Sârma ghimpată din actele oficiale

Actuala frontieră dintre România şi Republica Moldova este o creatură sovieto-nazistă, cu o vechime de 70 de ani. O perioadă cât viaţa unui om – suficientă pentru a diminua în memoria colectivă amintirea despre modul şi circumstanţele în care a fost demarcat hotarul.Linia de graniţă pe care o avem astăzi este cea impusă de Stalin şi Hitler prin Pactul Molotov-Ribbentrop, semnat la 23 august 1939 şi transpus în practică la 28 iunie 1940, când URSS şi-a anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Hotarul moldo-român, care a sfâşiat provincia istorică Moldova în două părţi, a fost înlăturat în 1941, când România a declanşat operaţiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS, dar sovieticii şi-au recuperat poziţiile în 1944.

Băsescu spune “nu”

Guvernul de la Chişinău a decis să demonteze sârma ghimpată instalată de URSS de-a lungul fontierei de la Prut, dar, pe de altă parte, liderii unor partide de la guvernare, la fel ca decidenţii din guvernările anterioare, insistă ca România să semneze cu Republica Moldova un acord prin care linia de graniţă instituită prin pactul sovieto-nazist să fie reconfirmată. După aceasta, ei ar dori şi semnarea unui tratat de bază, care să confere o şi mai mare greutate înţelegerii.

Cât de mult contează că scoţi sârma ghimpată de la frontieră, dacă tot insişti să suprapui un al doilea strat în actele oficiale bilaterale, fortificându-l pe cel lăsat de Germania nazistă şi URSS? Este nevoie cu adevărat de o reîmprospătare a înţelegerii dintre Stalin şi Hitler, prin semnăturile politicienilor din actualul context istoric? Realitatea ne arată că nu - hotarul oricum există, funcţionează şi este respectat de cele două părţi, R. Moldova fiind succesoarea semnăturii lăsate de URSS pe actele de demarcare a frontierei cu România.

Lipsa unui acord reînnoit cu privire la frontiera moldo-română pare să-i deranjeze doar pe epigonii lui Hitler şi Stalin de la Chişinău, întrucât România a fost acceptată fără discuţii pe această chestiune şi în NATO, şi în UE. Deşi n-o spun deschis, promotorii ideii de reconfirmare a frontierei ne lasă să înţelegem că-şi doresc un fel de garanţie a faptului că R. Moldova nu se va uni cu România, cel puţin în viitorul apropiat, un fel de reconfirmare a intenţiei lor de a nu admite acest lucru. Documentul, însă, nici nu le poate oferi garanţia – într-un stat democratic, deciziile sunt luate după consultarea cetăţenilor.

Aflat în vizită la Chişinău, preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că “România nu va semna niciodată un tratat care să redefinească frontiera dintre România şi R. Moldova”. El a relevat că “România a recunoscut frontierele de stat ale R. Moldova aşa cum ele au fost moştenite de R. Moldova de la fosta Uniune Sovietică”. Preşedintele României este de acord să semneze “un tratat care să vizeze regimul frontierei existente”. Un asemenea document ar stabili modul de trecere a frontierei române de către cetăţenii moldoveni, inclusiv traversarea acesteia către UE, “la standarde mult mai avantajoase”.

“Cine îşi poate imagina că un şef al statului român va semna un tratat prin care să consfinţească Pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu înţelege ce înseamnă responsabilitatea statului român”, aprecia anterior Traian Băsescu.

În locul redefinirii şi reconfirmării liniei de demarcaţie a frontierei şi a unui “tratat de bază”, preşedintele României propune Chişinăului “un tratat de parteneriat european”, care să susţină integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Fără o poziţie unitară

În opinia fruntaşilor din Partidul Comuniştilor, refuzul României de a semna respectivele documente ar demonstra că Bucureştiul percepe R. Moldova ca pe “o provincie a statului român”.

În ajunul vizitei lui Băsescu la Chişinău, Partidul Democrat din Moldova (PDM), al cărui preşedinte este Marian Lupu, iar preşedinte de onoare – Dumitru Diacov, a difuzat o declaraţie “în legătură cu vizita preşedintelui României”. PDM reafirma că pledează pentru semnarea unui tratat de bază şi a unui acord de frontieră între România şi Republica Moldova. De asemenea, premierul Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) s-a pronunţat de mai multe ori pentru semnarea unui acord moldo-român asupra frontierei. Zilele trecute, comentând subiectul pentru presă după ce Băsescu şi-a enunţat poziţia, Filat a fost ceva mai evaziv, declarând că nu contează denumirea documentului, dar conţinutul lui şi că “trebuie găsit un compromis”. Şi liderul Alianţei “Moldova Noastră” (AMN), Serafim Urechean, s-a declarat favorabil semnării unui acord de frontieră. Dintre cele patru partide care formează “Alianţa pentru Integrarea Europeană”, doar conducerea Partidului Liberal (PL) pare să fie pe aceeaşi undă cu Băsescu - Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă au apreciat că Romania a recunoscut frontierele Republicii Moldova şi nu ar mai fi nevoie de un acord de frontieră.

Într-un interviu acordat “Vocii Americii” la 29 ianuarie, Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, s-a referit la “motivele de îngrijorare” pe care le provoacă R. Moldova, enumerând “disputele privind frontiera cu România” de rând cu “prezenţa trupelor ruse”. Secretarul de Stat al SUA nu a explicat caracterul “disputei privind frontiera” şi ce anume provoacă „îngrijorare”. La 23 ianuarie, la Washington, H. Clinton a avut o întrevedere cu premierul Filat, dar din comunicatul oficial nu reiese că interlocutorii au discutat şi despre frontiera moldo-română.

Sursa: Blogul Eleonorei Lisnic