul 7 septembrie 1993, când Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova, sub preşedinţia lui Petru Lucinschi şi avându-l ca raportor pe Mihai Petrache, a reabilitat ideologia comunistă, pusă la index la 23 august 1991, a fost determinat pentru evoluţiile politice din Republica Moldova.Pentru buna informare a cititorilor noştri, este bine să dăm aici numele membrilor Prezidiului Parlamentului care a reabilitat ideologia comunistă prin adoptarea Hotărârii „despre interpelarea a 91 de deputaţi ai poporului şi demersurile unor grupuri de cetăţeni cu privire la Partidul Comunist din Moldova”. Iată numele lor: Petru Lucinschi (preşedinte), Victor Puşcaş (vicepreşedinte), Alexandru Arseni, Nicolae Andronic, Alexandru Moşanu, Alexandru Burian, Petru Gusac, Gheorghe Mazilu, Ion Prisăcari, Mihai Patraş, Dumitru Puntea, Petru Soltan, Mihai Cotorobai, Victor Berlinschi, Chiril Darmancev, Larisa Pocatilova, Mihail Plasiciuc, Sergiu Fandofan, Teodor Macrinici, Nadejda Brânzan (membri ai Prezidiului).Documentele de arhivă, în special Procesul-verbal nr. 104 al şedinţei Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova „de legislatura a douăsprezecea” din 7 septembrie 1993, fixează participarea la acea fatidică şedinţă şi a câtorva „şefi de secţie şi lucrători de răspundere ai Secretariatului Parlamentului”: Mihai Petrachi, Gheorghe Cârlan, Mihai Diacov şi Gheorghe Ghimpu.”(Victor Roncea)
Comisia Cojocaru privind condamnarea comunismului în Basarabia este cert un eveniment istoric. Dar ce va urma după condamnarea morală a comunismului? Va urma şi o condamnare juridică?. Se cunoaşte din experienţa altor foste ţări socialiste că condamnarea comunismului fără sa treaca printro lege a lustraţiei este o acţiune ineficienta. Aproape douazeci de ani am aşteptat condamnarea comunismului, de douăzeci de ani s-a ridicat marea problemă a legii lustraţiei şi de fiecare dată vom auzi un răspuns negativ din partea politicienilor. De ce? În istoria omenirii se cunosc mai multe metode de decolonizare a unui teritoriu ocupat în cazul când poporul îşi declară independenţa, se retrage armata şi administraţia colonială. Prin acest proces al decolonizării a trecut imperiul britanic. Iată că şi Imperiul sovietic avea să se desfiinţeze. Dar s-a desfiinţat cu adevărat . În afară de cele trei Ţări Baltice care au devenit cu adevărat ţări independente, celelalte treisprezece foste republici sovietice formează Comunitatea Statelor Independente. După Declaraţia de independemţă de la 27 august1991, dezmembrată şi antrenată într-un conflict militar cu Federaţia Rusă , care a organizat respectiva pseudostatalitate în Transnistria, Mircea Snegur, preşedintele R. Moldova a semnat, încălcând principiile Declaraţiei de Independenţă, actul de aderare la Comunitatea Statelor Independente, reformând URSS, şi Basarabia pierzând din nou libertatea. Se va instaura iarăşi acelaşi sistem de administraţie de vasalitate. Federaţia Rusă va pleca oficial din Basarabia, dar va rămâne din nou să stăpânească acest teritoriu,deci, prin acelaşi sistem administrativ loial cu faţadă naţională şi prin acelaşi sistem al serviciilor secrete coordonnat de Serviciul secret al Fedraţiei Ruse. Iată de ce ori de câte unii intelectual ridicau problema legii lustraţiei în Parlamentul R. Moldova, ea nicodată n-a fost susţinută. Dacă vrem să construim un Stat Naţional, şi nu unul Cosmopolit, legea lustraţiei este capital de importantă Ieri mari comunişti, astăzi mari capitalişti, ori ofiţeri sub acoperire? Putem crea un Stat Naţional fără o lege a lustraţiei? Niciodată. Toţi acei care declară că a trecut timpul acestei legi, este cert ca nu vor promova sincer o politica naţională. La aproape 20 ani de la destramarea URSS, se continua tabuizarea problematicii deconspirarii dosarelor KGB Intr-o societate care vrea sa se debaraseze de pacatele trecutului, trebuie sa se procedeze la deconspirarea acestor dosare, fiind o conditie onligatorie. La noi nu s-au scos la lumina marile adevaruri si nu se stie daca le vom afla. Aceasta permite unor persoane cu pacate grele sa ramana in functii de prima importanta in plan social si politic. Deconspirarea Securitatii este o conditie a schimbarii si democratizarii. Daca cadrele raman aceleasi, e o conspiratie a anumitor medii, care promoveaza aceleasi interese. O publicatie a incercat sa aduca in atentie aceste tematici, publicand o serie de materiale, in care mai multe persoane au facut dezvaluiri, inclusiv fostul sef al Securitatii, Teodor Botnaru.
Fara o lege a lustratiei, precum si o deschidere a dosarelor de Securitate si de KGB nu putem merge inainte pe calea democratiei, a statului de drept si a unei doctrine nationale. În acest sens scriitorul Vladimir Besleaga. va aborda problematica dosarelor securitatii în piesa „Mortii cei vii si viii cei morti”şi va cere deschiderea lor neîntârziată.
În numele adevărului şi dreptăţii va trebui să cerem Parlamentului R. Moldova, daca ne dorim un viitor demn şi un Stat Naţional, o dezbatere largă în societate şi adoptarea Legii Lustraţiei, iar în caz dacă se va invoca motivul că majoritatea dosarelor Serviciului de Informaţii şi de Securitate (SIS) din Republica Moldova au fost evacuate peste Nistru, în perioada 1990-1992, să cerem Procuraturii Generale să investigheze acest caz de trădare. « Marile probleme ale Republicii Moldova de astazi sunt o consecinta a ocupatiei sovietice…Spre deosebire de alte state, cum ar fi Polonia, Lituania, Estonia, Letonia, Romania, Republica Moldova nu a depasit conditia de tara ocupata de Rusia. Pana in prezent, o parte a teritoriului nostru national se mai afla sub controlul militar al rusilor. Rusii domina mass-media de la noi, limba rusa mai pastreaza puternice influente in viata publica. Republica Moldova se afla si sub ocupatia ecleziastica a Patriarhiei Moscovei, iar o parte importanta a clasei noastre politice este tributara Kremlinului. » - va constata marele scriitor român din Basarabia Paul Goma.
Sa ne intrebam de ce Republica Moldova nu are o lege a Lustratiei? De ce ? E întâmplător oare ?

DOSARELE SECURITĂŢII AU FOST EVACUATE PESTE NISTRU

Majoritatea dosarelor Serviciului de Informaţii şi de Securitate (SIS) din Republica Moldova au fost evacuate peste Nistru, în perioada 1990-1992, după cum au confirmat, luni, reprezentanţii Comisiei pentru Studierea Regimului Comunist Totalitar de la Chişinău
Conform ediţiei electronice a HotNews.md, preşedintele comisiei, Gheorghe Cojocaru, a spus că actele sunt pierdute de mult timp. „Nu ştim nimic despre numărul şi nici despre soarta acelor dosare. Nu cunoaştem nici conţinutul lor, pentru că, împreună cu dosarele, au fost evacuate şi inventarele”, a declarat Cojocaru, în cadrul unei conferinţe de presă.
În cadrul conferinţei de presă, o persoană din sală, care nu s-a prezentat, a declarat că deţine informaţii potrivit cărora, 400 de dosare secrete ar fi fost distruse la indicaţia primului preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur.
La rândul lor, membrii Comisiei au spus că nu cunosc nimic despre asemenea fapte. Ei au mai dat asigurări că, toate informaţiile pe care le vor obţine în rezultatul investigaţiilor, vor fi date publicităţii. Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova a fost constituită acum o lună, la iniţiativa preşedintelui interimar Mihai Ghimpu.

Sursa: Adevărul