Cine și de ce se teme de referendumul constituțional

Dezbaterile pe marginea referendumului constituţional anunţat de Alianţa pentru Integrare Europeană se transformă încet-încet dintro dispută normală şi necesară întrun război adevărat. Asta se întămplă de fiecare dată în Republica Moldova când o forţă politică mai progresistă încearcă să schimbe ceva în bine, să facă ceva care să aducă un folos real locuitorilor ei de azi, dar mai cu seamă generaţiilor de mâine. Tinerii de la 1988 care au iniţiat Mişcarea de Eliberare Naţională şi au realizat Independenţa au vrut un destin liber şi un viitor prosper pentru moldovenii rupţi cu forţa de la matricea naţiunii. Asta ei au scris-o în Declaraţia de Independenţă de la 1991, căreia comuniştii i-ai dat, chipurile, foc, dimpreună cu tot parlamentul la 7 aprilie 2009.

Şaisprezece ani de zile, din 1993 şi până în 2009, s-au tăvălit peste noi vărcolacii fostului imperiu sovietic cu războiae, secesiuni teritoriale, autonomii porcoase, partide diversioniste şi agenţi sub acoperire, situaţi în posturi cheie. Misiunea acestora a avut un singur scop: să nu permită moldovenilor să se regăsească împreună cu tot neamul lor de dincolo de Prut. Să le amestece fasolele când se limpezesc la minte, cum altă dată ne-a explicat atât de clar situaţia maestrul Ion Druţă, construind această elocventă parabolă. În fabule vârcolacii sunt nişte strigoi care mănâncă Luna şi Soarele, lăsând oamenii în beznă. La noi, aceste duhuri rele ne mănâncă şi zilele, condamnându-ne la orbecăială în întunericul nedeşteptării noastre şi la sărăcie. Să ne uităm, fiecare dintre noi, la anii din urmă şi la faptul cum trăim azi.

Întrebarea care trebuie să ne-o punem este: De ce? De ce am permis în 1993 să apară partidul criminal al comuniştilor, cel care a ucis, a violat şi a torturat copiii noştri în primăvara lui 2009. De ce în 1994 am lăsat să vină la Putere forţa revanşardă antinaţională a cripto-comuniştilor agrarieni, care în 1995 au votat o Constituţie opusă spiritului Declaraţiei de Independenţă. De ce am tăcut în anul 2000 când vârcolacii au trădat Alianţa pentru Democraţie şi Reforme, au peticit auirea Constituţia şi au adus comuniştii la putere pentru o perioadă lungă de opt ani.

Acum, dacă privim atent, ne aflăm la începutul altui ciclu istoric. Cu sacrificiul tinerilor născuţi după 1991, generaţia de la 1988, cea care a iniţiat primul val al Mişcării de Eliberare Naţională, a ajuns la guvernare în Republica Moldova. Modificarea Constituţiei prin Referendum, propusă de ea nu este o simplă acţiune politică menită să ocolească alegerile anticipate. Este un act de îndreptare a parcursului istoric al Republicii Moldova pe calea de la care am fost abătuţi. Fiindcă am pierdut cadenţa şi ne-am lăsat prea multă vreme priponiţi în aria altor interese, schimbările care s-au produs la nivel geopolitic în Europa, au modificat şi paradigma obiectivelor noastre naţionale, care se conţin în politicile de intergrare europeană promovate de noua guvernare democratică.

Aceste obiective trebuiesc aduse la împlinire pe parcursul următorului ciclu istoric, cu condiţia că am tras învăţămintele necesare din trecutul nostru nu prea luminos, presărat cu greşeli, trădări şi acţiuni tembele. Cât timp va dura acest ciclu, din câte se vede, depinde tot de noi, şi numai de noi. Când spun noi, am în vedere în primul rând generaţia nouă a tinerilor instruiţi şi pregătiţi să ţină piept provocărilor timpurilor care se aştern, dar şi generaţia care a fost activă în primul val de eliberare naţională. Propunerea de modificare a Constituţiei prin Referendum ne-a arătat că vârcolacii sunt la posturi, sunt bine hrăniţi şi se află în treabă. Înţeleg şi ei importanţa istorică a momentului. El este crucial pentru soarta de mai departe a Republicii Moldova. Isterismul acestor forţe ne arată că ele îşi dau seama de şansele din ce în ce mai mici pe care le au în a domina situaţia. Dacă acum, socotesc ei, nu sunt organizate alegeri anticipate, în următorii trei ani, atât influenţa, cât şi potenţa lor politică s-ar putea să scadă catastrofal. Sondajele, dar şi scrutinele arată că de vreo trei ani electoratul tradiţional al comuniştilor, care este încă principala forţă antieuropeană, se subţiază văzând cu ochii. Văd acest lucru şi comuniştii. Ei au mobilizat în aceste zile toate forţele propagandistice, mulţime de analişti şi profeţi politici care încearcă să conteste decizia Alianţei şi să o decline până la nebunie. Este o zvârcolire firească a forţelor vârcolace care simt că li se apropie funia de par, că nu mai au puterea să devoreze nici o biată şi chinuită Republică Moldova, darmite Luna şi cu Soarele.

Post Scriptum:

Sâmbătă, canalul georgian de televiziune „Imedi” a difuzat în deschiderea jurnalului de ştiri, de dragul senzaţiei, un material care imita un atac al forţelor militare ale Federaţiei Ruse asupra capitalei Tbilisi şi în care se spunea că preşedintele Saakaşvili a fost ucis. Acest reportaj a ridicat o panică mare în rândurile georgienilor, mulţi dintre ei suferind atacuri de inimă. Este un gest anti-jurnalistic, neprofesionist şi condamnabil din partea canalului de televiziune, care merită cea mai aspră pedeapsă. În afară de aceasta, reportajul a demonstrat, că gruzinii trăesc în frica permanentă a unui atac care poate fi declanşat în orice moment. Starea, este o recidivă a războilui din 2008, dar şi rezultatul propagandei masive desfăşurate de mediile ruseşti de intimidare a acestei ţări.

Noi, cei din Republica Moldova, care ne aflăm sub ocupaţia militară şi informaţională a Federaţiei Ruse, sub influenţa bisericii ortodoxe ruse, oare în ce stare trâim, având în vedere că peste Nistru există un regim războinic şi xenofob, care nu trece zi să nu ameninţe cu invazia militară a restului Republicii Moldova?

Întrebarea este mai mult retorică, dar şi pentru Guvernarea Republicii Moldova.

Valeriu Saharneanu
Vocea Basarabiei