Din miliție în poliție (cameramanii cu epoleți)

Și eu naivul care credeam că am scăpat de teroarea milițienească, iar dau cu nasul în gard. Zi de zi mă tot împiedic de propriile-miamintiri că am luptat împotriva comuniștilor, că am adus schimbarea, iar când îmi pun întrebarea, care schimbare am adus-o? Din păcate nu am răspuns, înghit doar noduri și mă simt al naibii de prost. Ce vreau să spun ține de ultimile 2 zile, de o recentă nedumerire de-a mea. Ieri, în timpul protestului organizat de Mișcarea Național Creștină, uimitor, la fața locului prea mulți securiști s-au strâns, hai înțeleg eu 1-2 da nu chiar 4-5 securiști la 15 oameni, ca pe timpul lui Voronin mâncai-aș. Au filmat, au ciulit urechile precum griveii, ne-au fotografiat și au urmărit băieții pas cu pas. Asta cum iese fraților, că schimbarea constă în trecerea de la un stat milițienesc la unul polițienesc? Nu, nu cred că merge chestia asta. Azi, spre exemplu eram la fotbal, apoi 90 minute cât am stat pe stadion, ne-au tot filmat, înconjurat și ochit. Cu ce ocazie eu, cetățean de rând să fiu urmărit pe drumuri de către securiști? Mi-i de ajuns cât am fost urmărit, amenințat și ascultat de către securiști. Credeam că trecem din era roșie în cea albastră-galben-verde, dar se pare că cam greu se șterge roșul din duioasele suflete ale polițailor. Eu încă aștept explicațiile privind cărei legi sau cărui drept mi s-a ascultat telefonul 6 luni ? Aștept doar momentul potrivit. Pe drumuri, poliția rutieră stă și controlează cetățenii la braț cu kalashinikov-urile, la fotbal securiștii filmează, la proteste filmează, te-ai râs prea tare în centrul Chișinăului, te-au înconjurat... democrație? scuzați, dar nu prea cred. Cred că pe viitor vom mai prinde la curaj și la putere și le vom mai da la bot securiștilor, așa pentru profilactică, că prea tare s-au îndrăgostit de profesie.