Este firească reacţia unui om / a unei comunităţi de a crea un spaţiu de protecţie pentru valorile sale fundamentale atunci când acestea sunt în pericol vădit. Românii basarabeni, în acest sens, nu reprezintă deloc o excepţie. Regimul sovietic a fost, pentru noi, nu doar un regim politic sau economic, ci, înainte de toate, un regim ideologic, fundamental opus valorilor românismului autentic.
Lupta pe frontul ideologic, cel al sensurilor de căpătâi pentru viaţa unui om, a făcut multe jertfe printre basarabenii de rând, atingând în primul rând identitatea naţională, adică identitatea valorică. În acelaşi timp, loviturile pe care le-a suportat românismul basarabean a dus la reflexul auto-apărării, anume în acest context s-au afirmat stâlpii românismului secolului XX: Grigore Vieru, soţii Aldea-Teodorovici, Nicolae Botgros ş.a., precum şi o mişcare naţională impresionantă printre oamenii de rând. Cu o intensitate redusă şi sub alte forme, aceasta a continuat în anii de după obţinerea independenţei Republicii Moldova, aspirând în continuare la formarea statului unitar, independent românesc.
Privind starea curentă a lucrurilor din perspectiva euro-integrării separate a RM, nu se vădesc motive să credem că nu se va repeta situaţii anilor '90, anume stingerea aspiraţiilor unioniste în Basarabia, dar fiind faptul că hotarul de pe Prut îşi va înceta existenţa. Trebuie făcută distincţia între euro-integrare şi unire, cu atât mai mult trebuie subliniat faptul că aderarea la UE a Moldovei va îngropa ideea unirii cu România, fapt confirmat adineaori şi de primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă. În acest fel, basarabenii din RM au ajuns la o răscruce: pe de o parte este euro-integrarea cu un nivel de viaţă aparent superior, pe de alta, unirea cu Ţara, luând în consideraţie că prima o neagă pe a doua.
De necontestat este că integrarea europeană a RM va duce la dispariţia sârmei ghimpate de la Prut. Ba mai mult, ambele state române, independent unul de altul, vor fi conduse de acelaşi guvern, doar că el se va situa prin părţile Brusselului şi va acţiona conform intereselor corespunzătoare. Ce depinde de noi este alegerea între o falsă „unire” prin aderarea la UE, şi continuarea luptei pentru valorile autentice româneşti, care cu siguranţă va lua sfârşit odată cu euro-integrarea Republicii Moldova.
3 comentarii:
Dacă aş gândi aşa, mi-aş dori să ne unim cu Elveţia pentru că are vaci mov!
Dragoş, ceea ce se petrece în România nu are legătură cu românismul adevărat. Dacă e să ne gândim, dincolo de Prut liberalizarea minţilor a început pe la 1848, odată cu lanţul revoluţiilor masonice din Europa. Ceea ce ei au suportat până în 1940 şi după 1989, la noi abia începe (evident, comunismul a intensificat dorul de "libertate" al românului). Nu trebuie să-i acuzăm pentru asta, ei sînt la fel de fraţi pentru noi, doar cu o mentalitate schimbată în mod artificial, e o situaţie similară cu acei care se consideră moldoveni.
oricum UE ne poate apropia, desi are sute de dezavantaje aceasta comunitate....
serg_tud
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: