Situaţia şcolilor cu predare în limba română din Transnistria nu s-a schimbat nici peste aproape cinci ani de la „războiul şcolilor”„Nu s-a întâmplat nimic bun în anul 2009 pentru şcolile cu predare în limba română care activează în regiunea transnistreană. A trecut la fel ca şi ceilalţi, cu probleme şi stres. Nu suntem oameni. Suntem nimeni aici”, a declarat pentru Info-Prim Neo directorul Liceului „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol, cu sediul la Doroţcaia, Eleonora Cercavschi.„Aşteptăm un răspuns pozitiv de la CEDO şi sperăm că cei care vor fi responsabili de executarea deciziei, o vor executa”, a adăugat Cercavschi.
La rândul său, directorul Liceului „Evrica” din Râbniţa, Eugenia Halus, a spus că au fost şi lucruri bune în anul 2009, un an jubiliar, când liceul a împlinit 20 de ani. „Pe parcursul anului, am avut parte de linişte din partea administraţiei locale. Nu am fost deranjaţi şi nu ni s-au făcut zile fripte cum ni se făceau anii trecuţi”, a spus ea.
„Dar am avut şi probleme destule. În urma „războiului”, din anul 2004, dintre şcolile din Transnistria subordonate ministerului Educaţiei de la Chişinău şi autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol, instituţia noastră a fost lipsită de clădirea construită de ministerul Educaţiei. Nici în 2009 nu a fost rezolvată această problemă. Continuăm să facem lecţii într-o grădiniţă pe care Ministerul Educaţiei o arendează de la Uzina Metalurgică. În fiecare an, contractul de arendă trebuie reînnoit”, a subliniat Halus. În opinia ei, rezolvarea tuturor problemelor şcolilor cu predare în limba română din Transnistria depinde de soluţionarea conflictului transnistrean, iar „acei care trăiesc în această regiune acum, trăiesc ca într-o rezervaţie”.
„Vrem ca atitudinea binevoitoare a Ministerului Educaţiei să se transforme în fapte în anul 2010. Suntem în aşteptarea publicării deciziei CEDO. Aşteptăm să se confirme faptul că am fost maltrataţi, că ni s-au încălcat drepturile, că a fost o atitudine neomenească faţă de noi”, a conchis Eugenia Halus.
Sursa: Info Prim Neo„Dar am avut şi probleme destule. În urma „războiului”, din anul 2004, dintre şcolile din Transnistria subordonate ministerului Educaţiei de la Chişinău şi autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol, instituţia noastră a fost lipsită de clădirea construită de ministerul Educaţiei. Nici în 2009 nu a fost rezolvată această problemă. Continuăm să facem lecţii într-o grădiniţă pe care Ministerul Educaţiei o arendează de la Uzina Metalurgică. În fiecare an, contractul de arendă trebuie reînnoit”, a subliniat Halus. În opinia ei, rezolvarea tuturor problemelor şcolilor cu predare în limba română din Transnistria depinde de soluţionarea conflictului transnistrean, iar „acei care trăiesc în această regiune acum, trăiesc ca într-o rezervaţie”.
„Vrem ca atitudinea binevoitoare a Ministerului Educaţiei să se transforme în fapte în anul 2010. Suntem în aşteptarea publicării deciziei CEDO. Aşteptăm să se confirme faptul că am fost maltrataţi, că ni s-au încălcat drepturile, că a fost o atitudine neomenească faţă de noi”, a conchis Eugenia Halus.
În acelaşi timp vedeţi o imagine de pe holurile unei şcoli din Transnistria:
5 comentarii:
Daca in urmatorii 5 ani nu se iau masuri radicale in ceea ce priveste dezvoltarea si functionarea normala a scolilor romanesti de peste Nistru, atunci cu siguranta le pierdem.
Trist. Sper ca in timpul apropiat sa se schimbe ceva, desi am mari dubii...
Poza de la sfirsit e facuta in scoala? Pai e scoala sau baza de teroristi acolo ? In ce spirit ii educa?
Da, e facuta de catre un coleg de-al meu intr-o scoala din TRANS. uite asa ii educa, orientati spre arma si mereu intr-o stare de alerta impotriva inamicului nr.1 - Moldova
La mine nu se vede poza...
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: