Iisus HristosÎn zilele noastre, când lumea este atât de dezorientată, iubeşte să se pricopsească cu orice modă venită de pe aiurea şi s-o urmeze cu preţul denigrării propriei tradiţii, (sic!) care nu mai este modernă. Te cruceşti nu alta. Tradiţia, înţeleasă prin perspectiva vieţii creştine, reprezintă o adevărată comoară pentru neamul românesc care va fi românesc atâta timp cât va fi creştin. Tradiţia de a purta barbă este lăsată din strămoşi, prin această podoabă bărbatul osebindu-se de femeie şi scoţând în evidenţă natura sa mai puternică - în termeni moderni - mai masculină.
Este foarte important cum aratăm. Pornim de la Sfânta Scriptură care ne învaţă că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 1,26). Mă întreb de ce omul trebuie să intervină în ceea ce Dumnezeu a creat? Oare asta nu reprezintă un act de mândrie a noastră şi ne punem deasupra lui Dumnezeu făcându-ne mai "frumoşi"?
Bărbaţii în mod natural au barbă, iar femeile în mod natural au faţa curată, fără ruj sau fard. Bineînţeles că nu barba mântuieşte, dar haideţi să facem un mic exerciţiu, pentru bărbaţi – cum credeţi că v-aţi simţi cu barbă? Nu vorbesc de barbă precum au călugării, ci de acel semn distinctiv lăsat de Dumnezeu bărbaţilor ca să se deosebească de femei. Şi încă unul, pentru femei: v-ar fi greu să renunţaţi la ruj sau la machiaj? De ce oare suntem atât de legaţi de aspectul fizic, de aceste lucruri deşarte?
Astăzi dacă locuieşti în oraş mai ales, şi dacă te hotărăşti să porţi barbă eşti privit de colegii de la serviciu de parcă ai fi terorist sau un om care nu este european nici democrat sau alte etichete izvorâte din moda occidentală. Şi dacă totuşi te hotărăşti să porţi barbă toţi se uită la tine de parcă ar fi ceva în neregulă cu tine. Pentru mine e limpede că a purta barbă înseamnă a păstra tradiţia şi Legea creştinească şi mai înseamnă a fi bărbat.
Din latină "barbatus" reprezintă cuvântul păstrat în limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., por. barbado), care are sensul etimologic de "om cu barbă". Deci a fi bărbat prin definiţie înseamnă a purta barbă.
În cartea Pr. Nicodim Măndiţă - "Al cui chip să-l purtăm?", autorul scrie: "Între celelalte erezii papistăşeşti, protestante şi ale pleiadelor sectare este şi raderea bărbii şi a mustăţilor. Acest obicei, ca şi jocurile şi prăznuirile drăceşti, credinţele deşarte, descântecele, vrăjile, proorociile mincinoase cu cărţile de joc, zodii, planete, cafea, în palmă [...], – este o rămăşiţă rămasă de la păgâni, după cum reiese din scrierile Dumnezeieştilor Scripturi şi istoriile vechi. Moliciunea desfrânată a acestui satanicesc obicei al lepădării podoabei bărbăteşti, a papistaşilor şi papistăşiţilor, a protestanţilor şi a pleiadei sectare, o vedem cu durere prinzând rădăcini adânci şi în fiinţa majorităţii creştinilor noştri Români ortodocşi. Văzând cum mulţi dintre noi nici nu vor să ţină seamă de acest mare păcat, care-i urâciune înaintea Preasfântului Dumnezeu, fiind silit de datoria preoţească – cu toată jertfa ce mi se impune - m-am ridicat să protestez, după cuvântul Domnului care zice: "Strigă cu tărie şi nu înceta, ca o trâmbiţă înalţă glasul tău şi spune poporului Meu păcatele lor şi casei lui Iacob fărădelegile lor” (Is. 58,1) Păcatul acesta al lepădării prin radere a bărbii şi a mustăţilor prin care partea bărbătească se coboară în rândul păgânilor ce se rădeau, a famenilor, m-a întristat mult şi mă întristează. Această podoabă a dat-o Dumnezeu bărbaţilor ca semn distinctiv şi ca simbol al naturii lor mai puternice prin care se deosebesc de femei cărora le sunt cap. Şi ei să se lepede de ceea ce le-a dat Dumnezeu, pentru a fi asemenea femeilor lor?! Să arate ei prin păcatul acesta al lepădării podoabei bărbăteşti, că sunt mai înţelepţi decât Dumnezeu care toate câte le-a făcut sunt bune foarte? "Socotindu-se a fi înţelepţi au înnebunit” strigă Dumnezeiescul Apostol Pavel (Rom. 1,22) Păcatul acesta izvorât din sataniceasca boală a trufiei, este un mare vot de blam adus Preasfântului Dumnezeu care ne-a zidit bine foarte, cu atotînţelepciunea Sa. [...]" Rog pe iubiţii cititori, ca să citească şi această carte cu atenţie şi fără patimă şi viclenie, cu hotărârea de a-şi îndrepta viaţa după Dreptarul Ortodoxiei pentru a dobândi binecuvântare, pace şi milă de la Dumnezeu. "
Iar mie mai mult nimeni să nu-mi facă supărare, că şi eu rănile Domnului nostru Iisus Hristos pe trupul meu le port”. (Gal. 6,16-17)
duminica.do.am
PS: Îl scot la printer și o să-l port mereu cu mine ca să nu apară întrebări.
17 comentarii:
Domnul sa te intareasca!
gggg)) Ce-ar fi sa lansam pe net o campanie ca sa nu ne barbierim cu totii vreo 2 luni ))
Fetele o sa or sa iasa la mitinguri pe strada :D
Dragos,de cind incepem campania?)))Intreb la modul cel mai serios.....
cine ia în serios articolul ăsta e prost rău...
Cine nu ia in serios cuvintul lui Dumnezeu e.... anonim ))
Dragoş, bine, mă numesc bulat radu, mă poţi găsi pe Facebook, nu m-am logat pentru că nu sunt blogger şi nu am account.
S-o luăm pe puncte:
"Este foarte important cum aratăm."
Serios? Pentru cine? Pentru noi înşine? Cu siguranţă! Pentru cei din jur? Poate! Pentru Dumnezeu? NU!
Dumnezeu spune clar: El nu face diferenţă între bărbat şi femeie, între tăiat împrejur şi netăiat împrejur, între elin şi iudeu, darămite dintre cei bărboşi şi nebărboşi. Ori scrie undeva "Fericiţi cei bărboşi că aceia se vor mântui?"
"Pornim de la Sfânta Scriptură care ne învaţă că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 1,26). Mă întreb de ce omul trebuie să intervină în ceea ce Dumnezeu a creat? Oare asta nu reprezintă un act de mândrie a noastră şi ne punem deasupra lui Dumnezeu făcându-ne mai "frumoşi"?"
În aceiaşi ordine de idei, vă propun să renunţaţi la haine. Oare nu e mândrie să acoperi organele genitale, care (sic!) de la Dumnezeu sânt şi ele? Ori vă e ruşine de cum v-a creat Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Sa?
"Bărbaţii în mod natural au barbă, iar femeile în mod natural au faţa curată, fără ruj sau fard. Bineînţeles că nu barba mântuieşte, dar haideţi să facem un mic exerciţiu, pentru bărbaţi – cum credeţi că v-aţi simţi cu barbă? Nu vorbesc de barbă precum au călugării, ci de acel semn distinctiv lăsat de Dumnezeu bărbaţilor ca să se deosebească de femei. Şi încă unul, pentru femei: v-ar fi greu să renunţaţi la ruj sau la machiaj? De ce oare suntem atât de legaţi de aspectul fizic, de aceste lucruri deşarte?"
Să începem cu faptul că nu toţi bărbaţii în mod natural au barbă, există spâni, cum facem cu ei? Din perspectiva autorului ei ar fi un soi de handicapaţi duhovniceşti, că nu vor simţi niciodată bucuria de a-l urma pe Hristos prin (din nou atenţie!) purtarea barbii!
Ba chiar nu e nimeni legat de aspectul fizic, femeile care folosesc farduri şi ruj o fac cel mai des din deprindere sau pentru că circumstanţele o impun, fără să-şi pună problema. La fel şi bărbaţii se berberesc pentru că astfel fac majoritatea, neacordând atenţie acestui fapt şi pierzând nu mai mult de 3 minute pe zi pentru a se berberi (pe când o îngrijire a bărbii cere mai mult timp). Ceea ce propuneţi dvs, stimabile e exact opusul, propuneţi ca persoana dată să iasă în evidenţă, să pară deosebit, ceea ce iminent duce la mândrie.
continuare...
Cred că argumentul etimologic nici nu merită luat în seamă, istoria are destule exemple când noţiunea s-a depărtat mult de obiectul său. Apropo, aceiaşi romani nu purtau barbă, primele mozaici romane îl reprezentau pe Hristos fără barbă, lor le-a ajus minte (ori Duh?) să priceapă că aspectul fizic e ultimul lucru care va conta pentru Dumnezeu.
Spusele părintelui la fel sânt sub orice critică, dacă dânsul asociază bărbaţii cu faţa berberită cu ereticii, atunci asta-i problema lui. Mai bine s-ar gândi la mucenicii romani berberiţi ai primilor veacuri. Faptul că pr calcă prin străchini asociind păgânii cu berberitul, nu mai miră; nu e nevoie de mare cultură generală ca să ştii că nu are dreptate, e destul să priveşti Columna lui Traian unde strămoşii noştri păgâni poartă barbă. Dacă vreţi să săpaţi mai adânc căutaţi basoreliefe sumeriene, babiloniene, egiptene, greceşti.
Urmează nişte citate biblice rupte din context, care ar trebui să ne convingă că Dumnezeu ar fi bărbos :) Daţi să vă dau eu un citat mai la subiect: Cor I 11:14 zice "Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?" Asta o spune Sf. Ap. Pavel! Propun să promovăm berberirea pe cap a monahilor! Ca să trăiască conform scripturii! btw, primii monahi egipteni aşa şi făceau, călugării copţi şi acum se rad pe cap. Acum deja nu vă convine Scriptura?
Ce am vrut să zic e că totul trebuie privit în context. Îndemnurile şi sfaturile ce ţin de etică date creştinilor de atunci, pot fi revizuite acum, pentru că sântem în alte vremuri, şi ceea ce atunci putea părea moral acum poate să nu fie şi invers. Şi aici nu e vb de relativism etc. e vb de realităţi diferite.
P.S.
Dacă eram un preot al Vechiului Testament şi citeam articolul ăsta simţeam nevoia să-mi rup hainele! Pentru ce scrie aici e erezie (în înţelesul originar, etimologic): e vorba de înlocuirea unui întreg cu o parte, e atunci când accentul trece de la trăirea în Hristos la lucruri exterioare, care nu sânt rele, doar că sânt secundare. Asta a fost greşeala fariseilor şi astfel greşesc şi mulţi creştini ai zilelor noastre.
P.P.S.
Nu vreau să încordaţi acum neuronii încercând a mă combate, vreau doar să meditaţi puţin asupra adevăratei "importanţe" a bărbii.
Bulat Radu am o intrebare scurta si simpla vreau un raspuns la fel , tu esti ortodox ori sectant ?
Am 20 de ani şi sunt un ortodox fără barbă =))
Bulat Radu ma bucur sa aud de la tine asta , si nu imi pasa deloc ca esti cu sau fara barba :)
Ion, eu yl cunosc pe Radu, e un tip de treaba, are un cuvynt greu mai ales yn ceea ce tine de ortodoxie.
,,Înainte de toate trebuie spus că nici călugării şi nici Domnul Hristos nu sunt potrivnici Sfântului Pavel în care grăia acelaşi Duh Sfânt şi care spune că bărbatul „să nu poarte părul lung, ca femeile”. Călugării şi Mântuitorul poartă părul lung tocmai ca expresie a neîngrijiri de cele ale lumii, îl lasă să crească tocmai pentru că sunt prea preocupaţi de cugetarea dumnezeieştilor taine şi nu mai acordă nici o atenţie celor din afară.
Călugărul care a fugit în pustie era atât de desprins de lume, încât, după mărturiile din Pateric, abia se putea găsi la el vas pentru pâine şi apă, de foarfecă ne mai putând fi vorba. De altfel, mulţi călugări, din pricina nevoinţei aspre, îşi pierdeau până şi podoaba capilară şi barba. Pentru ei părul lung nu este semnul sine qua non al călugăriei, ci o consecinţă firească.,, (laurentiudumitru.ro/blog/2007/12/19/purtarea-parului-lung-la-calugari-si-rockeri)
Stiu ca nu s-a mai postat de mult dar vreau sa spun ca acel verset din Biblie mi-a fost explicat de un parinte. Nu este vorba de neingrijire!!!
Parul acela de care zici tu ca ar fi lung e de fapt la dimensiunea normala...
Parul nu se poarta lung pentru ca se mai si taie! Nu il lasi sa creasca in continuu.
Contează ce înțeleg unii prin barbă , e frumos să îți lași barbă , dar să fie îngrijită , să fie tunsă și să nu fie mare și să dea impresia de altceva ...
scrie in cartile parintilor ortodoxiei ca barbatul fara barva nici nu va putea aparea la judecata divina caci este deja judecat .A-ti primi pe cineva la nunta care e imbracat intr-un trening?Asa e si barbatul fara barba pt Dumnezeu. Eu port barba am 35 de ani e destul de mare si nu mi-e rusine cat despre ceilalti ...fiecare cu pacatul sau...
Bună dimineața / după-amiază
aveți nevoie de un împrumut în mai puțin de o oră (1 h) pentru a conduce, a realizat proiectele tale; ajusta ploblemes și situațiile tale?
Doar o singură soluție; contactați-mă: henrycarpenter01@gmail.com
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: